elegie monoparentală

Fiecare duduie care și-a crescut copilul fără aportul consistent al tatălui biologic are o poveste tristă, de pseudo-curaj și de falsă dăruire, pe care o folosește ca să dezarmeze, să prindă-n laț potențiali fazani, uneltele ei de menținere pe linia de plutire materială, atunci cînd simte că s-a uzat ireversibil psihic și fizic. Altele recurg la pretinse sau reale abuzuri din familia părintească sau din precedente relații. Bărbatul care vrea doar o aventură evită orice deviere pe drumul ăsta alunecos al confesiunilor, ca să nu fie obligat din compasiune să o trateze cu mănuși, în loc de șutul în fund de rigoare. Mai există și tați care și-au crescut copilul fără mama biologică, dar ăștia îs prea terminați ca să mai prezinte vreun pericol. Știu că pe unii vă inspir. Cu plăcere!

Please follow and like us:
error0
fb-share-icon0
Tweet 20
fb-share-icon20

Lasă un răspuns

error

Enjoy this blog? Please spread the word :)

RSS
Follow by Email
ro_RORomanian