Fiecare duduie care și-a crescut copilul fără aportul consistent al tatălui biologic are o poveste tristă, de pseudo-curaj și de falsă dăruire, pe care o folosește ca să dezarmeze, să prindă-n laț potențiali fazani, uneltele ei de menținere pe linia de plutire materială, atunci cînd simte că s-a uzat ireversibil psihic și fizic. Altele recurg la pretinse sau reale abuzuri din familia părintească sau din precedente relații. Bărbatul care vrea doar o aventură evită orice deviere pe drumul ăsta alunecos al confesiunilor, ca să nu fie obligat din compasiune să o trateze cu mănuși, în loc de șutul în fund de rigoare. Mai există și tați care și-au crescut copilul fără mama biologică, dar ăștia îs prea terminați ca să mai prezinte vreun pericol. Știu că pe unii vă inspir. Cu plăcere!
elegie monoparentală
Please follow and like us: