reciprocitate

Problema cînd te atașezi de locuri e ca și cu oamenii: s-ar putea să nu fi fost, sau să nu mai fie reciproc. Măcar în București ostilitatea e garantată și pe față. De aia n-ai cum să fii dezamăgit ulterior, doar plăcut surprins.

detașare

Problema cînd te atașezi de locuri e ca și cu oamenii: s-ar putea să nu fi fost, sau să nu mai fie reciproc. Măcar în București ostilitatea e garantată și pe față. De aia n-ai cum să fii dezamăgit ulterior, doar plăcut surprins.

transport public

Prețul biletului de tramvai se triplează ca să-i oblige pe mitici să mai meargă și pe jos. Astfel nici nu vor mai fute pe nimeni la icre, dacă n-au altă treabă.

civism

Bucureșteanul tipic e foarte implicat în treburile publice, avînd păreri și soluții despre tot ce se întîmplă, sau tot ce se hotărăște în capitală: arhitectură, drumuri, spații verzi, infrastructură, școli, primărie, politici, etc. Crede sincer că poate schimba ceva la alții doar avînd o convingere. Îi este imposibil să se schimbe pe sine, fiind fragil, mincinos, lăudăros, dezechilibrat, leneș, leșinat, sperios și de umbra lui, cacealmist, pofticios mult peste potențial, analfabet în cultură, știință și relații umane. Se comportă ca și cum tot orașul e al lui, iar dacă-l întrebi pe cîți metri pătrați e proprietar, s-ar putea să afli că e în chirie și pe ăia.

biciclete

Bucureștiul o să ajungă o adevărată capitală europeană, atunci cînd de toate gardurile și de toți stîlpii vor fi priponite biciclete, majoritatea abandonate, iar autoritățile vor fi nevoite să le mai rărească ca să facă loc, tăind cifrul cu flexul pe baterii înaintea hoților.

horticultura

Cu pomii fructiferi de transplantat la spinare, pe drum de la Carrefour spre casă, se uitau bucureștenii ca la urs, unul și strigă după mine: ” – Domnu*, domnu*, v-a crescut verdeață-n spate!”. Normal că se lăfăiau castanii și duzii și între 20 de kg de pămînt de flori.

mitici

Bucureștenii = egocentrici fără individualitate pregnantă, copii xerox, cu insignifiante variațiuni în vicii. Toți se cred deosebiți, fiind doar palide reproduceri ale celor din provincie, de unde li se și trage spița, diluată între timp de cușca citadină. Convinși că pot schimba orașul, țara, lumea, în realitate nefiind nici măcar stăpîni pe ei înșiși, incapabili să se lase măcar de îngrășarea galopantă, neabținîndu-se de la troacă, de la snacksurile cancerigene, de la abuzul de țigări, de la prea mult alcool, sau chiar de la ramolirea prin alte droguri sau mai grav bălăcindu-se în mocirla fetișurilor relaționale destructive ori de căcat fie cu prietenii, fie cu familia, ori chiar cu partenerii. Pe scurt: miticii nu-s niște șmecheri nesimțiți, cum sînt percepuți dinafară, ci doar niște panseluțe disimulatoare, stresați de propriile pofte și lăcomii, de fricile lor patologice ce frizează paranoia. În lanțul trofic ei riscă extincția, ar trebui declarați monumente ale naturii și protejați.

bronz

Viitorul rezervîndu-ne o doză tot mai mare de radiații solare și de rezistență la antibiotice, vor supraviețui doar cei care-s protejați natural de cancerul de piele și tulpinile altoite de viruși, de microbi, de bacterii, adică cei mai colorați. Așa că nu spera să scapi în grabă de bucureșteni.

gunoaie

Stau în Colentina între o școală islamică de pașnici arabeți și o școală normală de cre(ș)tini nătăfleți. Administratorul blocului ne recomandă să depozităm gunoiul mare la gardul Generalei, unde basculai o remorcă de obiecte inutile, ce dispărură în juma de oră, grație magneților, care adună tot. Surprinzător, pe dascăli încă nu i-au ridicat.

culturism cultural

Tocmai îmi făceam la sală ora de terapie prin culturism, cînd o văzui la aparate pe celebra scriitoare și jurnalistă culturală la Dilema Veche, Ana Maria Sandu. De n-o fi fost sora ei geamănă. M-am holbat la ea ca un obsedat, că e prima dată în viața mea cînd am văzut un om de cultură să facă fesieri.

odorifere

Bucureștenii nu umplu parcurile de bună voie. Îi forțează miile de cîini de apartament să-i scoată măcar odată-n zi la plimbare. Afară, patrupezii beți de fericire ciulesc urechile la orice zgomot, amușină tot ce prind sub trufă, mai puțin pe prea-parfumatele plimbărețe de pudeli și de bișoni. Păi ce haznă mai au ele să arunce o avere pe Sephora, dacă nu stîrnesc nici interesul celor mereu cu nasul cel mai fin și mai în vînt după orice căcat?

cerșetori

Văzui un bătrîn în costum, cu cravată, ce abia se tîra, și estimai că, la viteza aia, n-o să mai apuce să traverseze pînă se face roșu. La jumatea zebrei se opri și se îndreptă spre portiera primei mașini întînzînd mîna ce-i tremura necontrolat , scuturată de Parkinson. Fu miluit cu 10 lei, iar la următorul geam cu o altă bancnotă de 50 de lei. Dovada clară că a venit momentul ca diaspora să se întoarcă acasă, căci munții noștri aur poartă…iar acum și portierele și guvernul.

vedete

Viciați, lași, mincinoși, corupți și corupători, obtuzi, dezechilibrați psihic sau de o rigiditate macabră, resentimentari, profitori, manipulatori, perverși, perfizi și perseverenți, bucureștenii sînt atît de obsedați să salveze aparențele de respectabilitate, încît par să trăiască într-un sat, nu într-un ocean de anonimat. Asta pentru că se cred vedete, și că orice spațiu exclusiv privat li se pare public sau o scenă deschisă. Nimic mai înduioșător decît acești egotiști, bolnavi de propria importanță, din credința că ar avea vreun merit personal ori vreo carieră, fiindcă moștenirea și meschinăria îi fac solvabili.

schrott public

Cel mai mare schrott din lume îl constituie spațiul public din capitală, pe trotuare sau în ganguri, intrări, alei, parcări, căi de acces, unde zac neclintite de ani de zile zeci de mii de mașini abandonate, unele intacte, altele nu prea. Acum, fiecare familie deține cel puțin o mașină, nemaiavînd unde să le gareze. Deși pe toți stîlpii și în toate stațiile îs numai afișe cu „Cumpărăm rable”, tot nu se debarasează fierul vechi. În loc de Noaptea Muzeelor, ar trebui organizată Noaptea Magneților Vii -că tot s-au întors acasă din raidurile occidentale în șomaj tehnic de la covid.

coliba (unchiu)lui Tom

Capitala e plină ochi, mii de mini-colibe improvizate pentru pisici vagaboande. Cățeii vagabonzi fură executați în masă, după ce căzuse victimă unei mini-haite un pui de român verde. Celelalte victime nu contaseră, că n-aveau pedigree de dac. Noi, cu pedigree de majoritari pur sînge, cădem zilnic victime vagabonzilor din Palatul Parlamentului. N-ar fi nici o pierdere de ar fi eutanasiați și ăștia cu ciolanul mereu în bot, iar în locul lor să se înscăuneze pisicile, care și-au dovedit popularitatea incontestabilă plecînd de jos, nemaipomenind și alergia lor înnăscuta la manipulare și corupție.

tfl

Bucureștiul e încă plin de „Tinerii frumoși și liberi (TFL)”. Chiar și de hiper impresionabili și de emotivi. Ăștia fiind și cei mai plăcubili. Ce poate fi mai frumos și mai reconfortant decît să citești simțămintele profund omenești pe fața cuiva: lacrimi, pasiune, extaz, durere, dezamăgire, entuziasm. Nu totul se reduce la bani, sex, putere, mai există și nevroză, prostie, narcisism altoite ori interschimbabile cu depresie.

mitici țiganofobi

Nu există oameni pe lumea asta să urască mai mult țiganii decît bucureștenii. Cîtă nerecunoștință! Tocmai de la ei au învățat toate șmecheriile.

lectura devoratoare

Mi se întîmplă ceva extraordinar și neașteptat: resuscitarea poftei de citit de neostoit din copilărie. Termin cam o carte la două zile. Motivul fu tipa de pe tinder. Cînd ne vedem, citim împreună ca doi bătrîni aproape inocenți, gimnastică mentală profilactică nu pentru a nu da în mintea copiilor, ci pentru a lua ce e mai bun din ea.

efect tv

Mă mutai din centru, de la intersecția bulevardului Moșilor cu Carol I, la loc cu verdeață și cu lac: la parcul IOR, între Dristor și Vitan (sau Titan?). Deja mă simt mai deștept, mai integru și mai complex. Și nu pentru că dădui de o palidă reproducere a naturii din Retezat, ci fiindcă am televizor.

caracter imaterial

Fui complimentat ca fiind om simplu, de la țară, inocent, ca toți cei aterizați din provincie. Și mie îmi place „imaterialitatea” miticelor, mult mai pregnantă decît la provincialele mele visătoare. Conștiente că cei cu avere mare nu-s prea disponibili, nici nu le garantează altceva decît perpetuarea genelor degenerației, bucureștencele dau prioritate mentalului și fizicului bărbătesc. Vorba lu hăl de-o zîs , Moravia: « Caracterul se formează din ceea ce eşti silit să faci, nu din ce faci de bună voie. »

Arca lui Lae

Alonjînd sprințar interminabilul Palat al Parlamentului, realizai cît de cuprinzător e și cît de puțin diversificată e fauna ce-l populează. Ar putea încăpea toată paleta caracterelor și a inteligenței, o adevărată arcă a lui Noe, din care lumea să-și se refacă patrimoniul genetic, în caz c-o potopesc prea mortal mareele pandemiei. Oricum fiind rău famat, numai cu corupți, corupători, pești și curve, e de așteptat că și covidul îl cam va scuti: are și ăla onoarea lui.

tinder

Prin capitală, o caut cu lumînarea, a cărei lumină chioară face ca orice să pară romantic sau afrodisiac. Toate de pe tinder și de pe facebook cu care m-am întîlnit mi-au plăcut. Mă simt ca acasă în Ardeal, că niciuna nu se grăbi să spună da sau nu interesului meu prea fățiș, preferînd de departe lentoarea. Ori chiar ambiguitatea asta o fi aci răspunsul fără echivoc.

conace abandonate

Se crăpă de ziuă caniculară-n capitală. În nici o altă metropolă nu se găsesc în centru sute de conace abandonate, năpădite de iederă, de arbuști, de copaci, și de verdeață. Cum de nu și le-au adjudecat borfașii primăriilor în 30 de ani rămîne un mister. Timpul secerînd oricum proprietarii, vestea bună e că boiereștile case vor rămîne la fel de pitorești, nemairiscînd nici o naționalizare.