bisericoși

Poți să te prinzi că-s oameni de nimic, că-s tot cu dumnezeu în gură. Doar i-a făcut după chipul și asemănarea lui. Și nu mă refer doar la pocăiți.

repere

Cînd ești antipatizat, disprețuit ori detestat, dar bîrfit, nu prea ești menționat cu numele tău mic, ci cu cel de familie, vreo poreclă, sau unul de batjocură.
În ultimii ani nu mai ești desemnat nici după marca și numărul rablei, fiindcă ieftinirea hîrburilor sau parvenirea ta o pot înlocui mai ușor.
La măritiș, ele încă – și schimbă numele după cel al prostului, să stingă bîrfele vechi, aprinzînd altele la zi.

costume populare

Anacronismul și primitivismul tradițiilor sare-n ochi, acu în epoca în care pînă și mecanica și fizica newtoniană e depășită de cea cuantică, iar relațiile interumane trec din palpabilul, impudicul și brutalul spațiu tete a tete în spațiul virtual. Cu lînă și cojoace-n toiul verii, ludiții ăștia ai noștri, cu pieptănăturile la zi, par și negaționiști și ai încălzirii globale, în timp ce țările la mare ard în flăcări.

recoltă

Făcusem palincă din mere, dar de acu adio alcool, că-s masini de făcut suc pasteurizat peste tot, suc foarte bun pentru a accelera tranzitul intestinal. Cu cît scapi mai repede de un căcat, cu atît mai bine.

deces

Pentru morții prematur există posibilitatea chiar post mortem de a fi încă de folos viiilor, devenind donatori de organe și de țesuturi. Dacă mor accidental înainte de vreme, țin să precizez celor care m-au acuzat de misoginism, că sînt dispus să donez părți din mine chiar și unei femei, mai precis alea intime.

agățat

Că textele de agățat ar funcționa e un mit în care cred cu predilecție tinerii. Cum nu prea funcționează nici cele de cerșit, care mai degrabă îl enervează sau îl scîrbesc pe potențialul donator, acesta făcîndu-și pomană cu milogii oricum și fără să-i asculte, sau doar ca să scape de ei. Femeia, în schimb, n-o să dea pizdă niciodată ca să scape de pofticioși sau de hămesiți, și rareori atunci cînd pretendentul pretinde sau ar lăsa să se înțeleagă că ar avea un drept la ea sau i-ar face chiar o favoare futînd-o. Le exclud pe cele cu obsesii materiale la vînătoare de fraieri pe termen scurt, mediu sau lung. Cîtă vreme cererea de pizdă e mai mare decît oferta de pulă, mieroșenia pulărăilor nu face doi bani.

îmbătrînire

De pe la 45 de ani, ai impresia că toată lumea îmbătrânește galopant. Contrariat de cum arată cunoscuții, ce deunăzi debordau de tinerețe, realizezi pleoștit, că și tu trebuie că le apari la fel de terminat. Nu-ți vine să crezi că asta a cam fost viața, maximumul de potențial. De aia te bălăceși și mai abitir în otrava consolatoare a credinței în o altă viață, cea de apoi. Noroc că nu există, fiindcă degeaba te minți, n-ai fi bun decât de dracu.

mondene

„Nu-ți dilua mesajul postînd albume de la majorate, nunți, botezuri sau chefuri! ” mă sfătuise un consătean intelectual strămutat în capitală. Păi și alea erau tot un mesaj, anume că nu toată lumea pustînește.

practicalitate

Eleganța vestimentară nu figura în meniul zilei la sat. La fel cum nu figura nici mîncarea sănătoasă fără sare, zahăr și grăsimi. Și țoalele și haleala aveau doar rațiuni pur practice: să țină la tăvăleală. Acu s-o urbanizat și ruralul. Hămăleala tinde spre export, sau doar spre laudă pe fbk ori Tinder.

Zile Hațeg

Azi și mîine îs Zilele Hațegului. Programul artistic e de toată pula. Cel mai penal de cînd au loc animațiile astea ce mai unesc oamenii. Ăia de la primărie au trecut de la deviza „- Am furat, dar am și făcut!” la doar prima parte.

gras

Creierul e un mare consumator de calorii. Arată-mi un rotofei, și-ți arăt un prost.

Zilele Hațegului

În capiala Țării Minunilor – Hațeg – are loc cel mai important eveniment din an. Programul artistic în desfășurare e asigurat de un cerșetor fără picioare, dar cu microfon, ce-l invocă pe Dumnezeu, umbra pentru cei bătuți nu doar de soartă e dată de intrarea de la Altex, copacii fiind demult surcele, nevoile fiziologice le acoperă buda de la Lidl- unde e deja coloană care pare să stea pe loc, ca timpul în orășelul confiscat de găinarii cu tarabe sau cu tricolor.

erudiție

Educația nu ține loc de inteligență. Dacă copilul e inteligent, nu-l educa, că-l strici cu prostia ta. Dacă e prost, e pierdere de resurse, și riști ca mai tîrziu să-și piardă și mințile. Bine, și le poate pierde și dacă e deștept, moștenirea genetică afectată de dresura școlară sau profesională fiind cauza.

la poartă

La sat casele au banca la drum, la poartă. Mobilitatea socială redusă ori cea loco-motorie făcea ca spectacolul lumii să fie absorbit și degustat prin ceea ce se întîmpla, trecea sau se aduna-n drum. Dacă vezi o casă fără băncuță, e de rău. Nu intra!

materialiste

Între sentiment și material, femeile de la țară sau din orașele mici aleg materialul. Nu toate o fac conștient, ci și instictual, fiind chiar convinse că-l iubesc cît timp e nevoie pe respectivul care pare să dispună de o formă oarecare de capital, indiferent cît pare celorlalți de handicapat fizic sau mental. Ele folosesc tot arsenalul feminin de vînat, de agățat, de ațîțat, de sedus, și mai ales de securizat fraierul care se crede și el vînător. Problemele apar doar după ce capitalul se dovedește o țeapă. Dacă nu e țeapă, vor trăi fericiți pînă la adînci bătrîneți.

nimfomanie

Azi de ziua limbii române mă lămuri nevasta că „rea de muscă” nu înseamnă rea de gură cum crezusem, ci nesătulă de pulă. Expresia nu are echivalent masculin, la bărbați nesațul de pizdă fiind semn bun.

hibernale

pînă la 40 de ani, grija mea cea mai mare era cum să ies din iarnă. Adică să-i supraviețuiesc. Că nu prea aveam bani , nici lemne. Acu c- o petrec la București, m-am luat de un gînd, c-aco n-au sobe.

pedanterie

Fiind ziua limbii române, se umplu news feed-ul de păuni care-și umflă penele de eroi ai corectitudinii gramaticale. Poate n-au aflat și că pedanteria, grammar nazismul sînt deja recunoscute ca simptome ale unor tulburări mintale acute sau cronice. Chiar și aplecarea exagerată spre a spune poante, bancuri, glume sau de a face rime sînt semne de nevroză și psihoză. Mulți care au forțat nota făcînd pe literații, au forțat pe urmă și cămașa.

diferențe

Discriminarea de gen nu-i doar o chestie culturală ce se poate schimba prin educație și urbanitate susținută. Nici o doamnă de oraș nu-și poate permite libertățile la îndemîna ultimului înapoiat de la țară, ca să nu mai vorbesc de pișatul din picioare.

locale

Se construiește o nouă grădiniță pentru copiii încă nenăscuți sau încă nestabiliți la noi în sat. Bine, tot în cadrul fostei școli generale, care are deja trei corpuri de clădire care stau oricum goale. Dar,na, nici n-o să facă notă discordantă, cînd o să avem primul sat turistic din țară de case goale, dar încă pline de fală, ca ultimele cruci din cimitir.

fără glumă

Femeile trebuiesc luate în serios. E singura cale de a scăpa mai ieftin, majoritatea fiind neserioase. Valabil și pentru bărbați.

primăria

la Festivalul Cetății, unde nu are loc nimic care să aducă măcar de departe a festival, dădurăm de aceiași pușcăriabili de la județ, ce delirează discursuri sforăitoare de deschidere, cu cățeii lor castrați de partid locali, alte animale folositoare pe lîngă casa omului de nimic. Muzica debilă popular naționalist-patriotică, și aceleași zdrăngăneli și guriști abonați la toate evenimentele tot prin relații mai „artistice”. Ne-am luat o pită cu 15 lei și am stat la o bîrfă, certați de un nene din public, că cică din cauza noastră n-ar auzi bine cîntările sătanelor în sutană, singurele vestigii vii cu adevărat medievale.

parc tematic

Cu Dinosaur World Transylvania de peste deal, marele investitor strategic în închipuiri pocăito-româno-americane adună la condica de reclamații un record de plîngeri în cel mai scurt timp pe tot netul: facebook, google maps, etc. Drama Țării Hațegului și a Retezatului e amatorismul, incompetența și escrocheria celor ce trăiesc pe seama turiștilor, mînjind pînă și natura implicată fără voia ei în amintiri de căcat, de nerepetat. Bine, toată România e în același hal în materie de servicii turistice mincinoase, scumpe, proaste, inexistente. Pitorescul locurilor a ajuns precum frumusețea la femei: o capcană de jumulit sau de luat în prizonierat fraierul.

seducătoare

Ingrată treabă să fii fetișcană. Încă înainte să fie cu adevărat cu piciorușele pe pămînt, încearcă nepoftiții să-i le întredeschidă, să-i intre nu doar cu bocancii-n suflet. Nimeni nu mai ține cont că e și ea doar un om. Odată ajunsă femeie, jocul e mult mai interesant. Răzbunarea pe masculi ia forme profitabile, ba chiar și cu valențe cultural- sportiv- educative. Bine, mai sînt și din alea care fiind urîte, proaste, rele și grase, simt pe pielea lor ce înseamnă să fii bărbat, și să-ți iei numa flit.

nunți

Întotdeauna cei care se dau oripilați de grotescul nunților sînt cei privilegiați, dubioșii care au ceva avere făcută de alții. Pentru omul de rînd ospățul e un liant social, un stimul de generozitate și de solidaritate, prilej de a uita rutina, plictisul sau corvoadele săptămînii de muncă fără chef, ba de a-și face și provizii de bîrfe noi. Pentru mine e mai ales o îmbogățire a arhivei mele de sute de mii de poze cu romanul colectiv în care m-am trezit ca personaj secundar ori doar ca figurant.

ratare

Mintenaș începe școala și dascălii jubilează că încă mai au o pită ușoară, că școala online nu i-a trimis la căpșuni. Păcat. Ar fi învățat geografie, limbi străine și smerenie de sezonier la alții acasă. Adică exact ceea ce ar fi trebuit să predea.

literare

E aproape imposibil ca cineva să scrie bine, adică să aibă talent la scris, în plus să aibă și ce transmite. De aia avem o droaie de scriitori care au talent doar la nerușinarea de a nu se opri din pisălogeala lor pînă nu adună de un volum, plin de litere, cuvinte, propoziții, paragrafe, pagini, capitole ce pot fi rezumate într-un singur cuvînt: gunoi. Aici se includ și jurnaliștii. Pe de altă parte, fără ăștia, nimeni nu și-ar da seama cînd cineva le leagă bine și are ceva de spus. Ce vroiam să vă spun e să-mi faceți semn cînd dați de vreun român care scrie bine, fără să intoxice sau să vorbească în gol.

reproș

Cînd partenera/ partenerul începe să-ți bage de vină, să nu mai tolereze ceea ce pînă atunci nu prezenta nici o problemă, asta e semn de ruptură definitivă, ireparabilă. E cazul să te gîndești să-ți dai jos sacii din căruța ei/lui cît mai curînd și mai fără alte pagube colaterale. Ar fi pură pierdere de vreme orice dezvinovățire, explicație, justificare sau promisiune de schimbare. Lumea e suprapopulată și se găsește oricînd altcineva pe aceeași lungime de undă. Iar, dacă nu, singurătatea e un deliciu în comparație cu înhăitarea cu cine nu mai trebuie. Ca să nu mai zic de viața de apoi, cînd o să dai în rai numai de suflete pereche, de care o să te bucuri pe îndelete timp de o eternitate, două, ori chiar trei. Nu te agăța de nimicuri.

valul 4

Iar începe circul, valul 4, cu marea farsă a măștii și a restricțiilor de număr de persoane, de deplasări, de locații, de evenimente. Un singur lucru am învățat bun din prosteala asta de doi ani: evidențierea proștilor. Covidul și frica a trădat imbecilitatea nativă și irecuperabilă a oricăruia, oricît de bine ar fi disimulat-o sub un strat gros de educație, spirit civic, legalitate sau altruism. La fel cu ăia care cumpără orice prostie la modă, mascînd faptul de a fi luați de fraieri cu pretinsul privilegiu de a avea putere de cumpărare.

ereditare

Cea mai bună dovadă că bunătatea omului e majoritar moștenită, adică transmisă genetic, neputînd fi educabilă, e faptul că, deși ne merge tot mai bine, sîntem tot mai răi, mai lacomi și mai zgîrciți, cum ne erau și congenital părinții.

postură

Frumoasele, cînd pozează, niciuna nu stă natural, ba-și flexează un genunchi în semiprofil, ba-și ridică călcîiul, ba-și sug burta, ba-și înfoaie pieptul, și își înclină sau sucesc capul, cum nici un bărbat n-ar fi în stare. La ce folosește falsitatea asta? Bine, nici urîtele nu -s mai prejos.

baftă

Există femei care nu merită nimic. Cele care au tras lozul cel mare la loteria existențială, dar îi dau foc, în loc să-l folosească, sau măcar să-l dea altcuiva. De pildă cele drăguțe la față, care se îngrașă.

zi de naștere

deseară mă retrag în munți, pînă trece ziua mea, ca să nu dau de beut. Asta înseamnă să fii ecologist, anti-consumerist. Dacă mi-ați pregătit vreo urare surpriză, nu vă mai obosiți , că n-o să am nici semnal. Eventual cadorisiți-mi clona, că are gustul vanei vanități .

15 septembrie

S-o umflat orezu-n mine, cînd văzui cîți mă gratulară de ziua mea. Acu-s fălos ca un falus. Ocazie cu care îi elucidai și etimologia. Ce să zic, mersi tuturor. M-ați făcut să mă simt pe pula mea.

longevitate

Casa cu copii e binecuvîntată, cea fără e mai longevivă. Am optat pentru sănătate și viață lungă, nereproducîndu-ne obligăm genele să spere pînă în ultimul ceas că se vor propaga, astfel fiind nevoite să ne țină cît mai mult sănătoși și în viață la parametri maximi. De aia se zice că speranța moare ultima.

nupțiale

De ce or insista fotografii și cameramanii pe pantofii, butonii, cravata, ceasul, parfumul, sacoul, etc și alte accesorii banale ale mirelui ori ale miresei sau chiar lansînd evenimentul cu ele? Nu se mai găsesc țigăneli? Or devenit o raritate? Ca să nu mai vorbim cu de farsa aia previzibilă și complet fumată cu tortul cel mai adesea indigest și toxic sau cu răpitul miresei. Acu tre să te abții de la dulce, că e peste tot, iar mireasa altuia chiar nu o vrea nimeni, nici plătit, că de aia o fost nevoită să se mulțumească și ea cu ultimul de pe lista ei de prinți de o noapte.

femei lipsă

Problema în România profundă, adică în cea rurală, e că nu mai îs destule muieri. De aia și continuă exodul spre Vest, deși viața e tot mai ușoară, iar banii-s tot mai mulți și la noi. Bărbații-s puși pe făcut bani ca să pună laba pe femei. N-o să pună gheara pe ele nici în Occident, dar măcar acolo au un alt stimul să se afirme să-și folosească setările din fabrică la maxim: plecatul de la zero, integrarea, Bine în orașele mari merge cu siteurile de matrimoniale ori de agățat, gen Tinder, de unde mi-am luat și eu nevastă. Doar că și acolo tre să ai fler ori stomac să treci peste prădătorii sexuali, mitomane , nebune, depresive , isterice, care își ascund prăjeala extrem de bine. Ceea ce e oricum parfum , pe lîngă emigrare.

șovinism

Într-o comunitate nu e niciodată explicat clar, detaliat, ceea ce e esențial, important, inevitabil și de durată în relațiile dintre oameni. Subiect tabu, alegere inconștientă, instinctuală. De aia îs amuzanți, tonici si par naivi vizitatorii ori nou-veniții, fiindcă. neavînd acces în profunzime la spiritul locului și al localnicilor, le acordă din oficiu o prezumpție de nevinovăție și de bune intenții, complet inexistente. Mîndria de a fi membru al unei comunități e pură imbecilitate.

mărinimie

Altruismul s-a dezvoltat la animalul uman în cadrul familiei. Cu cît erau mai puțin egoiști membrii familiei între ei, cu atît erau mai ai dracu cu restul lumii. Îmi pusesem casa și grădina la dispoziția lumii, tocmai pentru că familia îmi călcase pe cap. Așa că, dacă vreți să aveți copii generoși, pișați-vă pe ei. Așa mai beneficiem și noi de ceva bun de pe urma voastră.

zi de naștere

Nu mi-am ținut ziua niciodată, deși adunam anual sute de urări. Dar am beneficiat că și-a ținut-o geamănul meu. Era distractiv cum prietenii comuni îi dădeau plic sau cadouri numai lui, dovada că stomacul face mai mult decît omul. Chiar si prima mea iubită a comis-o și i-am atras atenția la mișto, iar a doua zi m-a căutat și pe mine cu un plic. Dovada că iubirea nu piere niciodată, doar se transformă în prioritate pentru altul.

tulburări

Mă trag dintr-o mamă bipolară, ca să nu zic psihopată, și un tată rigid și avar. Nu era chiar din triburile migratorilor avari, doar un pic avariat la mansardă de nevastă-sa, care îi dăduse un vaccin prea tare pentru a-l poteja eventual de altele mai fucked up. Am prins și eu ceva prăjite, dar se pare că doza altoită a genitorilor dă protecție urmașilor. Așa că partea bună, dacă o mușcați mai tare, e că dă imunitate bunicică măcar progeniturilor voastre. Trăiască zbieretele în care ne-am născut!

notificări

Propun facebookului o idee gratis: să înlocuiască în notificări ”persoană” cu „personaj”. Așa ar simți toată lumea că n-a trăit degeaba. Nu doar nesimțiții.

lucruri slabe

A doua cea mai veche meserie din lume e cea de mafiot. La femei se combină cu prima – prostituția, extorcarea, taxa de protecție devenind taxa de erecție.

matrimoniale

Mi-am cunoscut nevasta pe Tinder. Nu-s de acord cu mărcile afișate pe țoale, semn de retard mintal, dar inscipționatele cu Tinder le-aș purta, că-s foarte mulțumit de marfă.

frică

Un singur moment de panică am avut într-o viață: eram falit prin munți, și nu-mi mai găseam aparatul foto foarte scump împrumutat de la un amic, drept urmare crezusem că mi-a fost furat. Deci la o alarmă falsă. De atunci identific orice formă de frică sau de panică cu alarmele false. Și nu m-am mai înșelat niciodată.

programa

Acu trebuie să aducă hîrtie de la doctor copiii ca să fie admiși la ora de sport. Pe vremea mea nici nu se intra la ore fără gimnastica de înviorare cu toată școala. Disciplinarea prin educație fizică e indiciu sigur peste tot în lume că s-a instaurat o dictatură.

amor

Întotdeauna m-am întrebat dacă bărbații frumoși, care-s cuplați cu obeze sau cu babe, o fac pentru beneficii materiale sau chiar au un fetiș cu monștri. Cert e că o erecție nu poate fi mimată. Deci trebuie să fie dragoste.

hominizi

Ca să fie considerată de succes evolutiv o specie trebuie să fie numeroasă, adaptabilă și cu un cît mai mare număr de încrengături,, variațiuni și diversitate genetică în cadrul ei și ale rubedeniilor acesteia. Din neamul nostru hominid a mai rămas doar Homo Sapiens, ultimul căruia o i să pună cruce după
†Homo erectus
†Homo floresiensis
†Homo habilis
†Homo heidelbergensis
†Homo naledi
†Homo neanderthalensis
Deci, vrăjeala, cum c-am fi campionii celor 4 milioane de ani de evoluție, e contrazisă flagrant de singularitatea noastră genealogică, cea mai evidentă dovadă că sîntem luzări.

look

Cum recunoști un bărbat complexat, narcisist și retard? După părul lung, sau prins în coadă. Pe femeia similară o recunoști după gheare.

represalii

După ce ai avut nevoie de cineva considerat apropiat, care, ori ți – a întors spatele, ori a luat și pielea de pe tine, senzația aia, atunci cînd în mod nesperat și neașteptat se întoarce roata: unii fac pe mărinimoșii, făcînd uitat afrontul sau dezamăgirea, alții devin mai neiertatori, ori mai răzbunători, decît un urs scăpat din laț. Tu însă calculezi ce-ți mai poate pica de la respectiva persoană, sau care-s riscurile, dacă l-ai călca pe cap.

golănisme

Șmecheria și șmecherii ne sînt un alt brand de țară. Adică ideea că poți trăi bine, doar dacă ți-ai găsit fraierii, ori fraierul (opțiunea mai naivă, preponderent feminină). De unde și gradul cel mai scăzut din lume de coeziune, cooperare, asociere. Nici măcar în dictatură nu existase solidaritatea sclavilor pe plantația comunistă, doi din trei fiind turnători. Nici acum nu există o delimitare clară între țepari și țepuiți, ultimii fiind doar alți trișori, cărora li s-a luat-o înainte. De unde și preaplinul de bîrfă, singura formă de informare și de informație mai adevărată.

reanimare

Primăriile preconizează oferirea caselor abandonate de pe sate, după modelul Italiei și al Spaniei, ce le-au dat străinilor pentru un euro, ca să-și repopuleze ruralul. Aci în Țara Hațegului, numa eu știu vreo cîteva zeci de părăseli, ce s-ar preta la revitalizarea cu alte talente, de cît mai departe. E drept că-n unele se mai pitește cîte un boșorog uitat de neamuri și de prieteni, dar ăla poate fi licitat la pachet de la un euro în jos. Bonus, moka vreo nepoată de a lui la o însămînțare cu stranierul, care să mai reîmprospăteze și stocul de corcituri locale.

susceptibilitate

Bolnavii îs îngrozitor de sugestionabili, impresionabili, receptivi la orice s-ar pretinde că le îmbunătățește starea. De aia nici un doctor, oricît de prost pregătit sau din naștere, n-o să dea faliment. Unuia care suferă poți să-i vinzi orice: și untură de bursuc sovietic sfințită de țar, dacă-i sugerezi că are șanse să-l aline. Boala și escrocheria sînt nedespărțite, ca surorile gemene.

descoperiri revoluționare

Se știe că toți părinții își consideră boracii geniali , mai ales după vîrsta de 4-5 ani pînă la adolescență, cînd genialii devin cam insuportabil de ciufuți și de îndărătnici. Intervalul ăsta de timp coincide cu maximul de plasticitate neuronală, adică de ușurință în învățare, de memorare și de adaptare la nou. Ulterior ușurința asta scade treptat pînă la bătrînețe ajungînd la demență senilă sau la Alzheimer. Tocmai s-a descoperit cum să se reactiveze rețelele de cartilagii perineuronale pe șoarecii bătrîni și demenți, ca să le dea iar mintea flexibilă din tinerețe. Nici boșorogii n-o să mai fie ce au fost. Sau tocmai c-o să fie!

rutiere

Săptămîna viitoare se asfaltează joncțiunea între comunele Sălașu de Sus și Rîu de Mori, prin Nucșoara și prin Șibișel, peste rîul cu același nume. E cea mai de impact infrastructură turistică, pe care imbecilii puși pe căpătuială prin furt din administrația locală pe care-i știm cu toții au tergiversat-o timp de 30 de ani, de data asta doar din prostie. Astfel conectează direct cele mai pitorești văi de ape curgătoare și de acces în Retezat, fără a mai ocoli zeci de kilometri prin Hațeg. Terenurile din jur cu valoare imobiliară actuală de 5 euro/m ² vor sări la dublu. Așa că fetelor, luați-vă cu băștinașii, sau țineți de ei!

corciri lingvistice

Se oripilează unii arogant, cum că diasporenii colorează comunicarea cu termenii țării de adopție. Orice limbă e irelevantă, un moft. Cu cît mai amestecată sau mai neclară, cu atît mai bine. Omoară plictisul inerent oricărei conversații. Atașamentul lingvistic, ca și patriotismul, sînt doar fațete ale aceleiași monede, cea de pură imbecilitate.

zăpușeală

În sfîrșit o săptămînă întreagă de caniculă. Pînă și aci, în Subcarpați, la poale de Retezat, unii săteni se refugiază exasperați sub parasolare sau în filigorii. Fala i-o pus să-și betoneze sau să-și paveleze curtea, care acum îi radiază ca un reactor deschis la Cernobîl. Pentru un petec de umbră ori de răcoare trebuie să se ascundă și mai departe de casă, în fundul grădinii, dar acolo miroase prea urît rahatul nepresărat cu rumeguș din budă. Lac de sudoare, ar decoperta transpirații ocolul, să-l înfingă cu niște pomi salvatori, dar îi trec și mai abitir nădușelile, la gîndul cît i-a ars și îi va arde manopera și materialele, bașca groaza de trăznetul ce va fi adus de copacul lîngă casă, de parcă nu-i evident, că și pe ei i-a trăznit de mult, chiar dacă -s încă feriți de umbra prapurilor.

outdoors

De cînd cu carantinarea forţată la domiciiliu, nu-și mai dau fiţoşii check-in între pereți, fie ei și de multe stele. Acu se selfiază numai pe fundal cu apă sau cu verdeață. Așa că ține-i închiși cu forța -n casă pe copii, dacă vrei să prindă gustul naturii. Consătenii mei, care-s la cîteva minute de munte, n-au mai călcat pe el de peste 20 de ani. Fiindcă părinții îi lăsaseră neinspirat pe afară.

ciuperci

Vara se scumpește exoderilul, odată cu redeschiderea sezonului sandalelor cu ciorapi. Ciorapii-s dovada că n-are nici un efect.

sărbătoare

Mîine-i mare sărbătoare: sfinții pulii Petru și Pavel. Îmi plac halucinațiile astea creștine din timpul săptămînii de lucru, că-i opresc pe unii din roboteală, îi fac astfel mult mai disponibili, ba chiar mai buni, nădăjduind să prindă un locușor nu prea garantat în rai. N-am avut gene de la părinți cu frică de domnulzeu: babacu fiind prea redus mintal, ca să priceapă scornelile uneori abstracte, alteori fără utilitate imediată din Biblie, iar babaca era prea deșteaptă și prea psihopată ca să fi luat în serios gogomăniile creștinești. Așadar n-am nici un merit personal în a fi complet impermeabil la credințe, ba chiar alergic la orice nu poate fi testat, verificat și demontat. Spiritualitatea a ajuns o muscă prea minoră acum, ca să mai tragem cu tunul după ea. Bîzîie uneori și amuzant și enervant, dar nu se merită muniția irosită.

animații

Păcat că nu mai au loc animațiile franțujilor cu copii și adolescenții din Țara Hațegului. Întotdeauna se lăsa cu idile între franțuji și localnici. Animatoarele franțuște – paranteză: în Franța nu au sensul de curviștine penale ca la noi, deși unele-s la fel de perverse – aveau un fetiș cu romii – altă paranteză: îs nevoit să folosesc termenul ăsta, ce se pretinde a fi neîncărcat de rasism, spre deosebire de celălalt mai uzual, de parcă n-ar fi tot ăia, ca să nu-mi suspende contul iar facebooku. Asta pentru că cinematografia îi prezentase pe minoritarii noștri drept nomazi, iubitori de libertate și nu de euroi, pasionali și neînfricați saltimbanci și beargrilși. Botanistele franțuște care o căutau cu lumînarea pe la șatra lor și-o luau de nu-și mai reveneau la realitate. Pentru că meritau.

desert post mortem

În rai ne așteaptă rîuri de lapte și miere. Majoritatea populației trecută de 30 de ani are însă intoleranță la lactoză, iar după 60 se cam abonează și la un diabet. Iar sufletele parcă nu cer de mîncare, doar trupurile. Cineva să reîmprospăteze scornelile antice ale religiei cu știința contemporană, că se confundă paradisul cu iadul.

promițătoare

Dorințele-s infinite. Cum le satisfaci, cum apar altele. Dar mai bine să nu satisfaci niciuna, zic ațîțătoarele care se vor astfel etern dorite, fără să se mai obosească cu etapa următoare de a stîrni altele. Arată-mi un mascul răbdător,perseverent, și-ți arăt un prost.

electricitate atmosferică

Afară acu-i festivalul luminilor nocturne de fulgere. Blițuie în draci. Mi-aș fi pus paratrăznet pe casă, dacă nu mi-aș fi amintit că nu trăzneștete de două ori în același loc, și că pe mine m-o trăznit de mult.

amicale

Tot mai cîrcotaș, susceptibil, nespontan, calculînd orice, semn că i-ai trecut din tabăra prietenilor în cea a ostilității cordiale. Cordială pentru că încă mai întrezărește posibilități de a se folosi de tine. Cum fac muierile proaste, cît și cele inteligente, sau orice om normal pe plan profesional. Deci fă-ți un real serviciu și ia-i semnalele contradictorii drept declarație de război, și nu-ți mai bate capul cu motivele, că nu-i nevoie de ele.

4 iulie

Mintenaș vine ziua Americii, ce mereu m-aduce aminte de motivaționalul film „Născut pe 4 iulie”. Dacă ăla fără picioare și-a găsit rostul, pasiunea și fericire, apăi noi cu toate 4 membrele, ca să nu zic toate 5. De pe o zi pe alta mă aștept să scoată hollywoodu un motivațional cu unul și fără cap, tipic american. Dar stai…parcă îl avură.

uzura psihică

Alt semn că urmează să ajungem din urmă sau să intrăm în lumea bună e că încep să ne facă diasporenii depresie, încep să cedeze psihic înainte de a o face și fizic, nu că mentalul ar fi fost vreodată disociat de trup. Din ce în ce mai mulți se întorc prăjiți la iarba verde de acasă. Învățați cu aia uscată occidentală, dau și în sevraj, și nici rețetă compensată de antidepresive nu mai au, nici nu cer, să nu se afle, să se facă cumva de comédie, că din zmeii care speriaseră Vestul ajunseră buni de asistență medicală. Ne-au ținut economia, e vremea să-i ținem și noi.

fără frecvență

La cîte cursuri universitare am ascultat meșterind prin ogradă, pot pretinde că am mai multe facultăți, deși unii mi le pun la îndoială și pe cele de bază, mintale.

porți

Verde – culoarea majoritară a porților din sat. Se confundă cu peisajul. Și ale mele-s tot verzi, ca să nu se observe că-s de acum mereu închise. Le mai deschid cînd veniți în priveghi.

stalkeri

Dă-i „vezi tot” la „sugestii de prieteni” și o să vezi cine îți vizitează recent profilul. Curiozitatea lor în ce te privește merită răsplătită, asa că adaugă – i, și pentru că rar mai vezi proști să se intereseze de tine.

aromatice

După cosit, menta trece la tocat, apoi la uscat, apoi la combinat cu roinița și cimbrișorul care au trecut deja prin aceleași faze. La cît îs de delicat, am rupt coasa, dar o reciclai în machetă tocătoare. Un ceai bun cere sacrificii. Pot s-o frec după, că nevasta nu mă toacă.

fapt împlinit

Toți cunoaștem distruși care fac copii ca să pară funcționali. Copiii lor nu i-ar fi ales niciodată drept părinți, dacă i-ar fi întrebat handicapatul ăla de sus, dar na, n-au avut de ales.

adulter

Cuplu vechi. El a iubit-o odată, ea pe el niciodată. El o înșală odată. Ea îi face viața iad, pretinzînd că e rănită în amor. Amor propriu.

manuali

Pe cînd aram ajustor în industria aeronautică franceză, mi-am dat seama că e totuna cu a fi dentist, doar la scară mai mare. Aveam banc de lucru în loc de scaun, în rest toate sculele la mînă: freze, aspiratoare, suflătoare, polizoare, sfredele. Doar anestezie nu făceam, iar dinții erau piesele din titan, inox și dur-aluminiu. Orice muncitor manual e frate cu stomatologul, diferența e că dințarul ia minim 150 lei pe oră. Proletari din toate țările, creșteți prețul!

omiteri

Cea mai utilizată formă de a minți e cea prin omisiune. E și cea mai frecventă formă de manipulare. Cel care vrea ceva vorbește despre altceva, ba chiar inversează rolurile cu interlocutorul. Asta îl și dă de gol, că se crede mai deștept decît oricine.

credință

Credincioșii pretind că oamenii ar face numai nelegiuiri, dacă s-ar afla că nu există Dumnezeu, căci totul ar fi permis fără pedeapsa divină sau cea drăcească. Noroc că nu se prea află nici procentul din condamnați care-s credincioși, adică 99%.

exod rural

Orășenii cu capital se gîndesc și mai serios grație pandemiei să cumpere o casă cu grădină la țară, pe coclaurile care li se păreau atît de minunate pe cînd făceau pe turiștii. Vor fi făcînd apoi pe noii rurali, și vor încerca să se integreze peste vară în rezidența sătească, și în noua comunitate ce le va transforma ambianța idilică în iad și-n casă de nebuni. După cîțiva ani, consternați ori scîrbiți, vor vinde tot, altor citadini naivi și optimiști, care la rîndul lor vor albi de nervi și de resentimente față de băștinași. Și tot așa pînă cînd pleașca imobiliară rurală va deveni exorbitantă și va inhiba dorințele apartamentacilor de aer curat, de natură, de spații largi și de viață simplă. Îi așteptăm cu nerăbdare și cu venin proaspăt și la Sălașu de Sus și-n Țara Hațegului. Le va fi, dacă nu o aventură, atunci o experiență cu adevărat de neuitat.

reciprocitate

Problema cînd te atașezi de locuri e ca și cu oamenii: s-ar putea să nu fi fost, sau să nu mai fie reciproc. Măcar în București ostilitatea e garantată și pe față. De aia n-ai cum să fii dezamăgit ulterior, doar plăcut surprins.

omenie

Omul e o bestie sadică, violentă și imprevizibilă la orice vîrstă. Inocența copilăriei e un mit, fiind doar o percepție a celor cu nevoi speciale.

diabolizare

Orice bărbat care-și cunoaște femeia știe că aceasta are o latură a personalității mai sumbră, diabolică, machiavelică. Și majoritatea se tem de acea parte a caracterului ei. Ăia nu-s bărbați, ci păpuși ai căror sforari sînt ele.

mușcă

A insulta e terapeutic. Nu te ofensa cînd te jignește cineva. Fii mărinimos și dă-i o șansă să se vindece. Astfel, în curînd o să-i iei locul.

1 iunie

De ziua copilului, toți egocentricii și toate narcisistele, toți ofiliții, conformiști, lași și mincinoși crezură că e despre ei, îmbătrîniții prematur și postară un căcat siropos sau nostalgic, de la ultimul nime-n drum, la președintele țării, un neamț hoț.

dramatizare

Mulți se mai dau traumatizați din copilărie. Cine a avut și un singur apropiat, părinte, sau frate sau orice altă persoană normală alături, ăla nu are nici pe dracu. Miorlăiala asta cu abuzul suferit e doar ca să mascheze alte neputințe, alte pofte și alte lașități. Că de, victimele-s întotdeauna de compătimit, nu -s de vină niciodată, și nici călăi din cînd în cînd.

balcanisme

A fi șmecher e la mare valoare. Adică să păcălești pe cineva. N-are importanță dacă e mai deștept ori mai prost decît tine, important e să-l produci de ceva, sau măcar să iei mai mult de pe el , decît ia el de pe tine. Problema e că toți românii-s șefii la șmecherie, nu se iartă nici în familie, între prieteni, între cunoscuți sau între necunoscuți. De aia e România țara cu cel mai scăzut nivel de cooperare socială din Europa. Recunosc că pînă și mie, nefiind șmecher, mi-e greu să mă asociez cu careva, pe orice plan ar fi. Și asta nu-i tot o șmecherie.

intemperii

Se vaită lumea că e frig afară. Păi ce caută afară? Și de ce stă nemișcată și dezbrăcată? Te smiorcăi cînd nu mai ai soluții. Păi adineauri ieșirăm din iarnă. Și o să mai vină una.

taxare facebook

După cum evoluează rețeaua asta socială, mai are un pic și trece pe acces la contul personal doar pe bani. Și nu total, ci restricționat în funcție de suma cere ți-o permiți. Cum au făcut și cu couchsurfing. În sfîrșit narcisismul va fi taxat. În cazul meu e prea tîrziu, mă mai vindecă popa.

explicarea evidenței

Să explici o idee / un concept e o formă de compromis ce frizează prostituția cerebrală. Pentru asta e nevoie de un anumit tip de imbecili, care să nu se simtă înjosiți intelectual: dascălii, trainerii, terapeuții, liderii.

meteo turism

Turiștii stau acasă, că-i mint meteorologii copy -paste că e vreme proastă și foarte proastă de două săptămîni, cînd de fapt e vreme bună 99% din timp. Toată lumea a devenit extrem de meteo sensibilă, deși acu oricine își poate permite haine adecvate. Prognozarii ăștia de doi lei omoară turismul mai abitir decît covidul. Odihnească-se în pace!

ruralitate urbannizată

Home office și tele-muncă. Cam ăsta-i viitorul satelor cochete de munte cu fibră optică. Acu-s mortărie. Ulițe goale, cimitire pline. Înainte erau de țărani navetiști, lacomi să tragă foloase și de la banda rulantă. Pensionați, trag să moară, dar nu înainte de a trage și-n piept vreun investitor strategic de la oraș, cu nervii varză. Pleașcă curată pandemia, că-și găsiră pretext să dubleze prețurile la case și terenuri. Totuși nu se grăbește nimeni să le cumpere pămîntul, ce o să-i înghită și mai lacom, nefăcînd mofturi nici la îngrășămîntul uman de proastă calitate.

adrenaline groupies

Există o (de)clasă de zîne care se dau în vînt după munțomani, salvamontiști, alpiniști, parapantiști, cățărători, rangeri, etc. , aidoma acelora care se udă la celebrități, la cîntăreți, la actori, la scriitori, adică impresionabilele sugace la faima altora, aka the groupies. Din păcate nu-s pe cale de dispariție, ci tot mai multe, ca și neisprăviții pe care-i amușină, și care asfel încep să se creadă legende. Partea bună e că legendele nu prea mor în pat, pe care-l folosesc doar ca să-și propage imbecilitatea cu alesele pe măsură.

tipologie

există trei feluri de oameni:
1. atașați de locuri
2. atașați de oameni
3. atașați și de locuri și de oameni.
Liberi îs cei neatașați nici de oameni, nici de locuri.

ghinion

Suferințele sau traumele îndurate nu-l fac pe om mai bun, ci mult mai al dracu, mai aspru cu cei slabi, și mai blînd cu cei puternici. Cum fac și femeile de doi lei, chiar și fără să fi suferit de nimic.

manoperă

Munca umană, chiar și cea necalificată, va deveni atît de scumpă, încît cu 10 ore de muncă pe săptămînă se va putea trăi decent. Adică 2 ore/zi. Chiar și atunci se vor găsi workaholici care să le facă pe toate 10 într-o zi ca să beneficieze de weekendul de 6 zile.

prevenție

„Aceste imagini vă pot afecta emoțional” – e cel mai des întîlnit avertisment, atunci cînd urmează doar niște banale scene de interacțiune umană mai leșinată sau mai intensă. Cine poate fi afectat emoțional de niște înregistrări era oricum afectat deja la setările din fabrică. Curios, că pînă acum cîțiva ani, nici dracu nu încerca să te protejeze de vreo știre. Cea mai bună protecție fiind să n-o fi dat. Astfel educați, pînă și violatorii își vor preveni probabil victimele, că ceea ce va urma le-ar putea afecta emoțional.

ego

Ești convins că ești om bun și deștept, cum crede fiecare despre el-însuși. Fiindcă tot timpul găsești pe unul îngrozitor mai rău și cu mult mai prost decît tine. Bine, ai și modele de bunătate, de demnitate și de sacrificiu de sine în favoarea altora, în speță a ta: bunicii, mama, tata, etc. Deși, dacă i-ai întreba pe cei care-ți cunosc cu adevărat rudele dragi, ai fi surprins să descoperi ce oameni de nimic au fost cam toată viața, evoluînd spre mult mai rău. Și tu ești rodul degenerării lor și garanția continuității acesteia.

tik tok

Deschid TikTok-ul și nu tre să caut sau să aleg nimic. Mi le servește preparatele aplicația direct calde. E ca o radiografie a mentalului colectiv la zi: femei emancipate, fără tabuuri, fără complexe, vorbind pe șleau, inocent sau vulgar, ori folosind orice tertip sexual, fizionomic, verbal, ca să seducă publicul necunoscut. Bărbații-s meșteri, sau miștocari, făcînd paradă de bani, de gadgeturi, de scule, mașini, utilaje, sau de vreo revelație cu privire la vreun eveniment, tot în vederea impresionării necunoscuților, indiferent de sex, Și asta la nivel planetar, nu doar mioritic, unde-i natural făloșenia soră bună cu prostia. Am învins în sfîrșit bibliotecile și plictisul! Aici bula intelectuală nu mai există.

ambalaj

Tinerii-s ca roșiile de import iarna, care n-au cunoscut pămîntul, nici soarele, ploile sau vîntul, doar perfuzia de chimicale. Strălucesc de bine hrăniți și de bine îmbrăcați ce-s, pînă cînd cască gura sau îs puși la treabă. Spre deosebire de roșiile alea care n-au nici un gust, ăștia își lasă unul foarte pregnant, numa că amar. Dacă ești de acord cu mine, înseamnă c-ai îmbătrînit și pe dinăuntru iremediabil.

groupie

O știi și tu pe aia din listă care șeruiește chestii deștepte, umor fin, sarcasm, paradoxuri, citate sau meme-uri anti-sistem, avangardisme, vegetarianisme, ecologisme, lgbt-isme, clasicisme, filozofii minimaliste, înțelepciune, iubire, bunătate, sau justițiarisme, spirit civic, altruism, recunoștință și respect pentru valori!? Cunosc cîteva dudui din astea personal. Ferească sfîntul să le descoperi și-n viața reală! Vomiți instantaneu, dacă mai înainte ai pus botul la imaginea lor de pe facebook.

friend zoned

Odată cuplat, crezusem că că o să îmi crească și numărul de amice, dată fiind predilecția femeilor de a te băga mai degrabă în friend zone decît în pat. Cînd colo, unele chiar au ridicat două degete, cum că acum ar fi dispuse să dea și mult rîvnita pizdă. Știi și tu genul, ălea care te împrumută cu bani dacă ești miliardar, dar nu ți-ar da un măr, dacă ești mort de foame.

țeapă

Omul te minte de trăznește fie pentru că te percepe ca bun de muls, ca fiind mai prost decît el, sau ca fiind concurent, fie pentru că crede că nu ești în stare să te răzbuni, inofensiv. La înșelătorie intră și complimentele, lingușelile și alte forme de escrocherie emoțională sau sentimentală, cel mai frecvente fiind omisiunile sau promisiunile vagi. Ăștia care nu prea recurg la gogoși și la amăgiri nu o fac din bunătate sau din tărie de caracter, ci din pur calcul al eventualelor represalii, nefiind prea cacealmiști , nici prea duși la biserică sau deloc înclinați spre a întoarce și obrazul celălalt, proiectează pe ceilalți disponibilitatea proprie la răfuieli, și preferă să nu se joace cu focul, dacă miza nu e pe măsură. Nu doar lauda de sine nu miroase a bine, ci și a-ți lăuda semenii.

a rade de sub nas

Cică ar fi semn de lipsă de afecțiune, dacă mănînci repede, ca un hămesit. Deși am afecțiune din plin, de anul trecut, eu tot așa halesc, de parcă se bat turcii la gura mea. Și de ăia care pășesc repede se zice că trăiesc mult. O să vă spun după ce mor, dacă e tot un mit.

competența atracției

Cînd ești frumoasă, toți bărbații te vor la o tură. Înveți cu timpul să te vinzi cît mai scump. Problema cu a te vinde e că te face automat o marfă, chiar dacă nu ieftină. Cele care-și confundă potențialul fizic cu cel intelectual încep chiar să dea și lecții, de unde și epidemia de infecții tip coaching, training, counseling, preponderent feminine, bazate pe aspectul fizic al celei ce debitează prostiile inerente ale celui care are ceva de vînzare. Fir-ai a dracului!

vulgarizare

După ce revăzui ceea ce scriam în anii trecuți , îmi dau seama că ar fi trebuit să fiu mai explicit, să detaliez ceea ce vreau să spun, ca să trec și proba „idiot proof”. Dacă scrii numai pentru deștepți, e ca și cum n-ai scrie. De azi înainte mă adresez doar proștilor.

cenzură

De cînd mă blochează facebooku frecvent, îmi dădui seama că pot să trăiesc foarte bine și fără el, și fără tine. Deci n-are rost să mă cenzurez virtualicește, din moment ce nu o fac nici live, față în față. Am mai realizat și că-i inspir pe mulți, care nu catadicsesc nici măcar s-o recunoască, ba mă mai și raportează, ori îmi dau unfriend, deși continuă să mă urmărească. Deci business as usual, nimic nou. Ideea e că nu-s dependent nici relațional, nici financiar de rețeaua asta. N-are decît să se ducă dracului, că pe calea asta a și luat-o. Ne- om vedea cînd ne întîlnim.

matrimoniale

Nu sînteți cu adevărat într-o relație de durată pînă nu mergeți împreună la o nuntă. Apoi la a voastră. Anul ăsta o însoțesc la ospățul prietenilor ei. Apoi trebuie să hotărîm pe cine luăm nași.

dependență de trecut

Există locuri ale copilăriei la care nu se mai întoarce nici dracu. Odată plecați fiind buni plecați. Nu mă număr printre ei, și văd că Țara Hațegului are același efect asupra majorității foștilor ei copii. Nu ține de frumusețea locurilor, ci de intensitatea și autenticitatea trăirilor în interacțiunile din trecut, fie ele cît de rele. Probabil că între ticăloșii sinceri, asumați și cei de bună-credință prefăcuți, primii sunt mereu mai frecventabili.

reuniuni de clasă

Mintenaș o să avem întîlnirea de 30 de ani de la gătarea liceului. Cu cît foștii optimiști, naivi, nevinovați liceeni au devenit mai lipsiți de scrupule, mai văduviți de idealuri , mai proști, mai încuiați și mai ticăloși, cu atît mai mult țin și mai morțis să se revadă cu colegii și cu profii. Mai demult credeam că se reunesc pentru a se umfla în pene cu vreo realizare materială sau vreo poziție socială obținută dubios de peste rînd. Fals. Mulți dintre ei au și parvenit , însă au și falimentat între timp, dar tot nu se lasă. Vor ca măcar imaginea de sine, de om bun ca-n tinerețe, să și-o mai salveze de șapa de minciuni beton și de autoamăgire în care s-au cimentat. Iar foștii colegi ori dascăli constituie pleașca le ar putea-o reconfirma ori resuscita. Pe unii îi vor podidi chiar și lacrimile, dacă nu, măcar emoțiile, rememorînd din nou scheletul fostei lor cumsecădenii, al cărui parfum nu-i mai poate trăzni, doar pentru că n-a mai rămas nimic pe oase. Misiunea se soldează de fiecare dată cu mîngîierea egourilor șifonate, călcate ca la carte de eternul și nestăvilitul tăvălug și rulou compresor al educației: minciuna gogonată. Gaudeamus igitur!

banana

Banano, ce-ai fost, și ce-ai ajuns! Din deschizătoare de porți, trufanda, vis al copilăriei, unguent al rotițelor birocrației, onorariu pentru doctori, directori și colonei, acu te înnegrești în galantare și ești mai ieftină decît ultimul măr sau decît o sugătoare de pulă, cu care te și confunzi. Ce inspirat am fost să nu-mi plantez bananieri, ci meri, aci la poale de Retezat.

fraternitate

Rivalitățile mai meschine sau mai dramatice dintre frați, surori sînt înnăscute, deci biologice, nu dobîndite. Există chiar și atunci cînd alte progenituri sînt încă nenăscute, figurînd doar ca o potențială amenințare pentru titularul părinților, întîiul născut, în caz că se produce ireparabilul altei sarcini, accidentale sau voite. Monopolul ar ucide concurențialul, dacă ar putea, și viceversa. Copiii nu ies nici mai buni, nici mai răi fiindcă ar fi avut sau nu alți frați. Atîta că interesele lor nu coincid niciodată cu cele ale părinților, iar cineva trebuie să cedeze. Cînd cedează odrasla e vai de pula lui, sau de pizda ei.

optică

De cînd am femeie, zic consătenii că m-am schimbat în bine: gata cu ospitalitatea, gata cu mocangeala, gata cu amicii care -s puși numa pe profitat, gata cu disponibilitatea pentru semeni sau pentru binele public. Adică m-am făcut al dracu, am intrat în rînd cu lumea, cum zic pocăiții. Nu că înainte aș fi fost altul, doar că, între realitatea mea și cea a celorlalți, mizam pe a mea. Acu-s mai receptiv, deci mizez pe a lor.

detașare

Problema cînd te atașezi de locuri e ca și cu oamenii: s-ar putea să nu fi fost, sau să nu mai fie reciproc. Măcar în București ostilitatea e garantată și pe față. De aia n-ai cum să fii dezamăgit ulterior, doar plăcut surprins.

exod rural

Orășenii cu capital se gîndesc și mai serios grație pandemiei să cumpere o casă cu grădină la țară, pe coclaurile care li se păreau atît de minunate pe cînd făceau pe turiștii. Vor fi făcînd apoi pe noii rurali, și vor încerca să se integreze peste vară în rezidența sătească, și în noua comunitate ce le va transforma ambianța idilică în iad și-n casă de nebuni. După cîțiva ani, consternați ori scîrbiți, vor vinde tot, altor citadini naivi și optimiști, care la rîndul lor vor albi de nervi și de resentimente față de băștinași. Și tot așa pînă cînd pleașca imobiliară rurală va deveni exorbitantă și va inhiba dorințele apartamentacilor de aer curat, de natură, de spații largi și de viață simplă. Îi așteptăm cu nerăbdare și cu venin proaspăt și la Sălașu de Sus și-n Țara Hațegului. Le va fi, dacă nu o aventură, atunci o experiență cu adevărat de neuitat.

zei și atei

Credincioșii pretind că oamenii ar face numai nelegiuiri, dacă s-ar afla că nu există Dumnezeu, căci totul ar fi permis fără pedeapsa divină sau cea drăcească. Noroc că nu se prea află nici procentul din condamnați care-s credincioși, adică 99%.

aroganța minciunii

Cea mai utilizată formă de a minți e cea prin omisiune. E și cea mai frecventă formă de manipulare. Cel care vrea ceva vorbește despre altceva, ba chiar inversează rolurile cu interlocutorul. Asta îl și dă de gol, că se crede mai deștept decît oricine.

zen

Pentru pace interioară nu-i nevoie de filozofii și practici orientale, de impostori gen: Osho, Krishnamurti, Sadhguru. E suficient să te consideri un extraterestru într-o scurtă vizită pe Planeta Albastră. Orice te-ar putea enerva astfel devine brusc amuzant sau interesant. Pînă și atunci cînd îți faci nevoile, te poți simți răzbunat pentru cele îndurate în trecut. Bașca că odată întors în lumea ta, te mai poți lăuda și că te-ai căcat și te-ai pișat pe Terra.

genetica geniului

La marile genii ale omenirii, majoritatea bărbați, veneau fufele să cerșească o gură de spermă, ca să și-o vîre apoi în fofoloancă, că poate, poate or rămîne gravide și or făta vreun viitor nobelizat. Nu știau duduile că trebuie să i-o sugă tatălui geniilor, că din sperma lui ieșiseră marii savanți, că copiii de genii, de regulă-s niște dobitoci ordinari, ca noi toți.

manual

Pe cînd aram ajustor în industria aeronautică franceză, mi-am dat seama că e totuna cu a fi dentist, doar la scară mai mare. Aveam banc de lucru în loc de scaun, în rest toate sculele la mînă: freze, aspiratoare, suflătoare, polizoare, sfredele. Doar anestezie nu făceam, iar dinții erau piesele din titan, inox și dur-aluminiu. Orice muncitor manual e frate cu stomatologul, diferența e că dințarul ia minim 150 lei pe oră. Proletari din toate țările, creșteți prețul!

separare

Jumătate din cuplurile formate în tinerețe se despart pe la 35-45 de ani. Idealurile le erau cu atît mai clare, cu cît le era identitatea mai neclară, dar cu timpul raportul s-a inversat. Cealaltă jumătate nu se despart pentru că nu mai știu nici ce e ăla ideal, deci nici că pot găsi ceva mai bun. Optimismul face relația la tinerețe și pesimismul o menține la bătrînețe.

masca fricii

Mulți se încăpățînează să mai țină încă masca pe bot, pe stradă, prin parc, deși nu-i nici dracu să-i înghesuiască sau să-i oblige. Știind că poporul român nu era nicidecum mare iubitor de legi, excesul de zel trădează doar că mass media a reușit să-i bage frica-n oase definitiv. De acum înainte îl poate speria cu orice bau-bau, e deja spălat bine pe creier.

la țară

Ce duminică frumoasă!
Îi păcat s-o stric pe coasă?
Da-s sătul, cînd merg la budă,
Să mă cac cu țoala udă.

tradiția ospitalității

Azi e nedeia la Sălaș. Nu-i nici dracu musafir la masă, nici vreo paranghelie, ca pe vremuri. Doar oamenii de nimic consacrați mai invită pe vreun parvenit, de care speră nejustificat să se foloseacă ulterior. Bieții de ei, cît teatru de prost gust jucau toți pentru a se dezamăgi reciproc. Bine c-a luat-o dracu definitiv și pe falsa asta ospitalitate! Odihnă veșnică!

supraponderalitate

Toată știința, tehnica și tot progresul în medicină, în nutriție, în dietetică din secolul 20 și din secolul 21 este uriaș, dar nu face doi bani cîtă vreme mai există grași.

vaccin efemer

Vaccinul anti-covid e barometrul spaimei individuale. Primii care au sărit pe el nu sînt cei cu spirit civic , ci cei care se căcau pe ei de frică.

constanța pasiunii

Mi-am pierdut pasiunea pentru couchsurfing și pentru ospitalitatea gratuită, dar mi-am descoperit altele: pe Andra și horticultura. Mai am și alte ambiții: să-mi traduc singur blogul în franceză și-n engleză, eventual să-i tipăresc conținutul, cînd s-or face destule texte de o cărțulie. Asfel o să am viață motivată, deci lungă, dacă nu mor accidental, cum s-ar fi putut adineauri cînd picai de la înălțime între bolovanii din rîu.

cosmopolitism

Văd tot mai multe cu prenume românesc și nume de familie străin. Ele sînt adevăratele ambasadoare a României peste hotare. Ce mă miră e că încă mai există românce nemăritate cu vestici. Care se prostituează local pentru firmituri sau festinuri. Asta o fi însemnînd să fii patrioată?

cerșit

Merită ajutați cei care cerșesc cu demnitate. Cine are demnitate preferă să moară decît să cerșească. Excepție fac artiștii.

aversă

Frica de ploaie e barometrul bunăstării economice. De fapt și doar frica în general. Să mai zici că n-o ducem tot mai bine.

bitcoin

Criptomonedele = un „Caritas” pentru ludopați. Boala dependenței de jocuri de noroc sau piramidale nu se tratează. Ca și păcănelele, afacerea va avea mereu succes, dacă nu e scoasă în afara legii.

masca afară

Erau deja publice pe plan mondial de cîteva luni studiile științifice care atestă inutilitatea măștii în aer liber. Doar că puterea juridică se mișcă mai greu cînd e vorba de discreditarea puterii politice, mai ales cînd îs ambele totuna, ca la noi. Nu se va mai introduce purtarea măștii afară deloc nici la toamnă în valul 4 de covid.

transport public

Prețul biletului de tramvai se triplează ca să-i oblige pe mitici să mai meargă și pe jos. Astfel nici nu vor mai fute pe nimeni la icre, dacă n-au altă treabă.

seducție

Cînd face sex primele dăți cu femeile, bărbatul se așteaptă să le frîngă cerbicia, să le vadă cum gheața li se topește, cum pînă și scorpiile își pierd mințile, predîndu-se și abandonîndu-se total în brațele lui, ba chiar și după împreunare, el să devină prioritatea numărul unu, ele oferindu-și viața la picioarele lui, începînd să-l iubească necondiționat, ca pe soarele de pe cer, sau ca pe un mic dumnezeu. Problema e că și ele așteaptă aceeași dăruire nestăpînită din partea lui. De unde și frustrarea perplexă de pe fețele amîndoura, după ce s-au lămurit reciproc cu cine au de-a face.

bancuri

Peste tot în lume umorul de proastă și de foarte proastă calitate e cel mai de succes produs cultural-artistic. Nu există imbecili dovediți care să nu se dea în vînt după glume răsuflate, previzibile, îndoielnice, dezlînate, forțate. Noroc că nu stăm după umoriști, că realitatea românească e cel mai bun banc involuntar.

Isus

„Cina cea de taină” e o traducere. Una mai inspirată ar fi fost „Dineu cu proști”. Căci, să te iei după un epileptic schizofrenic, presupunea deficiențe majore la capitolul inteligență, ca să nu zic la facultățile mintale.

etate

Femeile nu-s ca strugurii. Nici ca vinul. Ci cu cît mai vechi ori mai coapte, cu atît mai acre.

culoarea atracției

Cică atractivitatea fizică scade dacă porți galben, gri sau maro închis și crește la maxim cu negru ori roșu. Adică cu culorile infernului. Unii și-o caută cu lumînarea!

rude de sînge

Doar în românește „vitreg” are conotații și sinonime total negative. Încă o dovadă a inveteratului mental mioritic de clan, după care om bun e doar cel cu care ai legături de sînge. Bine, mai puțin în Vaslui, ori în tîrgurile uitate de lume.

bruiaj neuronal

Inteligența emoțională e o contradicție în termeni. Un oximoron, un antagonism, pentru că cu cît crește emoția , cu atît scade inteligența. Dar, cum majoritatea oamenilor sînt mult mai emotivi decît deștepți, nu puteau să-i zică prostie emoțională. Chit că în rarele lor momente de luciditate, toți îs conștienți că n-au fost niciodată mai prostiți, decît atunci cînd a dat emoția-n ei.

civism

Bucureșteanul tipic e foarte implicat în treburile publice, avînd păreri și soluții despre tot ce se întîmplă, sau tot ce se hotărăște în capitală: arhitectură, drumuri, spații verzi, infrastructură, școli, primărie, politici, etc. Crede sincer că poate schimba ceva la alții doar avînd o convingere. Îi este imposibil să se schimbe pe sine, fiind fragil, mincinos, lăudăros, dezechilibrat, leneș, leșinat, sperios și de umbra lui, cacealmist, pofticios mult peste potențial, analfabet în cultură, știință și relații umane. Se comportă ca și cum tot orașul e al lui, iar dacă-l întrebi pe cîți metri pătrați e proprietar, s-ar putea să afli că e în chirie și pe ăia.

suprapunere

Cunosc o grămadă de oameni educați, cultivați, citiți, umblați prin lume, intelectuali, ziariști, scriitori, doctori, universitari, etc, toți de o imbecilitate incredibilă, nebănuită decît de anumiți cunoscători și de unii intimi ai lor. Creierul are circuite care se suprapun în același modul cum ar fi cel legat de morală, de status social și de intelect. E suficient să pari publicului performant într-unul din ele, că acesta te va înzestra cu celelalte calități, ce-ți pot lipsi cu desăvîrșire. De aia o canalie cu bani, sau un prostănac educat li se pare tuturor și deștept și de caracter.

pofte prioritare

Dolofanele din născare își păstrează fizionomia veselă și îmbătrânind. În schimb, cele frumoase odată, ajungînd ca porcul, au întipărită de-a pururea pe față o expresie de tristețe îngrozită, realizînd, ca și privitorii, c-au ajuns moartea definitivă a pasiunii erotice. Locurile rămase asfel libere pe piața amorului sînt rapid ocupate de cele ce vor îngroșa curând alte rînduri pe tușă. Și toate aceste monstruozități pentru a nu se fi abținut de la un împuțit de blid.

post mortem

Idea copilărească, cum c-ar exista viață după moarte, nu e deloc puerilă, pentru că copiii nu-și bat capul cu așa ceva. Și e evident că nu se sfîrșește viața odată cu tine, dacă mori, cum pretindeau unii părinți pe vremuri: „ – Dacă murim noi, o să vă ia dracu!”. În cazul meu, de abia atunci a început adevărata viață.

delapidare

Din 2007 de cînd am intrat, UE a început să dea bani la proprietarii de terenuri și păduri prin APIA. Într-un sat ca al meu, veneau peste 300 mii de euro pe an numai la asociația composesorală. Adică pînă acum cîteva milioane de euro. Plus milioane de euro din vînzarea lemnului. Toți banii ăștia sînt furați și împărțiți între 2-3 persoane, care dau țeapă la un sat întreg. Sătenii nu-i pot da în judecată ori la DNA, din solidaritate de clan, că-s toți neamuri între ei, deci și cu escrocii delapidatori. Toată lumea știe care-s ăia, că le cresc casele și parcul auto de lux peste noapte. Așa că nu visa c-ar fi străinii cei care te tîlhăresc , ori îți rad pădurea, ci chiar dragii tăi de români verzi. Culmea că o fac lăsînd dovezile furtului chiar și-n acte și-n tranzacțiile bancare, și-s toți în libertate. Nu pot fi arestați , că asta ar însemna să se construiască mii de pușcării noi. Iar acu prioritatea statului îs spitalele, ce se sterilizează prin incendiere.

carnivori

Strămoșii noștri erau majoritar prădători carnivori, cu aciditatea stomacală mult mai ridicată și acum față de restul omnivorilor. După ce hominizii devorară la carne la greu, timp de două milioane de ani, cam în ultima sută de mii de ani, de nevoie, au mai băgat pe sub măsea și cîte un fruct sau vreo rădăcină. Existența de astăzi a veganilor și a vegetarienilor de bună voie, și nu din motive pasagere de supraviețuire, e cea mai bună dovadă că evoluția nu-i doar o teorie. N-a fost nevoie nici de alte cîteva mii de ani ca să ne descotorosim de nevoia de a ucide de foame, deja o facem mai mult pentru distracție.

biblioteca

Mă uit la interviuri cu oameni de cultură, artiști, scriitori, și toți au pe fundal rafturi pline de cărți. Am auzit că unii și le cărau după ei, dacă se mutau, iar alții și cînd călătoreau. Uneori sute sau mii de volume. Or fi avut valoare de izolant termic și fonic al pereților? Cărțile care merită citite se găsesc în toate bibliotecile. Dacă le-ai citit , după ce să mai colmatezi camera cu ele? De ce să nu le dai mai departe, ăsta fiind adevăratul act de cultură? Dacă nu le-ai citit , de ce să tot le aduni? Îs cumva interzise sau ediții unicat?

regres

Ultimele cercetări certifică că nici preaplinul de educație în familie, nici în școală, nu ascute inteligența, caracterul ori aptitudinile copilului, decît temporar, un super-boost efemer. La maturitate, cel îndopat, revenind la setările din fabrică, dă impresia că s-a prostit tuturor celor care l-au cunoscut copil și adolescent. E ca la culturiștii pe steroizi sau la dopați: un drog, cu sechelele de rigoare. Mai de impact sînt relațiile ori banii părinților: de unde și numărul exacerbat de prostovani grămadă în posturile cheie.

despuiat

Tocmai ieșii afar gol pușcă să mă piș. Luna reflecta lumina aparent caldă a soarelui. Pînă golii toată vezica, m-apucă dîrdîitul, înlesnind scuturarea picăturii finale. Odată cu ea mi se scurse și plictiseala de țoale. Mi-amintii și cu ce entuziasm vestimentar îmi defilau pe vremuri consătenii primeniți de Paște. Acu nu-i mai încîntă nici măcar o mască nouă.

ereditar

Am ceva din gena idiotului de taică-meu, care era un workaholic manual. Noroc că în căutarea muncii fizice prin Europa, am învățat involuntar și geografia și istoria și limbile altora, deci pot să mor pe pula mea.

la lucru

Orice muncă de durată necesită nesimțire, altfel nu poți duce nici o misiune la bun sfîrșit. Pînă și cerșitul. Demnitatea crește doar cu nivelul umplerii buzunarelor goale, și nici atunci, dacă lipsa ei garantează un și mai preaplin. Diferența între un muncitor, un funcționar, un antreprenor ori un cerșetor e insesizabilă.

napolitana

După „Epoca de Aur”, în timp ce securiștii își scoteau certificate de eroi ai revoluției, eu, savurînd neașteptata libertate, mai furam cîte o napolitană în ciocolată Margareta, de la alimentara „Bumbescu” din Hațeg. Vînzătoarea se prinsese, nu zicea nimic, doar mă privea tot mai uimită și mai reprobator, fiind din Sălașu de Jos și cunoscîndu-mi toată familia. „Margareta” fu furată și de „Joe”, și deveni indigestă. De furat n-am mai furat decît cărți, dar m-am lăsat, că și anii lor de glorie trecuseră. O altă carieră ratată.

cei 7 ani de acasă

Ultimele cercetări dovedesc că educația dată de părinți sau de școală nu are nici un efect asupra copiilor. Nu le crește nici inteligența, nici bunătatea și nici tăria caracterului. Nici lipsa educației nu are efecte, nici supra-încărcarea cu stimuli noi, jocuri, cursuri, ore particulare, artă ori cultură. Copilul e produsul loteriei genetice a ultimelor generații amestecate, și al anturajului din afara familiei. Nu poate fi modificat decît dacă e abuzat, și doar în rău. Așa că lasă-l în pace, nu-ți mai pierde nici vremea cu el, nici veniturile. Dacă-i prost, prost o să moară. Dacă-i deștept, nu-i meritul tău. Nu poți decît să-l enervezi, să te țină minte și să te bage la azil.

dopaj

Pizda e ca un drog pentru bărbați. Atîta vreme cît își iau doza, nu contează că se mai schimbă dealer-ul.

ascensiune

Cînd te apropii de 50 de ani trebuie să fii la apogeul carierei tale, al realizărilor materiale și intelectuale. Din păcate, noi, ăștia crescuți în Retezat, n-am plecat niciodată de atît de jos, ca-n versul popularo-manelist, încît să ne mîndrim cît de sus vom fi ajuns peste ani. Cînd pleci din Sălașu de Sus, nu poți s-o iei decît la vale. Ce noroc pe ăia din Sălașu de Jos!

închis

Universul concentraționar, claustrarea, lipsa libertății te pot face și mai mare caracter sau, cazul cel mai des, chiar și mai mic și mai mîrșav. În orice caz, cine-i supraviețuiește va fi dezvoltat niște aptitudini, care, odată ajuns în condiții normale de viață, îl vor propulsa deasupra celorlați, mai norocoși, deci scutiți de asemenea experiențe. De aia nu ne conduc marii dizidenți, inexistenți, ci micii securiști și odraslele lor. Se văd cu ochiul liber chiar și în cel mai infect sat,

la pat

La ce foame de iubire e în lume, să dormi singur/ă e o crimă împotriva umanității.

biciclete

Bucureștiul o să ajungă o adevărată capitală europeană, atunci cînd de toate gardurile și de toți stîlpii vor fi priponite biciclete, majoritatea abandonate, iar autoritățile vor fi nevoite să le mai rărească ca să facă loc, tăind cifrul cu flexul pe baterii înaintea hoților.

De la amor la ură

Dana crescu la țară lîngă Vîlcea, alături de sora ei Cristina. Tatăl stăpîn, mama sclav, se și iubeau. Cristina, băgînd de seamă că toată lumea cumsecade e săritoare, îndeobște cînd ești neajutorată, învăță cum să se facă servită. După un timp nici măcar nu mai era nevoie să facă pe handicapata: cei din jur o tratau ca pe o prințesă, obișnuindu-se cu ea și punîndu-se din proprie inițiativă în postura de valeți. Surioara Dana îi servea și de slugă și de bodyguard la școală. Odată aceasta chiar îi snopise cu o nuia pe niște colegi mai bullies care făcuseră mișto de Cristina. Dana își cîștigase astfel o reputație de kamikaze, cea mai fără de teamă și mai fără de milă dintre toți elevii. După ce repurtase victorii în serie și la un concurs de șah pe oraș, reputația ei atinsese cote periculoase. Într-atît încît risca să nu se mai lase intimidată nici măcar de dictatorul suprem: taică-so, care hotărîse că stingerea se dădea la ora 20, și nimeni nu mai avea dreptul să miște sau să facă cel mai mic zgomot. De atunci , nici soția, nici fetele nu i-au mai încălcat consemnul, obediența și masochismul lor făcîndu-l pe soțul părinte să pară și mai sadic, și mai nebun. (* De la amor la ură – fragmente)

floarea vîrstei

În jurul vîrstei de 40 de ani, amantlîcurile, certurile și divorțurile sînt la apogeu. Atunci toată spoiala dată de educație, de cultură și de diversele oportunități și de privilegii începe să cojească și să pice, lăsînd să se întrevadă adevăratele caractere, firi, slăbiciuni, fetișuri și gusturi ale omului. Cele date de loteria genetică din arborele genealogic. Perechile cele mai compatibile sînt cele care se creează după criză, cînd fiecare știe mai bine cu ce se mănîncă. Criza asta sanitară a făcut minuni în a da cărțile pe față. Duduie Tinder-ul.

schizofrenie

S-a descoperit gena PCDHA3 care înnebunește, producînd incurabila schizofrenie, o bolunzeală care vine după depresii, nevroze, psihoze, bipolarism, borderline, credințe, mitomanie, supranatural. Nu-ți face griji dacă o iei pe arătură pînă se editează gena! Mici schizofrenici au ajuns astfel oameni mari: Moise și Nu Mai Știu Cum, Isus Cristos, Ioana D*Arc, Vincent Van Gogh, Vaslav Nijinsky, Vlad Voiculescu, Drulă, Năsui, Barna…

moartea demiterii

Odată cu înmormîntarea parazitului ăla Philip, retardat de umplutură al reginei Angliei, altă vită încălțată, am putea sărbători și moartea beizadelei clanului de securiști Voiculescu, impostorul ăla imbecil de Vlăduț – care declară că nu visa decît să doarmă pe săturate. Odihnească-se în pace! Se pregătesc ceilalți doi frați de clan ai lui: Drulă și Năsui. Îs morți , dar încă n-au aflat.

ripostă

„ Răzbunarea e un preparat care se servește cel mai bine rece”, nicidecum „arma prostului”, cum zice „înțelepciunea” totuna cu idioțenia populară. Orice nedreptate nerăzbunată nu face decît să propage la nesfîrșit un șir de alte nedreptăți. Nu te limita la o vendettă cu care să fii doar chit, ci să dai mai mult decît ai primit. Asta înseamnă generozitate. Vor beneficia de ea toți cei care altfel ar fi ajuns următoarele victime. E cea mai pură formă de justiție socială și de igienă mentală. De aia covidul nu iartă bătrînii – ăia care au trecut direct de la sărăcie la poluare, sărind etapa intermediară a ecologiei. E o vendettă a planetei, un intermezzo pînă coace una și mai de efect.

doctor ministru

Șeruielile cu Doctor Alban – pentru Ministerul Sănătății – nu prea fură virale, fiindcă numa decrețeii mai știau cine-i ăla: un nigerian care pe vremea lu Ceașcă trimitea pachete de cafea și de țigări lu frac-su ce făcea medicina la Timișoara. Doctor Alban avea și el diplomă de medic, dar, fiind mai integru decît ai noștri, s-a hotărît să ne chinuie mai bine urechile, decît să ne îngroape. Merita să-l punem ministru, c-a făcut româna celebră în lume în melodiile lui cu : „take a trip to pizda mă-tii!”

solitudine

Nu cunosc oameni mai antisociali decît ăia care pretind că le e frică de singurătate.

terapie de cuplu

De cîte ori am prins un pic de rădăcini cu vreuna, speram să fie salcie plîngătoare: să-mi depene de-a fir a păr necazurile ei, iar expertiza mea s-o înveselească sau s-o lecuiască prin relativizarea lor. Din păcate, duduile cu care mi-am făcut de lucru se fereau ca de dracu să se deconspire, ca să nu mă sperie, și bine făceau, fiind incurabile. Iar acum, toată experiența și cunoștințele acumulate de o viață nu mai servesc la nimic, că Andra nu are absolut nici o problemă.

estimări

După un an de pandemie, România are pe hîrtie cam un milion de foști covidați – care acum n-au nici pe dracu, și cam 25 mii de morți – care și ei o duc mai bine, majoritatea chefuind în Rai. În anii de dinaintea pandemiei mureau cam 250 mii / an, iar cam 100 mii / an emigrau definitiv. Deci țara pierdea cam 350 mii de locuitori/an în favoarea unor lumi mai bune, iar covidul schimbă prea puțin lucrurile. După estimările mele o să treacă epidemia de la sine peste 3 ani, precum gripa spaniolă . Deci în ăștia 4 ani vom fi pierdut 100 de mii de covidați, 1 milion prin moarte naturală de bătrînețe și vreo 400 mii prin emigrare. Ce plm se tot cacă pe ei ăștia de la putere? În afară de vreun savant bătrîn nu riscăm să pierdem nimic. Iar din ăia nu mai avem de mult.

vracii

Cînd doctorii pleacă într-o lume mai bună, cît mai des și cît mai prematur, nu pot decît să mă bucur. În sfîrșit un pic de reciprocitate, dacă-i privim ca pacienți.

medicina

Vracii ăștia ai noștri de Ev Mediu, ce se cred doctori, oameni de știință, cercetători, sînt produsele școlii de medicină mioritice, instituție de tradiție mai aproape decît crezi de o măcelărie de cartier sărac din Coasta de Fildeș. Pînă și într-un veterinar dintr-un trib de canibali te poți încrede mai mult decît în ei. Norocul lor e că cei mulți și proști au încă respect pentru diplome, grade , decorații, uniforme și halate. De-ar bănui publicul cum stă treaba cu șamanii cu stetoscop, i-ar teleporta de la Reanimare direct pe Veșnicele Plaiuri ale Vînătorii, sugrumîndu-i cu furtunurile de la perfuzii.

uzura

Femeia cu ușoare probleme mentale, sau doar obosită de viață, după 35 de ani caută doar bărbați foarte ascultători, adică sclavi. Și bărbații știu asta, așa că se dau cam toți dubios de obedienți și de serviabili, măcar pînă își golesc punguța. Bine, pe ăștia mai tineri nu-i cunosc prea bine, dar par să aibă un suflet de slugă înnăscut. Așa că viitorul e al femeii obosite din naștere.

predare

Eu încă sper ca școala românească de hackeri – singura recunoscută pe plan mondial – să producă pe unul care să pună învățămîntul online de tot pe butuci. Elevii nu merită să aibă mai multă școală decît vacanță, iar profesorii nu merită să fie toți plătiți. Dacă tot e online, atunci să fie un singur prof pentru toată țara.

credulitate

Să ai încredere în știri e primul simptom de imbecilitate de bună credință. Să le produci e al doilea, cel de rea credință.

speculanți

S-o umplut netu și tv-ul de specialiști în nutriție, in horoscoape, în medicină, în numerologie, în vocaționale, în economie, în motivaționale, în politică, în psihologie, în spiritualism, în energii. Iar România merge din greșeală în greșeală spre victoria finală în absolut toate domeniile. Și orice e aplicat aici, e expirat deja de mult în altă parte. Credulitatea și incompetența ne sînt singurele resurse umane inepuizabile.

bărbați

Eternul mister masculin poate fi elucidat de orice femeie care se îndură să-i îmbucure participînd cît mai activ la o orgie. Asta înseamnă să înțelegi perfect bărbații de la o poștă.

Cioran

„Încercaţi să fiţi liberi: veţi muri de foame. Societatea nu vă tolerează decît dacă sînteţi, rînd pe rînd, servili şi despotici; este o închisoare fără paznici – dar din care, dacă evadezi, pieri. „
Cioran n-a încercat să fie sclav, că ar fi preferat să fi murit de foame. Nici tiran n-a fost, că n-avea pe nimeni în subordine. Dar îi cam plăcea să ațîțe. Ce-ar mai fi trollat de apuca facebooku!

prințul

Îmi dau lacrimile șuvoi că s-a stins încă o Majestate, prințul Philip, o prea nobilă viță regală. Cum să mai pot să-mi duc viața de nime-n drum mai departe, știind că s-a stins încă un far călăuzitor, înainte să afle că exist? Îmi vine să mă duc dracului, să-l prind din urmă.

cioranisme

Cioran ura munca, considerînd-o cea mai perversă invenție umană. „ – Păi, să scrii atîtea cărți e muncă”.- zic ăia care n-au cunoscut inspirația și pasiunea. Emil chinuia hîrtia dintr-o plăcere sadică și dintr-un imbold nestăpînit, trădîndu-se că nu suferea de nici o depresie. La depresivi vin doar pastilele, nu și muzele. ”- Și insomniile cum i le explici?” – continuă scepticii selectiv. Simplu: încearcă să nu miști un deget toată ziua, să vezi de te ia somnul. Și asta dacă ar fi să-l cred. De fapt se scuza la clasa muncitoare, rușinat că nu-și caută de lucru, trăind din pomeni, sub pretext că neputînd dormi noaptea, nu poate nici munci ziua. Avea orgoliu, drăguțul.

otrava

Femeile au două tipuri de venin, rural și urban. Cel de țară e mai slab, acționează pe termen lung, că prada n-are unde să scape: nu există anonimatul mulțimii. Cel de oraș e aproape mortal, riscul fiind mult mai mare ca victima să dispară ca măgaru-n ceață, făcînd imposibilă depistarea ei ulterioară pentru devorare, înainte să-și piardă efectul.

preaviz

Înțelepciunea porcului: – Apelul la sacrificiu nu-l face niciodată cel care urmează a fi sacrificat.

sfiala

Timiditatea e de fapt perfidia celui care-și dă prea multă importanță în ochii celorlalți.

ha ha

Cică rîsul e cel mai bun anti-corp: face leucocitele leoaice, zămislește celulele albe de criză cu reacție blitz-krieg, dînd o imunitate beton. De ce crezi că din milioanele de români contaminați timp de un an, majoritatea n-au avut nici pe dracu? În România, de n-aveai simțul umorului, o beleai oricum de mult.

serii pandemice

De obicei, cînd vin necazurile, vin în serii de trei. Am o premoniție, că la următoarea pandemie, virusul va putea fi răspîndit doar de gravide, iar, în loc de mască, va fi obligatoriu prezervativul. Cum statul nu poate să se vîre chiar mereu sub plapuma ta, să te prindă că trișezi, va fi interzis amorul în orificiul clasic, dar încurajat cele secundare, statul avînd o lungă practică la ele în relația cu cetățenii săi. La ultima pandemie, virusul va fi transmis doar de nou-născuți, înainte de a-i termina. Asfel va fi instaurat avortul obligatoriu și planeta va scăpa o vreme de principalul virus dezastruos care-i sîntem – ai ghicit! – nimeni alții decît noi.

dezbină

Puterea reuși după un an să învrăjbească societatea cu privire la restricțiile covid: pe cei pro îi asmuți asupra celor contra, și invers. Asta ca să redirecționeze furia publicului asupra lui-însuși, ca să nu se prindă plătitorii de taxe, că statul își bate joc de ei, pe banii lor, nefăcînd nimic de peste un an de zile: nu tu ajutoare financiare ca în restul UE și al lumii civilizate, nu tu spitale noi, nu tu doctori, nu tu aparate și nici paturi ATI. Puterea azi e : PNL, PSD, USR, AUR, UDMR. Ăștia nu-s prietenii voștri, ci ai covidului.

horticultura

Cu pomii fructiferi de transplantat la spinare, pe drum de la Carrefour spre casă, se uitau bucureștenii ca la urs, unul și strigă după mine: ” – Domnu*, domnu*, v-a crescut verdeață-n spate!”. Normal că se lăfăiau castanii și duzii și între 20 de kg de pămînt de flori.

franțuzoaice

Acu 20 ani, căpșunar fiind în leagănul culturii europene, mă amorezasem de o franțuscă – traducătoare de rusă – Vanessa. Am curtat-o cum se cuvine: i-am dat și timp și flori de cîmp și de florărie – de congelator. Ne-am pupat, pipăit, perpelit , dar tot nu voia să deschidă larg piciorușele-i înfipte-n fundulețul mai mult decît obraznic. Eram prea mîndru ca să trag de ea, sau să insist prea tare, deși îi dădusem orgasm fingăruind-o cu clasicul pistol din degete. După a doua reușită digitală, văzînd că nu pun și gura, îmi propuse să-mi facă și ea un bine, însă doar manual. Indignarea de amorez scrupulos m-a făcut să-i refuz zgîrcenia. Deși ea voia doar să mă prind mai repede ce e cu adevărat Franța: o labă.

italienii

Primul meu contact cu diaspora din Italia fusese în vizită la o familie nevoiașă de români cu mulți copii. El lucra în construcții, ea făcea curat la niște îmbuibați, prea bogați ca să-și mai strîngă singuri mizeriile. M-au întrebat gazdele cu ce mă ocup, și am recunoscut că cu cît mai puține posibil, că dacă exista ceva de care aveam oroare, aia era munca. S-au uitat la mine ca la un nebun, cu o ostilitate crescîndă ce se înfiripa pe măsură ce vorbeam. Mă adusese în casa lor cumnata, la care tocmai se lăudau cu banii primiți cadou pentru copii de la bogătani respectivi. Capul familiei specifica că are o tactică de a-și vîrî plozii în continuare pe sub pielea macaronarilor, că poate , poate, se agață de vreo sponsorizare mai consistentă și mai permanentă . Menționase și că avuții ăia aveau o slăbiciune pentru una din fetițele lui, cu care spera să dea lovitura. Așa am realizat că există chestii și mai rele decît munca.

masca

Ipocriții care se oripilează în mass-media de tupeul unora de a nu purta masca. Indignarea nu le vine de la grija pentru semeni, ci de la ciuda pe curajul altora, care-și asumă ceea ce cred și se comportă ca atare. Nimănui nu-i place să poarte mască, dar o purtăm de frica amenzilor. Personal, mă plimb de peste un an în spațiul public fără mască, și nici măcar un singur cetățean nu mi-a atras atenția, sau mai rău: să mă reclame la 112. Știi de ce? Pentru că nimeni nu dă doi bani pe legile penalilor. Cînd tîlharii dau legi, strigînd „- Hoții!”, doar retarzii îi mai pot lua în serios.

grase

Se încălzi afară, dar îngheță sîngele-n venele graselor. Nu, nu de la inevitabila arteroscleroză, ci de spaimă, fiindcă nu mai pot să-și ascundă caracterul porcin și faldurile de slănină galbenă după cele ale paltonului. Oricum asta e și singura formă de frig ce le e cunoscută, grație straturilor succesive de untură izolantă cu care se căptușesc în continuu, neabținîndu-se niciodată de la troacă. Se putea și mai rău: să-și piardă și imunitatea la pesta porcină.

postul Paștelui

Restricțiile covidului impuse de stat de peste un an, fără protecția socială suplimentară și compensațiile financiare de rigoare, au adus o mare parte a populației în pragul foamei și al falimentului personal total. Exact ceea ce ar fi făcut și Cristos, ca să implementeze cît mai abitir prea-sfîntul și prea-curățitorul post al Paștelui. Chiar dacă postacii involuntar o să moară de foame înainte de a crăpa de covid, nu-i decît spre binele lor: vor trăi veșnic în Paradis, unde protecția socială fiind chiar mai mare decît în Marea Britanie, morții foamei se vor înfrupta copios, compensatoriu și fără a lua în greutate pentru restul eternității.

vaccin

Avînd o reputație de om deștept, lucid și modest, fui întrebat de cîteva ori de către cunoscuți dacă mă vaccinez, dacă mi-e frică, dacă ezit sau dacă de abia apuc s-o fac, mai mult ca să se lămurească despre ei-înșiși, decît despre mine.
1. nu mă vaccinez, și nu recomand nimănui vaccinarea. Dacă ai avut o răceală, o gripă și mai ești încă în viață, atunci ești deja imunizat.
2. mai devreme sau mai tîrziu, toată lumea va lua covid, iar ăsta e cel mai bun vaccin. Centrele de vaccinare sînt adevărate focare de covid, îl iei înainte sau odată cu vaccinul oricum.
3. majoritatea cazurilor grave și a deceselor țin de incompetența notorie a personalului medical, de aparatura defectuoasă și de panicarea pe bună dreptate a pacientului.
4. e o dovadă de supremă generozitate față de semeni să te duci dracului, să faci loc altora în toate privințele. Prin simplul fapt că ai crăpat, lași în urma ta o lume mai bună.

dating

Majoritatea femeilor ar face sex chiar de la prima întîlnire, dacă le-ar place de el. Nu o fac cele care vor să nu fie respinse imediat după. Ăia care n-au viață sexuală regulată, nu le prea resping chiar și după ce și-au golit ouțele. Problema e la ele. Cînd ele-s fizic de nota 6-7-8-9, vor bărbați de nota 8-9. Iar ăia sigur au parte de sex constant. Ceea ce înseamnă adesea flit. Dacă nu ai toleranță la adio, coboară ștacheta! Ori cu sula de 8-9 în cur, ori cu sufletu-n rai!

genitale

La bărbați, ambiția, carierismul și nevoia de ascensiune socială sînt invers proporționale cu dimensiunile penisului. La femei sînt direct proporționale cu diametrul găurii negre.

actorie

Am în listă zeci de actrițe de teatru. Toate-s cel puțin frumoase, grosul lor fiind chiar de o frumusețe răpitoare. Totuși, cînd acestea trebuie să joace și roluri de femei normale, adică de șterse, de grăsane, de babe libidinoase, ori de banalele urîte, preponderente și în viața reală și în ficțiune, atunci ce fac? Se machiază să pară slute, se umflă cu recuzita. În mod normal cererea de hîde ar trebui să fie mai mare. Însă, dacă vor să facă carieră în teatru, cele dizgrațioase n-au nici o șansă. Dovada clară că actrițele profesioniste își fac cariera, nu atît cu gura, cît cu curul, diferența între un teatru și un bordel fiind insesizabilă.

ziua curcanilor

Îmi apar în news-feed urări de la mulți ani Poliției Române. La mulți ani la ce? Unui sistem cu niște infractori, chiar criminali în uniformă. Complet inculți, adesea analfabeți, posturi fictive, aranjate, pensii speciale, cu răfuieli intestine, similare cu reglările de conturi mafiote, cu taxe de protecție, biruri pentru tratamente preferențiale, cumetrii, șmenuri, înscenări, falsificări, violențe, pasivități și mînăreli, cîrdășii cu interlopii, parveniții și politicul. Exact ca oricare altă instituție a statului. O rîie care nu trece cu pucioasă, ci cu ștreang, de n-ar fi ilegal.

cultivare

Cum dau de bani sau urcă pe scara socială, norocoșii parveniți caută să se și cultive. Nu pentru că brusc le-ar fi crescut curiozitatea intelectuală ori veleitățile artistice, ci pentru a ne putea scuipa semințe-n cap cu justificarea superiorității lor, dacă sîntem mai jos decît ei, fie ca să poată accede la cercuri mai înalte, fără să se facă de comedie . Eu m-am pregătit de mic pentru marele salt înainte, crezînd că educația, erudiția, cultura te scapă de sărăcie. Țeapă! Nu te scapă nici de prostie, doar că-ți dă la imbecilitate niște aere, care ți-o dublează.

efeminare

Bărbatul relaționează direct, scurt și cît mai practic, curajul fiindu-i motivat de profit, de putere, de validare sau de sex. Femeia recurge la strategia omisiunii, a non-divulgării informației, a intențiilor sugerate, a neasumării, fiind animată de frică: de risc, de deconspirare, de imprevizibil, de a fi judecată de ceilalți, de eșec, Bărbatul se simte bine în acțiune, în identitatea ce i-o dau faptele. Pentru femeie contează mai mult imaginea ce o reflectă, adică impostura proprie n-o deranjează, dimpotrivă. Pizdificarea ireversibilă a bărbatului modern dovedește că stilul dintotdeauna al femeii e mai eficace și mai de viitor.. Adio masculinitate clasică! Fie-ți țărîna ușoară!

mitici

Bucureștenii = egocentrici fără individualitate pregnantă, copii xerox, cu insignifiante variațiuni în vicii. Toți se cred deosebiți, fiind doar palide reproduceri ale celor din provincie, de unde li se și trage spița, diluată între timp de cușca citadină. Convinși că pot schimba orașul, țara, lumea, în realitate nefiind nici măcar stăpîni pe ei înșiși, incapabili să se lase măcar de îngrășarea galopantă, neabținîndu-se de la troacă, de la snacksurile cancerigene, de la abuzul de țigări, de la prea mult alcool, sau chiar de la ramolirea prin alte droguri sau mai grav bălăcindu-se în mocirla fetișurilor relaționale destructive ori de căcat fie cu prietenii, fie cu familia, ori chiar cu partenerii. Pe scurt: miticii nu-s niște șmecheri nesimțiți, cum sînt percepuți dinafară, ci doar niște panseluțe disimulatoare, stresați de propriile pofte și lăcomii, de fricile lor patologice ce frizează paranoia. În lanțul trofic ei riscă extincția, ar trebui declarați monumente ale naturii și protejați.

descalificare

Odată cu emanciparea femeilor, cele urîte au belit pula, dar nu chiar într-atît cît cei urîți și faliți. Totuși aceștia mai au o șansă prin supunere oarbă. Se stă la coadă la una futabilă, iar aceasta dezvoltă alt tip de preselecție decît cel clasic, tot sesizarea masculilor alfa, dar nu pentru a-i alege , ci pentru a-i înlătura.

impact

După lista cu cărți, fusăi solicitat, mai mult la mișto, să divulg și lista cu femei care m-au marcat. Nu le dau decît prenumele, cînd nu e din ăla rar, deci indentificabil imediat, și fără numele de familie, ca să nu-mi dezmint discreția proverbială: Ramona, Flavia, Carmen, Roxana, Monica, Mihaela, Cristina, Mirela , Oana, Ana, Anca, Andreea, Maria, Alina, Alexandra, Laura, Corina, Lavinia, Diana, Anamaria, Raluca, Dana, Andra. Uite că avem ceva-n comun, dacă și pe tine te-au marcat.

bronz

Viitorul rezervîndu-ne o doză tot mai mare de radiații solare și de rezistență la antibiotice, vor supraviețui doar cei care-s protejați natural de cancerul de piele și tulpinile altoite de viruși, de microbi, de bacterii, adică cei mai colorați. Așa că nu spera să scapi în grabă de bucureșteni.

vaccinnare

Începe să-i vină rîndul la vaccin și prostimii. De aia o să vezi cum se va umple facebookul de idioți și de idioate care se laudă sau ezită. Și înainte și după vaccin vor fi la fel de imbecili. Nu riscă nimic. Covidul nu-i decimează în masă pe necopții la minte, ci doar pe boșorogii copți pe dinăuntru.

puieți

Urîtă lapoviță! Urît pleonasm. Plantai altă tură de caiși, piersici, peri, pruni, meri, și-n jurul casei , în scop decorativ trei soiuri de viță de vie moldovenească, și ceva foioase, conifere/ turtei. Sper să se prindă. Vreau să fac o junglă mai prietenoasă decît aia din capitală.

vestimentație

Consătenilor mei nu le mai este rușine să meargă la oraș cu mine îmbrăcat în haine de lucru. Ăsta e primul pas în evoluția surprinzător de rapidă, ce vestește următoarea etapă a progresului nu doar rural, ci și totodată universal omenesc: capacitatea de a se duce ei-înșiși la oraș, în alte haine decît cele de duminică.

găzduire

De cîte ori bag o roabă de lemne în sobă, de atîtea ori plantez un copac. De aia nu prea fac focul. Și nici nu o să mai primesc musafiri iarna.

dantura

În ultimele sute de mii de ani speranța de viață a omului era 30-40 de ani. Pînă la ultima mie de ani, când a început să crească, iar acum chiar s-a dublat. De aia ne și cedează dinții după 30 de ani, că pentru atîta erau și zămisliți și garantați. Cînd văd vedete trecute de 30-40 de ani, cu dinții perfecți, îmi dau seama de ce îmi vine să l-i sparg, să-i fac la loc oameni.

iepuraș din Nazaret

Echinocțiu de primăvară poimîine, și-i plin de nămeți. Mi-e că și de Paște o să-i dea un îngheț de o să-i degere membrele lu Isus, cel fără de nazuri în staul, încît n-o să mai aibă nici ce, nici de ce bate romanii cuie, doar în lemn. Nu te întrista! Nazarineanul nu-i decît rodul unei năzăriri. Că Nazaretul n-a fost fondat și n-a existat decît la 300 de ani după închipuita lui neavortare. Și asta e un fapt dovedit, nu năzăreli.

programare de joacă

Pe vremea lu ceașcă, în Retezat veneau și oameni „grei”, adică cu funcții înalte, nomenclaturiști sau din Securitate. Cabanieri la Pietrele fiind babacii, iar eu copil, m-au pus să mă joc cu beizadeaua unui cuplu de privilegiați, la solicitarea expresă a acestora, îngrijorați să nu le facă copilul depresie , că n-are cu cine se juca. Desigur m-au corupt cu dulciuri și alte bunătățuri străine din abundență. Copilul, atașant, afectuos, plîngea cînd nu veneam sau dacă plecam, îmi plăcea să-l frustrez, probabil pentru că joaca nu pornise din inițiativa proprie. . Nu știu de ce am ura asta pe beizadele, acum. Că doar ele nu-s de vină că au avut părinții, ca și ai mei, peste medie de cretini.

salvarea

Circulă de peste un an o gripă nasoală, numită covid. Din cei contaminați, 98% n-au nici pe dracu. Restul de 2 % , majoritatea bătrîni muribunzi, riscă să îngrașe pămîntul, dacă nu-s betonați în vreun cavou sau vreo criptă. Oricum o să moară, curînd, și dacă scapă de covid. Singurul motiv pentru care cei de la putere ne tot fut cu restricții e ca să aibă votul pensionarilor ăștia. Că nu le mai merge cu votanții morți.

ospitalitate

Am îmbătrînit. Nu mai îs în stare să suport orice necunoscut ca musafir mai mult de o zi două. Spre deosebire de ultimii 15 ani.
Deși îs curios de viața altora. Am ajuns ca pizdele alea care salvează cățeii vagabonzi, dar nu i-ar ține pentru ele, ci i-ar plasa cît de repede la alții. Ce norocoase! N-am auzit nicoiodată ca cățelofilele și pisiciofilele să fi salvat pe vreunul turbat. Dacă aș crede în reîncarnare, unul din ăla aș ajunge.

fățărnicie

Am trăit din 2014 în 2017 în Franța, în Țara Bascilor. Chiar și cu o bască timp de un an. Deși intenționam să rămîn de tot. Nu recomand. E o țară de cacealmiști pe toate planurile. O soră mai mică a României. Prefer spațiul mioritic, că-i impostura, netrebnicia și totul pe dos, dar mai pe față. Acolo am scăpat nebătut , că era cu cîntec să ataci emigranți și pe deasupra românași considerați automat romi. Aici scap nebătut, pentru că merg la sală, și oamenii nu-s uniți.

feciorie

Am prins o permisie din armată, cîștigînd un concurs de istorie pe unitate, la care am fost forțat să particip fără să mă pregătesc, ca să fie cineva și pe ultimul loc. Cînd m-am întors, camarazii mă invidiau că aș fi fost în pizdă pînă-n gît. Cred că mă bănuiau că aș fi avut bani de aruncat pe curve. Nu m-am străduit să-i conving că preferam ca o femeie să moară, decît să se prostitueze, și mai ales
pentru că mi-era rușine că eram încă virgin.

juni

Tinerețea e o boală mintală. Singura care se vindecă, și culmea chiar de la sine. Că terapeuții, psihologii, psihanaliștii, psihiatrii n-au însănătoșit niciodată pe nimeni, și în nici un caz financiar, reușita lor constînd în a-și buzunări clienții, descalificați sub tutelă, infantilizați ca „pacienți”, adică discreditați, deposedați de discernămînt propriu, și îmbolnăviți, chiar de nu sufereau de nimic. În schimb, tinerețea îți dă anestezia tipică copilăriei și adolescenței și post-adolescenței, plus genul ăla de șoric gros, care te ajută să ignori anturajul propriu și societatea în general.

mijloace de comunicare

„The medium is the message” / Mijlocul de comunicare în sine e chiar mesajul. De aia orice cale de comunicare a unei pretinse informații / infotainment / entertainment la care nu există posibilitatea de reacție imediată a destinatarului / public and open feedback e pură intoxicare ori propagandă. De ex: presa scrisă pe hîrtie/ tv/ radio, legile, ordonanțele, carantina, etc. Contra exemplu: internetul fără cenzură.

cinema

Cei inteligenți și trecuți prin viață nu se prea mai pot bucura de filme bune, adică dpdv critic proaste, fiindcă se prind la tot pasul că povestea e fake, trasă de păr, fără noimă. Se pot uita doar la filme din domenii despre care nu au habar. Și cum românul se cam pricepe la toate, logic, se închid cinemaurile definitiv și unul după altul.

lanț trofic

În eternă moarte și indiferență, cosmosul, ostil vieții, face o excepție, acolo unde speciile se devorează unele pe altele, iar cea mai mintoasă le vine încetișor de hac la toate. După felul situației, i s-a spus Planeta Albastră.

eufemisme

Unii nu se pot abține să folosească cuvinte frumoase nici pentru subiecte evident infecte, aidoma caracterului lor. Cu vârsta, putreziciunea interioară ne face aproape poeți.

inflație de poeți

Românul continuă să fie fătat poet. Într-atît, încît acu-s mai mulți cei care scriu poezie, decît cei care o citesc. Impactul lor asupra realului fiind zero, năpădiră virtualul: strigoi , morți după propriile rime.

reverii

În mintea bărbaților importante nu-s cele care le-au dat pizdă odată sau de mai multe ori, ci femeile pe care nu le-au avut. Ele constituie principalul motiv de labă reușită. Ca să nu mai vorbim că asta e ceva la care învățămîntul doar ar visa să inoculeze elevilor: cel mai mare stimul al imaginației. Dar pentru ele, oare care or fi mai importanți?

la case tot mai mari

Lumea-și face case tot mai mari, cu tot mai multe camere, chiar cu etaje, fără să fie vorba de familii numeroase. Și dacă ar fi, statistic e dovedit că greu se mai suportă mai mult de 2 oameni sub același acoperiș, și nici ăia. Probabil au nevoie de multe odăi, că să aibă unde se refugia unul de altul.

meseriași

Toți se vaită de meseriașii pe care i-au tocmit să le facă casa, apartamentul, anexa ori doar îmbunătățirile. De vină fiind chiar cei care se smiorcăie: au ales prost profesioniștii, s-au lăsat duși de nas, s-au lăcomit la materiale, fie s-au zgîrcit și la manoperă și la materiale, au explicat prost ce vor, s-au răzgîndit fie prea devreme , fie prea des, fie prea tîrziu, etc. Oricum cine are banul nu merită iertat. E chiar moral să-l lași și în curul gol, să-l obligi la redistribuirea capitalului. E win -win situation. Proștii parveniți învață că banul lor nu e totul, iar clasa muncitoare mai face un pas spre clasa exploataoare, acumulînd din capitalul acesteia, sau din neglijența ei. Cu adevărat win- win ar fi să le trăznească pe amîndouă părțile, dar pînă atunci măcar pe una.

foste

Aveam o slăbiciune pentru una care se pare că avea pasiunea auto-distrugerii, inoculată de părinții, ce o confudaseră în copilărie cu un sac de box psihic și fizic. Confuzia lor se datora faptului că Ceaușescu îi cufundase prea des în întuneric. Iar pe cine vedeau ăștia doi la lumînare credeau că și-o cam caută. Le-am cerut mîna fetei și au fost de accord, nu înainte să mă prevină cine le e odorul, descriind-o cum suportase ani de zile abuzurile fizice și psihice totuna cu tortura de la partenerul ei de dinaintea mea. Nu cred că le păsa de mine. Probabil o făceau ca ulterior să nu le returnez marfa. Ea era încă sub vraja respectivului torționar, dar sadismul lui întrecuse masochismul ei, aducînd-o în pragul nebuniei. N-am reușit să-i fiu terapeut pînă la capăt, nici să fiu mai pasional decît ăla, ca să-i treacă nostalgia după el. Măcar am încercat. Dar cînd te bați cu una care doar părea puternică, slăbiciunea se ia. Iar pentru slăbiciune nu am milă.

carantină iar

Cînd ești într-un sat complet depopulat, și nu mai aveai oricum cu cine socializa, fiind și carantinat, nu dispera! Cineva, acolo sus, te iubește protejat: Ministerul Afacerilor Interne, Romania!

actualizare statut

Cum dau de bani sau urcă pe scara socială, norocoșii parveniți caută să se și cultive. Nu pentru că brusc le-ar fi crescut curiozitatea intelectuală ori veleitățile artistice, ci pentru a ne putea scuipa semințe-n cap cu justificarea superiorității lor, dacă sîntem mai jos decît ei, fie ca să poată accede la cercuri mai înalte, fără să se facă de comedie . Eu m-am pregătit de mic pentru marele salt înainte, crezînd că educația, erudiția, cultura te scapă de sărăcie. Țeapă! Nu te scapă nici de prostie, doar că-ți dă la imbecilitate niște aere, care ți-o dublează.

mita electorală

De abia aștept să se gate cu covidul să merg iar la nedei, la rugi, la sărbători sătești, la zilele localității, unde primarii cumpără voturi pe banii altora. Un exemplu: premierea cuplurilor care au îmbătrînit împreună, în ciuda bunului simț. Chiar dacă covidul va fi diminuat drastic numărul de premiați, tot se merită spectacolul sado-masochist al defilării ultimilor mohicani, arareori însoțiți și de copiii lor mai întregi la minte – adică cu minim un divorț la activ. Premiul constă în:
1. invariabilele două buchete de flori de neam prost și de fițe, unul pentru ea și altul pentru el – ca și cum ar exista vreun boșorog în România ce s-ar da în vînt după aranjamente florale moarte, altundeva decît la înmormîntări.
2. o diplomă care atestă nunta de bronz, de argint ori de aur, ca pe o performanță culturală, sportivă, educativă ori științifică, de care puțini ar fi în stare.
3. Plicul cu bani – cel mai edificator – ținînd cont că în afară de motive economice, respectiva uniune oricum nu mai avea altele. Suma nu depășește 100 de euro, mai mult nu se cinstește nici la o nuntă de oameni normali, darămite la irecuperabili.

badante

După un an de covid, zeci de mii de badante mioritice au rămas fără obiectul muncii: broscoii muribunzi macaronari de casă. Adică și ăia 800 de euro/lună li s-au dus pe copcă odată cu ei. Oricum omul a determinat extincția a peste 60% din populația de batracieni a lumii, ce mai contează o sută de mii de boșorogi italieni? Tot răposații ăia apelau și la alte zeci de mii de prostituate românce la propriu. Clienților, fiind catolici convinși, căci pe ducă, le era teamă să să recurgă doar la păcătoasa masturbare mentală, ca să nu sfîrșească-n iad. Impactul aspra economiei românești va fi catastrofal. Pentru noi, iarna de abia acum începe.

pascale

Anul ăsta, Învierea din mahmureală, renumitul Paște, pică pe 2 mai, succedînd un mort de beat Unu Mai Muncitoresc. Ca să nu exagerăm cu cu cheful și cu sărbătorirea morții lui, prea torturatul fără tort Isus ne-a trimis drept mesager ceresc covidul – un îngeraș înaripat mai mic, să ne anunțe și că Ziua Judecății e aproape. Pentru unii trecînd deja, Statul s-a gîndit să ne țină-n case și de Paștele ăsta, claustrare pascală care să împiedice răspîndirea bolii ridicării premature de la cerul numărul unu la cel de al nouălea.

instituții de încredere

De cînd e lumea ni se spune că instituțiile în care românii au cea mai mare încredere sînt Armata și Biserica. La revoluție Armata a tras în populație, iar Biserica era dintotdeauna totuna cu Securitatea. Ofițerii alcoolici de carieră și popii turnători, șmenari și pedofili numai încredere nu inspiră. Ori se falsifică sondajele, ori românii nu cunosc alte instituții. Altfel ar avea și mai mare încredere în Poliția care acoperă criminalii, te bate pe cîmp, cînd nu o face la secție, sau în Sănătate și-n spitale, unde îți iei foc, nozocomiale sau adio de la lume legat de pat.

abstinență

Ai remarcat că, pe fața femeii trecute de 30 de ani, fără viață sexuală, se instalează treptat tristețea trăsăturilor? Pe ea-însăși se poate păcăli mental, cum că nu i-ar lipsi nimic, dar trupul e greu de indus în eroare, tînjind să fie smotocit intens și regulat. Nici mentalul nu-i rămîne neafectat, se susceptibilizează, se acrește ori în cel mai bun caz se radicalizează pentru diverse cauze pierdute ori chiar anti-om. Nu degeaba se recomandă să nu bei dintr-o apă stătută, fie ea și la munte. Nu există virtute în abstinență. Pînă și Maica Tereza, ori se futuse în draci, ori devenise ea unul. Asta nu înseamnă că alea bine și constant smotocite devin angelice. Doar mai puțin otrăvitoare. La mulți ani!

fără mască

Nu-i totul pierdut în capitală. Nu te atacă, nici măcar nu te ceartă oamenii că nu porți mască în spațiul public. Ba unele vînzătoare te privesc chiar cu o complicitate admirativă, atunci cînd nici măcar nu te mai sinchisești să-ți tragi masca peste gură cînd comanzi ceva. E o lehamite generală de legile astea pandemice și de ciuntire a libertăților sub masca pro-oameni, fiind de fapt fățiș liberticide, bașca fără nici un efect de peste un an. Ce e limpede aici e că nimeni nu poartă mască pentru că i-ar păsa de semeni sau de eforturile hoților de buzunare cu halat alb din focarele de infecții mortale numite spitale, majoritatea auto-incendiatoare. Pînă și miticii, cacealmiști prin definiție, au minte și curaj, cînd li se umple paharul.

claustrare

Nu mai citisem știrile și nu mă mai uitasem la televizor de 15 ani. Acu, dacă-i ceva, oricum afli , că postează toți pe facebook. În ultimul an, tot îi dau jurnaliștii ăștia de investigații tip click dreapta- copy, pe toate canalale, în toate fițuicile, siturile, blogurile, cum că peste un sfert din populație suferă de boli psihice nediagnosticate, și mai toată lumea de depresie, acută, cronică, sporadică, permanentă. Te îmbată de cap, iar de ești mai ipohondru, chiar începi să-i crezi, și te auto-medichezi cu ceva pastile sau suplimente alimentare placebo. Ori mai rău, arunci la bani și pe fereastra cursurilor de yoga, meditație, couching, pe terapii diverse, pe consult psihologic, pe mers la psihanalist, la astrolog, la diverși șarlatani, bio-energeticieni ori la vrăjitoare. Prin definiție dacă suferi de ceva nediagnosticat, deja nu figurezi în statistici. Nu are cum să știe nimeni vreun procent din ceva neidentificat. Dacă te suspectezi că ești depresiv, n-ai nevoie de confirmarea escrocilor în halat alb, albastru, sau în cămașa de forță încă nearborată. E suficient să încerci să stai cîteva zile între patru pereți, nefăcînd nimic, și neieșind afară. Dacă nu poți, înseamnă că n-ai nici pe dracu. Ești sănătos tun. Că te țin ăștia de la putere cu forța înăuntru, e semn că-s ei nebuni nediagnosticați, ceea ce oricum nu e nici o noutate. Nebunia puterii nu se tratează decît cu pușcărie. De aia potentații vor să închidă populația. Să i-o ia înainte și să mai elimine din fașă eventuala concurență.

meteosensibili

Clima influențează temperamentul omului. Cei din clima temperată sînt mai temperați: nici reci, nici calzi.
La ecuator sînt cei mai călduroși, iar la poli cei mai reci.
Excepție fac doar cei bogați, care-s de toată pula peste tot, și cei care mor de foame, ce-s oriunde mult mai prietenoși, și nu neapărat canibali.

uniforma statului

Polițistul ăla care a bătut oamenii în secție apoi pe cîmpuri, a fost cel mai bun camarad de arme al meu în armată la Jandarmi, acu un sfert de veac. Era și cel mai prietenos, săritor, empatic și cel mai cultivat din toată șleahta aia de 1000 de descreierați: soldați, gradați, subofițeri și ofițeri. N-am mai întîlnit pe nimeni ca el, care să fi știut, de exemplu, absolut toate capitalele lumii și poziționarea lor geografică din cap, la 20 de ani. Morala: după două decenii în Poliția Română, chiar și campionii orientării își pierd busola. Noroc că am rezistat tentației de a face Academia de Poliție, deși îmi surîdea ideea să sabotez sistemul din interior. Sigur aș fi ajuns și eu la bulău pentru tăbăcirea „recalcitranților” cetățeni ce-mi plăteau salariul, dar sper că nu înainte de a-mi fi împușcat în cap toți superiorii.

la sală

Auzii c-ar veni valul trei de covid, și iar se închid sălile. Tocmai achitai abonamentul la sală pe o lună înainte. Îmi dă statul banii înapoi, 140 lei? Dar muschii pe care i-aș fi făcut într-o lună, două, trei? Ori îmi dă înapoi numai grăsimea, obligîndu-mă la sedentarism? A creat deja un precedent. Dacă s-ar uni zecile de mii, toți cei care se antrenează în capitală, ar ieși de o demonstrație de forță, compensatorie, să-i urecheze nițel pe obraznicii din guvern. Ce, numai statul poate lua ostatici o nație?!

police story

După ce negociatorul poliției l-a convins pe pensionarul din Onești să-și omoare ostatecii, azi alți trei negociatori profesioniști, cei mai buni ai poliției țării, l-au convins pe un tînăr să se zdrobească aruncîndu-se de la etaj. Ce au în comun toți negociatorii ăștia?: Faptul că le ia cîteva ore de trăncăneală ca să facă prăpăd. Măcar prelungesc viața victimelor cu acele cîteva ore. Nu e chiar nimic.

kilograme

Nu-ți lua niciodată parteneră de viață, fără să-i cîntărești mama! Dacă e grasă, nu te mai încurca, că tot așa o să-ți ajungă și consoarta.

blue eyed

Iubita mi se tot minunează cît de schimbătoare mi-e culoarea ochilor: că ar bate spre gri, ba că ar bate spre mov, cînd nu va fi bătut spre diverse alte nuanțe de albastru. Măgulit, nu bat încă și la ea, cum se aștepta toată lumea.

parvenire

Ca să urci pe scara socială, repurtînd succes după succes, ai nevoie de sociopatie / pshihopatie funcțională. Ca să fii iubit, ai nevoie de empatie. Singurii oameni care-s iubiți, deși au urcat pe scara socială, sînt aceia pe care iubitorii nu-i cunosc personal suficient de bine: artiști, politicieni, vedete, influenceri, etc: toată floarea cea vestită a celor cărora nu le pasă de nimeni, în afară de ei-înșiși. Bine poți să fii sociopat și fără să urci pe scara socială, cazul meu.

sezonieri

Odată cu valul trei de carantinări covid abuzive în România, începe în Vest și noul sezon de muncă în agricultură, sector care fără români va fi pus pe butuci. Restricțiile demenților noștri din guvern îi vor împiedica pe sezonieri să-și facă banul de supraviețuire, și vor obliga guvernele occidentale să intervină iar, ca să le fie furnizați sclavii necesari pe plantații. Hai că o să ne distrăm ca și anul trecut cu dictatura legii discreționare!

carantinare

De mîine cel mai mare oraș din Banat va fi, cum altfel, decît banat. L-a mai carantinat unul în ’89, și s-a ales c-un vaccin anti-gripal marca Kalașnikov. „Azi în Timișoara, mîine-n toată țara!” o să scandeze mass-media, care întotdeauna se bucură de luarea de ostatici.

vize

UE ar putea invoca clauza reciprocității, ca să oblige SUA să ne slobozească fără vize pe teritoriul ei. Fără păcăliciul Trump, cu delirurile lui de grandoare, numa noi am mai putea face America great again, iar pe Europa și mai mare prin absență.

afaceri

Neocupîndu-se de oameni sănătoși, Ministerului Sănătății ar trebui să i se spună Ministerul Bolii, că doar obiectul muncii îi sînt bolnavii, și, cel puțin cu capul îi sînt executivul și executanții. Din contră, un minister care-și merită numele e Ministerul Afacerilor Interne, că numa la afaceri le stă mintea necurată.

socializare

Pot să zic că am ori o vastă , ori o extrem de limitată experiență cu oamenii, judecați voi: crescut într-un sat de munte -Sălașu de Sus – cu sute de oameni cu metehnele demenței austro-ungare, apoi ale celei dictatoriale comuniste, strămutat la Hațeg – un orășel anonim, cu mii de anonimi lipsiți de anonimat, toată lumea cunoscînd cîte parale face toată lumea, adică nici măcar două parale, apoi săltat cu japca în diverse unități militare ale torționarilor fostei Securități/ actuala Jandarmerie, cu alte mii de sado-masochiști dovedind cea mai cruntă prostie, ce le mai salva din bruma de umanitate. Din mediul cazon, avansat în mediul studențesc și universitar din Timișoara, cu colege urîte suportabile, iar cele frumoase, scorpii pline de bășini și de pofte de parvenire, căpușînd fazani, banul privat ori public, profesori impostori, libidinoși, incompetenți mai vanitoși decît neputincioșii de bani gata. Păcat că n-a fost covidul atunci, m-ar fi scutit de ani de zile de interacțiuni cu mii de poluați în cuget și-n simțiri. Trăiască partidul, poporul și distanțarea socială!

dictatura cititului

În Epoca de Aur, existau lingouri contra-făcute cu mult mai mari decît ăștia din AUR, chiar și printre scriitori. Poporul le devora în draci autorilor români dejecțiile ce proslăveau dictatura ori o dădeau drept un sistem normal, chiar ideal. Autorii de romane polițiste la tonă, turnători, ofițeri la Securitate sau cu grade în sistemul represiv, ăștia erau cei mai citiți: ne băteam pe ei, la coadă în bibliotecile publice, lingușindu-ne și corupînd bibliotecarele să ni-i pună deoparte: George Arion, Rodica Ojog-Brașoveanu, Constantin Chiriță, Leonida Neamțu. Haralamb Zincă, Petre Sălcudeanu, Traian Tandin, Nicolae Tăutu, Tudor Negoiță , Nicuță Tănase, Olimpian Ungherea, etc, îi știți voi mai bine. Mi-am sacrificat pentru ei banii de buzunar din sticle și borcane adunate de pe maidan și reciclate, cumpărîndu-le cireșe negre de mai drept mită bibliotecarelor din Hațeg.

fus orar

Azi ziua comemorării cutremurului din 1977, tocmai avu loc un cutremur similar pe coasta Noii Zeelande. Diferența e că noi știm de el deja de azi joi, iar ei doar de mîine vineri. Nici viitorul nu mai e ce-a fost.

imunitare

Prima iubire e ca o gripă. Cu cît o iei mai repede cu atît îți crește imunitatea și rezistența la următoarea. Vai de cei care n-au suferit la timp, ori chiar niciodată din dragoste! Cînd îi lovește, o să pățească mai rău decît intubații de covid.

ai carte, ai parte

O carte e ca o femeie: te poate captiva, inspira, ferici, îmbogăți sau vindeca. Sau te poate plictisi, adormi, tîmpi, enerva, ori otrăvi. Prost nu-i cine scrie…

anti-talent

3 martie – Ziua mondială a scriitorilor: oricine are cîțiva cititori se crede publicist ori scriitor. După principiul că orice prost se crede genial, dacă dă de un prost mai mare. Dacă n-ar exista cititorii ăștia debili, n-am mai avea scriitorii proști români de azi, care te adorm de la primele rînduri. Somnul cititorului naște monștri.

omerta

Interesant că nu există jurnalist, nici polițist în România care să poată sau să vrea să dea numele șoferiței bete care a zdrobit minoritarele pe trotuar, cu o mașină de peste 4 miliarde. Ba poliția a și acoperit-o, neluîndu-i alcoolemia pe loc, după lege. Nici numele soțului nu e divulgat. Ghici cine poate pune botniță la toată presa și la toată poliția? Ai ghicit: Securitatea/ SRI. Nu dă bine să ai un bugetar care se dă cu mașini de sute de mii de euro, kilărind pirande.

cramponare

Valoarea cuiva e invers proporțională cu disperarea cu care aderă sau se ține de un lucru, de un loc ori de o grupare. De aia, cei care ne conduc, făcînd carieră politică de partid – în care nu se poate rezista dacă ai coloană vertebrală, aceștia nu pot fi decît nulități sadea. O știu toți cei care au simțit pe pielea lor încleștarea pe putere a unui cizmar ajuns dictator.

spațiu personal

De cîte ori aud părinții că se agită să amenajeze viitoarea cameră a copilului, îmi amintesc că părinții ne-au ținut 3 frați pînă am crescut mari în cea mai oarbă, cea mai rece și cea mai înghesuită cameră pe care o aveau, deși dispuneau de încă două libere, cele mai luminoase, aerisite și spațioase, pe care nu le foloseau la nimic, decît ca să stocheze produsele de lux, bijuteriile și surplusul tot mai mare de bani. Enigmatici și cuminți, dragii noștri, dragi părinți…

reproducere

În selecția naturală sexuală, femelele, alegînd să se reproducă prioritar cu un tip de mascul, îi propagă tipologia prin urmași, ce vor moșteni și preferințele mamei și caracteristicile tatălui.
Distractiv cum, genul de panarame, cu vederi panoramice , cu cap și creier pe măsură de păpușă, gen Dana Budeanu, fac mișto de masculii de azi: metrosexuali, cosmetizați, efeminați și pămpălăi. Păi ăștia sînt exact produsul mamelor, astea le sînt setările din fabrică, fiind fătați și condiționați taman de opțiunile suratelor lor în materie de tați, că doar nu s-au reprodus prin clonare din ei-înșiși. Dacă dați în ei, dați în fabrici și uzine, adică în prea sfintele născătoare și educatoare de bipede bovine.

statul român

Adolescente sechestrate, violate, torturate, tranșate, și incinerate, după ce au anunțat poliția, pacienți arși de vii cu zecile în spitale, de pe o lună pe alta, femei care se aruncă de la balcon sub nasul pompierilor spectatori la flăcări, bugetare piloase bete care zdrobesc cu mașini de lux copii pe trotuar și acoperite și eliberate de poliție, ofițeri negociatori analfabeți și criminali, avocați și judecători ce pactizează și se confundă cu mafia, miniștri și generali plagiatori cu diplome, cv-uri și declarații de avere măsluite, președinți hoți de case dovediți,, senatori și deputați cu prețul la vedere, jurnaliști mercenari jurînd respectarea omertei, oameni de știință, doctori, psihiatri, psihologi ce predică credința, dascăli, popi și polițai pedofili, diasporă patriotardă xenofobă, de extremă dreaptă. România: adevărata Grădină a Maicii Domnului Avocat al Diavolului.

săracii

Mare motiv de indignare pentru noi, îndrăgostiții de justiție socială: ne-am dezbărat, fie și la la spartul tîrgului, de dictator și de dictatură, ca să fim totuși, de 30 de ani, tot sclavi, argați, paznici, prostituate, codoșe, mercenari, vătafi, zbiri, ori arendași pe plantațiile securiștilor și ale urmașilor lor, ce dețin acum frîiele și profitul țării. Dar, hei, am uitat că securiștii și turnătorii la Securitate erau recrutați dintre cei mai pîrliți dezmoșteniți ai soartei: săracii sărăciei pure. Acum că s-au îmbogățit ori s-au ajuns pe scara socială, ne legăm de un fleac, că au făcut-o prin haiducie inversă, slujind puterea. Important e că au plecat cîndva de jos, cum zice versul popular. Și că-s de-ai noștri, nu străini.

amendă covid

După isprăvile de zilele astea, polițiștii primiră ordin să facă exces de zel. Tocmai mă amendară cum că n-am avut mască din depărtare și că mi-am pus-o în mers traversînd intersecția spre ei. N-am negat, doar că polițistul mă abordă sărindu-mi în față și deși mă oprisem, mă acuză că nu aș vrea să stau locului și că aș fi sărit la el la bătaie. În timp ce-i dădeam buletinul, întrebai dacă pot înregistra interacțiunea. Mă întrebă ce motive am să-l înregistrez și-i amintii că a sărit în fața mea fără să-l văd, fără să-l aud, aveam și căștile în urechi, dar și masca pe față, apoi mă acuză că intenționez să-l agresez și să fug, deși nu făcusem nimic din toate acestea. Îmi zise că am de plată 5 milioane, că, dacă aș fi tăcut se lăsa doar cu avertisment. Pe doamna fără mască n-o amendară, că n-avea buletinul la ea. Niște gentelmani.

banat

Care cum e influencer, persoană publică, ori aproape publică, se trezește banat din te miri ce. Îi raportează publicul cu cea mai mică ocazie, ori îs suspendați automat de către algoritmii sensibili la cuvinte. Trump, Șoșoaca, Radu Alexandru, you name it! Ce să mai zic de tot Vestul țării care a fost , e și va fi tot timpul Banat.

ingratitudine evoluționistă

Conform teoriei evoluției primele forme de viață au pornit de la aminoacizi, care zgîlțîiți continuu într-o zamă chimică călduță la o presiune variabilă timp de mii de ani au prins viață, dînd celula vie, aia simplă, ce s-a înmulțit și si-a unit forțele cu altele formînd organisme mai complexe, gen alea cu ADN ce se replicau, din care ne tragem și noi. Covidul fiind un virus, o moleculă de ADN liberă, e strămoșul nostru comun al tuturor. De aia și o prins atît de mult drag de noi. Nu-i frumos să nu-i fim recunoscători, că ne-a crescut și nu ne-a scos ochii milioane de ani la rînd.

teoria

Erudiția, cultura enciclopedică, cititul, și toate celelalte forme de educație și informare sînt în principal doar spălare de creier, cîtă vreme tot ce ai aflat nu a fost trăind-le și simțindu-le pe propria-ți piele, că să vezi că lucrurile stau altfel sau chiar pe dos. Asemeni credinței în orice, care e în întregime doar prostie și prostire.

fraude

Toate școlile și universitățile mioritice funcționează și pe examene aranjate, pe pile sau pe bani. Personal cunosc detaliile de fraudare a admiterii, a parcursului și a încheierii studiilor la universități din Timișoara și Cluj, direct de la studenții ori de la profii universitari beneficiari, că doar nu și-au făcut vile de lux din meditații. Eu am copiat din clasa întîi pînă la licență. N-am corupt pe nimeni. Mergeam la școală pentru colegi, nu pentru diplome. N-am luat oricum niciuna pe drept. Mulțumesc Ministerului Învățămîntului pentru condițiile ideale de absolvire fără merite deosebite. Nu mi-au folosit diplomele la nimic oricum, ca și carnetul de șofer profesionist pe care l-am obținut pe pile. Noroc că n-am omorît pe nimeni, că am încercat totuși uneori și să șofez. Mulțumesc oricum Scolii de Șoferi a Jandarmeriei și Poliției Române pentru permisul cadou. Calul de dar nu se caută la dinți.

mărturisiri

Cel mai mult îmi plac cei care mi se spovedesc. Din păcate nu prea mai am noroc de ei. Majoritatea care se confesează sînt oricum bărbați, o fac doar în scop manipulatoriu la femei la care li se dă, metodă uneori eficace de a-și deschide și calea spre cearșafuri și spre cracii respectivelor. Bineînțeles că știu și de ce evită oamenii să-mi spună chestii personale: instantaneu le fac un portret robot îngrozitor al caracterului și al viitorului lor. A citi capcanele propriilor vicii și ale viitorului e singura metodă de a nu cădea în ele. Nici unul nu o apreciază. Mai degrabă mi-ar crăpa capul. Totuși, nu ar trebui să se înfurie ori să mă urască pe ceva de care ei sînt atît de convinși că oricum nu se va întîmpla. Că doar nu i-o tria sfîntu Petru în funcție de profeția mea.

complicitate

Or sărit de cur în sus toți avocații cînd fu condamnat la pușcărie avocatul Robert Roșu în cîrdășie cu „prințișorul” Paul de România pentru crimă organizată. Tot asta pățiră acu și Sarkozy – președintele francez-, avocatul său, și un magistrat ce tocmai fură toți condamnați la parfumata pușcărie franțuzească. Diferența e că în Franța nici măcar unul din cei 70 de mii de avocați și magistrați nu se solidarizară cu colegii lor de breaslă mafioți. Nici măcar ăia cărora le țîțîia curul, știindu-se vizați, mînjiți, dar încă neprinși. Numa-n România hoțul strigă: „-Hoțul!” , vezi penalii securiștilor și beizadelele din USR PLUS.

senectute

Bătrînii doar par mai puțin imbecili și mai puțin motivați la rele decît tinerii, pentru că se confruntă cu lipsa energiei, nu cu vreo inteligență construtivă. Dacă boșorogii n-ar fi atît de uzați, ar face ca stupizenia tinerească să pară parfum prin comparație. „Cine n-are bătrîni, să-și cumpere!” e o vorbă inventată de senilii cu spume, și cu clopot. La ce preț o fi unul? Nu cred că-s scumpi, fiind exclusiv second-hand.

mărțișoare

Fusăi pe acasă, greblai frunzele, măturai, curățai pomii, plantai niște puiet de mesteceni și acu revenii în capitală. Ce fain e să ai două case: una în buricul tîrgului și alta la mama dracului. Încep să-i înțeleg pe Năstase 6 Case și Iohannis 4 Case. Niște romantici incurabili care voiau doar să aibă ce oferi ființelor iubite drept mărțișor. Doar nu era să le dea pula, cu sau fără șnur! De aia le-au mers și relațiile șnur. Femeile nu te judecă de unde le dai, atîta vreme cît le dai. Numa nu-n cap. Că rămîn urme.

cazone

În armată, cînd un soldat avea vizitatori, dacă primea pachet cu de-ale gurii, împărțea și cu cei din dormitor, unii discreționar, alții lăsau pachetul deschis undeva, să se servească toți, cu ce și cu cît vor. Așa făcu și unul pe care nu-l suportam, și totuși am băgat mîna și am luat hămesit de dulce un cornuleț. Pachetul i s-a volatilizat în cîteva secunde. Nici măcar nu se uita la noi ofertantul. M-am simțit prost pe moment, dar nici ulterior nu mi-a trecut. Am jurat să nu mai pun botul la genul ăsta de tentații pe veci. Toți ați făcut lucruri de care vă e rușine, sau ați fost supuși unor tratamente umilitoare. Nu vorbesc aici de cazurile grave, care s-au lăsat cu traume și ulterior cu pastile. Ci de cornulețul groazei. Cînd sharing is not caring.

Hidrocorupția

Are spate politic, nu Carpații, salba de baraje ce dă energia vie a corupției din Hidroconstrucția Rîu Mare Retezat, unde rotația cadrelor și mutările se fac în plic, ca și angajările, exceptînd curvele lipite la cine trebuie. Tot o apă și-un pămînt cu Apele Române, cele mai tulburi, unde nu există nimeni nemînjit, nici măcar vitejii care se dau whistle-blowerși pe Recorder, incoruptibilii virgini cu pula-n-cur și sufletu-n rai.

Hațeg

Un orășel de munte, cu locuitori care se cred la șes, fiind la fel de netezi la creier ca și cîmpia. Totul aici e șters: și trecutul, și oamenii, și prezentul și viitorul. Nu cu buretele, ci cu meschinăriile și găinăriile mai contagioase decît ciuma din Wuhan. Pandemia nu i-a schimbat cu nimic, poate chiar i-a înmulțit, că-n carantină nu făceau altceva decît tot ceea ce știau mai bine: adică să se fută între ei.

Andrei Muraru

Habemus papa! Alt papă -lapte și prostănac, nu c-ar fi moldovean, la americani. Noul ambasador mioritic în SUA, sugaciul Andrei Muraru se umfă nu doar prin blow-job description, ci și-n penele-i de cocoș PNL, acum trans, cică atlantic, și încă nejumulit de tot, cum că făcuse fulminanta-i carieră printr-un un stagiu Erasmus la greci: alea de turiști deghizați în studenți, cu cursuri 3 D – drinking, dating, drugging. De acolo l-a și pescuit mahmur actuala-i nevastă, pe atunci teacă la pula oricărui petrecăreț promițător. Pomanagiu abonat la orice sinecuri, burse, stagii, adică la supt pula securiștilor fondatori. Pînă și pe beizadeaua dictatorului Carol al II-lea, pe gîngavul retard rege Mihai l-a lins în cur, așa muribund cum era, puțind a hoit. Îl citez: ”Presa națională și internațională a apreciat strădania mea, elitele românești m-au încurajat, iar tinerii au arătat o susținere fermă a acestor eforturi.” O să afle că ambasador e orice lingău infect, de care alți infecți nu știu cum să se mai scape, decît prin a-l exila. Să sperăm că rămâne dracului acolo de tot, iar americanii s-or milostivi de noi, să nu ni-l extrădeze.

parte de carte

Niciodată nu mi-a plăcut școala. Să fi fost profesorii? Genul ăla de jepcuitori, ca popii, și ca politicienii, ca ONGiștii, cei care ar fura și firmiturile unui cerșetor. De carte am avut parte și fără ei, ba am ajuns și departe, dacă socotesc kilometrii. Ia uite ce frumos dau cu mătura!

block / delete

Săptămînal îmi dau block sau delete cîteva persoane. De cîte ori îi ghicesc respectivului adevăratul chip, din postările lui de facebook, în care se prezintă drept prea curajos, prea deștept, prea bun și prea drept, în mod direct sau indirect – prin comparație cu restul. Fie că e indignat că alții au ajuns mai departe decît el, grație sistemului, ce pe el nu l-a băgat în seamă. Nu știu de ce se înfurie într-atît pe mine, fiindcă eu nu fac decît să sper că-mi găsesc și eu nănașul, unul care să mă dea și pe mine de gol, ca fiind doar un impostor.

validare

Nu există nulități intelectuale mai mari decît ăia care-și adaugă titlul sau profesia la nume. La români merge de minune cu afișarea decorațiilor, fie ele și capace de bere. Imediat muritorii de rînd li se închină, impresionați de o asemenea valoare supremă: achiziționarea unui carton ștampilat de fabricile și magazinele de diplome recunoscute drept nule peste tot, numai la noi nu. Am în listă cîteva zeci de scribi care se laudă cu deșănțare între ei. Unii avînd scuza tulburărilor mentale trădate de apucăturile de a scrie poezie la bătrînețe, simptom îngrijorător de psihoză. Alții pur și simplu joacă rolul de stație de epurare a limbajului, captează și sedimentează toate căcaturile, otrăvurile, poluările lexicale pretențioase, livrești , arhaice, ieșite din uz, sau folosite doar de prețioși pedanți. În loc să-și basculeze vocabularul în vreo groapă de gunoi, îl deversează înapoi în apa limbii curente limpede. Și se mai miră că nu-i citește nimeni, în ciuda recenziilor favorabile făcute de pretins recunoscute curve masculine cu clopot ale lumii literare sau universitare.

bere

Coviduțu o adus și lucruri bune: de un an o cam dispărut exasperanta expresie „cu băieții la bere!”. Cred că și reclamele alea pentru debili, lăbari și creduli în care bărbatul ar alege dintre o seducătoare femeie și bere, pe ultima, rîgîind prea satisfăcut de propria companie și de boilerul care-i ține loc de abdomen.

tergiversare

A nu se arunca cu capul înainte în materie de bărbați nu e un defect, ci o mare calitate și o strașnică armă feminină. Înțelepciunea de a nu se pripi ca fata la măritiș le aduce femeilor numai avantaje. Însă la unele, de regulă pocăite, care se întrec cu gluma, răbdarea a degenerat în a nu sta la pulă, ci cel mult la pipăieli, la mîngîieri, fie la un oral din an în paște, ori la vreun anal chinuit în Ajun de vreun nesperat disperat cu pula mai subțire. Nu se lasă nedefloratele astea nici după ce au întins coarda, ajungînd în floarea vîrstei, la peste 30-40 de ani. Neprihănitele riscînd astfel să se ducă pe pulă, înainte să fi cunoscut cu adevărat pulele. Etate la care altele, bine rodate, și care nu se cacă pe ele, fiind pe pula lor, își încep deja a doua viață familială, departajîndu-se prin maturitatea și experiența lor diversificată sexuală, emoțională, psihologică, renăscînd chiar și din propria cenușă, cu un alt partener și cu noi perspective, evident mult mai bune.
Ironia face ca exclusiv nepreacurvitele ori neprinsele astea baptiste să fie considerate cu adevărat „born again christians” / creștine ce s-au născut a doua oară. Cine o zis că religia n-are umor? Nici Dumnezeu tatăl n-o avut viață sexuală, dacă violul nevestei virgine a altuia nu se pune. Nevastă fecioară oricum n-o văzut nici dracu. Nici Dumnezeu fiul aparent n-o futut nimic, cel mult pe mă-sa, dîndu-i-se mort, apoi făcînd-se tot una cu tac-su. That’s what they call a real born again motherfucker.

bunăstare

O societate cu atît e mai evoluată, cu cît o duc mai bine cei și fără cap, și fără capital. Nu-i cazul României, ci doar al tău.

hater troll

Toate vacile proaste, pe care le-am ars cu vreun comentariu tipic de hater / troll, se miră că mă suportă vreo femeie. Doar vitele masculine nu se miră, convinși fiind, că alea de mă rabdă șigur ar fi doar ceva handicapate, prăjite afectiv-intelectual, cum îs alea pe care reușesc ei încă gudurîndu-se să le mai fută. Nu-mi pare rău să-i dezamăgesc, dar chiar am prietene normale, fiind complet intolerant la dezaxate.

revanșă

După cum merg lucrurile macroeconomic și adaptațional individual, cred c-o să apuc și vremurile cînd o să-și caute de lucru vesticii în Romania, nu noi la ei. De abia atunci cred că o să mă fac patron.

vipere

Ar dori încă niște bucureșteni să-i aduc la mine-n Retezat, și mă întrebară dacă e adevărat că-i plin de vipere pe acolo.
„- O grămadă! zic. Dar nu mușcă decît omul bun.”

adopție

Am niște prieteni, cuplu, care ar cumpăra un animal de companie, și mă consultară cam ce nu se pretează la bloc. Însă ea cam ezită, că stă și să nască. Le-am zis să aibă răbdare să vadă ce iese, că poate nu mai e cazul.

Dragobete

Urmașii, căpușele, colaboratorii, turnătorii, angajații, torționarii fostei Securități, actualul SRI, și Parlament, sînt azi în toate structurile parazitare sau profitabile ale societății. În PSD, USR, PNL, UDMR, AUR. La stat, la privat, în cultură, artă , sport, mass-media, bănci, asigurări, turism, internet, învățămînt, institute, ambasade, sănătate, ONG-uri, asociații, biserică, culte, minorități, agricultură, industrie, import, export. Din curvele bătrîne mai găsim și la morgă și în cimitire, n-au plecat de tot, pactul cu diavolul îi obligă să ne bîntuie încă prin succesiunile urmașilor și prin creierele noastre spălate de iertare și împăcare cu soarta. De Dragobete 2021, încă te iubim Securitate. Iubește românește!

cușetă

Luai două locuri la cușetă, București-Subcetate, pentru la noapte. Sper să ne lase să dormim fără mască, ca să ne imunizăm natural cu covid. La 3 milioane cît fură biletele, era singurul motiv pentru care se mai merita să fi fost student.

dragoste la prima vedere

În tinerețe pe mess vrăjeam din satul natal la o „spanioloaică” (*o româncă dintr-un sat vecin, mutată definitiv în Spania). Părea că pune botul, aproape tot cît îl puneam și eu. Stabilirăm să ne vedem la următoarea nuntă, la care primiserăm invitații amîndoi. La nuntă, virtuala mi se prezentă de braț cu altul, notoriul idiot al comunei. O întrebai ce s-a întîmplat, și-mi recunoscu că ăla se oferise s-o aducă cu mașina de la aeroport și pe drum s-a îndrăgostit de el. După miezul nopții pînă spre dimineață remarcai că era tot singură la masă. Mă interesai la țațe unde îi dispăruse amorezul. Aflai că se dusese să tocmească și să aducă o prostituată, cică de lux, cu 50 de euro/de căciulă pentru un gang-bang împreună cu alți nuntași amatori, candidați mai discreți la titlul de imbecili ai satului, Acești fii aparent solvabili ai satului, stabiliți în orașe mai mari și pe afară, reveneau în vatra lui doar pentru fală și parade. Amorezul le dădu țeapă și de bani și de futut, adjudecîndu-și curva promisă pentru restul nopții, în timp ce flăcăii ce o arvuniseră, cu buzele umflate, înjurau, se turau și jurau să-l fută pe țepar în gură la propriu, cînd or pune mîna pe el. O consolai pe spanioloaica contrariată cu o vorbă bună: că poate data viitoare o avea mai mult noroc în dragoste, dacă nu la prima vedere, măcar la a doua.

comerț

Negoțul aneantizează empatia. Nu-l aveam oricum în vene. La noi pînă și un copil îi depistează pe sociopați, pe psihopați, pe perverși narcisiști, ori pe sadici. Ca să-și mai facă damblaua, să rămînă funcționale, și aceste valori se văd nevoite să emigreze-n Vest. De aia nu prea vin nici investitorii.

elegie monoparentală

Fiecare duduie care și-a crescut copilul fără aportul consistent al tatălui biologic are o poveste tristă, de pseudo-curaj și de falsă dăruire, pe care o folosește ca să dezarmeze, să prindă-n laț potențiali fazani, uneltele ei de menținere pe linia de plutire materială, atunci cînd simte că s-a uzat ireversibil psihic și fizic. Altele recurg la pretinse sau reale abuzuri din familia părintească sau din precedente relații. Bărbatul care vrea doar o aventură evită orice deviere pe drumul ăsta alunecos al confesiunilor, ca să nu fie obligat din compasiune să o trateze cu mănuși, în loc de șutul în fund de rigoare. Mai există și tați care și-au crescut copilul fără mama biologică, dar ăștia îs prea terminați ca să mai prezinte vreun pericol. Știu că pe unii vă inspir. Cu plăcere!

candidatura sexuală

Bărbatul care vrea să fută ceva se comportă precum cel care vrea să facă bani și caută de lucru ori să facă vreo combinație urgentă ori cu bătaie lungă. Banul, patronul, jobul ori șmenul, aici e pizda. Pofticiosul poate să candideze la o poziție cu ora, cu ziua, pe termen scurt, lung sau pe o perioadă nedeterminată. Candidatul se înscrie la interviu, online sau în persoană, își prezintă cv-ul, atuurile, poate da și o probă de lucru, așteaptă confirmarea. De la muncitorul de rînd, pînă la savant, singura armă în raport cu angajatoarea și concediatoarea pizdă e candidatura multiplă, la cît mai multe firme, adică purtătoare de sex nu neapărat frumos. La politicieni, bogați, vedete sau cei aflați pe val, cu un capital mai consistent ori imaginar se inversează treaba: ei fac angajările și disponibilizările, nu vînează, ci sînt vînați. Mult succes dragi nefutuți fără indemnizație de șomaj!

orbecăială plăcută

Scandinavilor le place cu lumini discrete, cultivînd semi-întunericul, în miezul zilei. Cosiness / „hygge” light style. Chiar și-n instituții au veioze ori lumînări aprinse, de zici că-i priveghi. Și se mai miră că jumătate din populație e pe pastile psihotrope după 40 de ani. La noi noroc cu Ceaușescu, că ne-a lecuit de prea mult întuneric, iar singurul nostalgic după beznă n-a rămas decît R-Enelul.

jăndarii

În timp ce țopăiam de zor în tura în jurul lacului, mă bufnii de un echipaj motorizat de gabori, postat la intrarea mănăstirii Plumbuita. Deși e un ger de n-ai lăsa un jandarm afară, cel mai aproape de mine mă privi direct în ochi, văzu că n-am mască, nici c-aș intenționa să scot una, și făcu stînga-mprejur, întorcîndu-mi pur și simplu spatele, privind către mănăstire, unde probabil fuseseră să aprindă lumînări, ca să treacă testul psihologic. Se pare că îl va trece.

maladive

Majoritatea celor cu veleități intelectuale, vînători de inspirație, bloggeri, vloggeri, scribi, publiciști, influensări, vedete, creativi, scriitori, artiști, filozofi, oameni de cultură, sensibili la frumos, bufoni, etc. intră în grupa de risc la boli mintale grave sau mai ușoare. De aia aceștia ar putea face vaccinul anti-covid peste rînd, calificîndu-se tocmai prin factorii de vulnerabilitate mai sus menționați. Asta nu înseamnă că, ceilalți, oamenii de rînd, mai de acțiune, mai manuali, mai lipsiți de sensibilitate, ca mine, nu ar putea să se descurce să se facă vaccinați în timp util, atîta că, oricum mai vaccinați decît ei, nu-i nici dracu.

bîrfă

Deocamdată singura metodă la îndemîna amatorilor de a depista un sociopat sau un psihopat printre prieteni e faptul că acesta nu bîrfește.

bilanț

Dubiosul an covid 2020, pe care l-ar șterge mulți din calendar, fu printre cei mai buni ani ai mei. Pe plan sentimental, că e singurul care contează pentru mine, eu fiind de un romantism incurabil, ce frizează imbecilitatea. M-am scăpat in 2020 de două potențiale neveste de care mă credeam îndrăgostit și cu care negociam pe rînd predarea reciprocă a armelor de un an deja. Ambele mame de adolescenți, crescuți fără tatăl biologic, sau cu diverși fazani la care acestea stăteau de partenere atîrnătoare. Mi-am găsit și sufletul pereche pe Tinder în vara anului trecut. Mai înainte mă mutasem în Germania, realizînd că încă mai am motivație și vitalitate să încep de la zero. Apoi în București, la ea. Aici am și mii de prieteni pe facebook, ceea ce mă face să mă simt din prima ca acasă. Fie ca Valentine*s Day să-i prindă înconjurați de cei dragi, adică singuri!

erotice

Cînd primește inimioară/ ador, și nu doar un simplu like, femeia se uită mai atent la profilul lor. NFHa -șii / nefutuțiiDeHăHăHă nu se zgîrcesc la emoticoane. Ele fac la fel cînd se masturbează-n gînd cu vreunul. De regulă îs urîte sau duse cu pluta.

decădere

După ce-și pierd privilegiile, foștii norocoși se arată ofensați de cum îi tratează de dizgrațios restul muritorilor, considerîndu-i mult mai răi, mai proști și mai egoiști decît ar fi. Tot așa păreau și cînd erau pe val, dar nu le-o ziceau, că poate se foloseau cu ceva de ei. Problema cu identitatea e că depinde mereu de percepția celor din jur, exceptînd cazurile patologice, de auto-validare. Eu, de exemplu îs Mihai Bursesc al III – lea , dar mi-ar fi plăcut să fiu al XIV-lea, să moară statul român odată cu mine.

comportamentale

Dacă educația îl face pe om, atunci cam lasă de dorit rezultatele, fiindcă de cîteva generații ni se tot dă educație la greu, devenind obligatorie, și nimic. Tot la fel ne comportăm. Dacă geneticul și biologicul determină comportamentul, tot bad news e: e nevoie de cel puțin de cîteva mii de generații pentru îmbunătățiri palpabile. Nu le mai prindem, și din fericire nici neam de neamul nostru. Generații de sacrificiu sînt toate de la maimuță-ncoace. Prin comparație cu cimpanzeii sîntem totuși vîrf de lance.

nonverbale

Primul indiciu de ostilitate și de îmbrobodeală e pauza prea lungă a interlocutorului înainte de a-ți răspunde. Și viceversa. Asta dacă nu se trădează trecîndu-și mîna prin păr, pe la nas, pe figură, sau evitîndu-ți privirea. De aia se înțeleg oamenii mult mai bine online. Să fie pace-n lume!

calorii

Mii de ani le-au trebuit primilor locuitori ai coclaurilor noastre să ajungă, în sfîrșit, în rînd cu lumea bună. Adică de vreo 10 ani să consume și românii mai multe calorii decît le poate arde fizicul. La orice alte animale eficiența energetică e încă o chestiune de viață și de moarte, de aia n-au ajuns la o inteligență superioară, fiindcă creierul mare le-ar fi consumat prea multe calorii. Acu să te ții! Dacă n-om scoate noi genii pe bandă rulantă!

spălare de creier

Condiționarea pavloviană la noi înseamnă că poți face școli înalte, carieră, la început în privat și apoi neapărat prin stat, devenind persoană publică, cu condiția să ai spate la fosta Securitate. Manevra nu-i neapărat nevoie să se facă pe la spate, chiar dacă se săvîrșește pe față, tot are succes, fiindcă populația e efectiv și afectiv și rațional frîntă la capitolul dreptate. Părem iertători și împăciuitori , cînd de fapt sîntem doar spălați pe creier, salivînd și la cei care ne fură viața.

absenteism

Aproape trei sfert din populația cu drept de vot n-a participat la ultimele alegeri. În ciuda mass-mediei care-o bombarda și o instiga să dea cu ștampila, mai abitir decît industria farmaceutică cu vrăjeala ei și cu suplimentele ei alimentare de căcat. Soluția ar fi să se coboare vîrsta dreptului de vot la 4 anișori. Oricum prosteala partidelor e mult sub nivelul școlarilor. Bașca că spoturile electorale ar putea ajunge în sfîrșit acolo unde le cu adevărat locul: pe canalele de desene animate.

Maia Morgenstern

Maia Morgenstern ne lovește din nou cu reclame. Atîta că de data asta e obeză, bătrînă și urîtă. Și nu, nu cred că s-a deformat anume pentru rolul din neinspirata aia intoxicare publicitară. Și asta după ce ajunsese celebră, și planetar și în al nouălea cer, întruchipînd-o pe Fecioara Maria. Și-o fi băgat dracu coada ca s-o facă pe Precistă de comédie.

farsori

Ca să vezi cîte parale face un politician e de ajuns să i te uiți la replici pe facebook. Dacă n-are, e vai de pula lui, dar și de a noastră.

nerecunoaștere

Dau o raită prin statusurile celor cîteva mii de deștepți din lista mea. Arborează un elitism condescendent nostalgic după vremurile de demult cînd elita era mai cultivată și mai inteligentă. Acu și elita li se pare varză made în China. Chiar și proștii par mai proști, mai răi și mai indiscreți, mai lipsiți de eleganță. În schimb deștepții mei n-au nici o urmă de vulgaritate, nici de nihilism ori de fatalism sumbru. Din ei răzbate doar indignarea celui care se crede genial, dar cumva moare de foame: foamea de recunoaștere, de ploconeli, de poziții sociale înalte, de lux, de consumerism afectiv și erotic intens. Adică tot o varză chinezească.

cinefil

De cîte ori vizionez un film sau serial american mă minunez de cît sînt protagoniștii de scîrbe sociopate, de o impotență ori de o frigiditate afectivă greu de înghițit. Noroc că, cu anii trăiți în Occident, realizez că nici bătrîna Europă nu-i departe. De aia și merită să piară înghițită de restul lumii. Din păcate nu-i mai apucăm și noi happyend-ul .

gunoaie

Stau în Colentina între o școală islamică de pașnici arabeți și o școală normală de cre(ș)tini nătăfleți. Administratorul blocului ne recomandă să depozităm gunoiul mare la gardul Generalei, unde basculai o remorcă de obiecte inutile, ce dispărură în juma de oră, grație magneților, care adună tot. Surprinzător, pe dascăli încă nu i-au ridicat.