electricitate atmosferică

Afară acu-i festivalul luminilor nocturne de fulgere. Blițuie în draci. Mi-aș fi pus paratrăznet pe casă, dacă nu mi-aș fi amintit că nu trăzneștete de două ori în același loc, și că pe mine m-o trăznit de mult.

omenie

Omul e o bestie sadică, violentă și imprevizibilă la orice vîrstă. Inocența copilăriei e un mit, fiind doar o percepție a celor cu nevoi speciale.

balcanisme

A fi șmecher e la mare valoare. Adică să păcălești pe cineva. N-are importanță dacă e mai deștept ori mai prost decît tine, important e să-l produci de ceva, sau măcar să iei mai mult de pe el , decît ia el de pe tine. Problema e că toți românii-s șefii la șmecherie, nu se iartă nici în familie, între prieteni, între cunoscuți sau între necunoscuți. De aia e România țara cu cel mai scăzut nivel de cooperare socială din Europa. Recunosc că pînă și mie, nefiind șmecher, mi-e greu să mă asociez cu careva, pe orice plan ar fi. Și asta nu-i tot o șmecherie.

tipologie

există trei feluri de oameni:
1. atașați de locuri
2. atașați de oameni
3. atașați și de locuri și de oameni.
Liberi îs cei neatașați nici de oameni, nici de locuri.

ego

Ești convins că ești om bun și deștept, cum crede fiecare despre el-însuși. Fiindcă tot timpul găsești pe unul îngrozitor mai rău și cu mult mai prost decît tine. Bine, ai și modele de bunătate, de demnitate și de sacrificiu de sine în favoarea altora, în speță a ta: bunicii, mama, tata, etc. Deși, dacă i-ai întreba pe cei care-ți cunosc cu adevărat rudele dragi, ai fi surprins să descoperi ce oameni de nimic au fost cam toată viața, evoluînd spre mult mai rău. Și tu ești rodul degenerării lor și garanția continuității acesteia.

ambalaj

Tinerii-s ca roșiile de import iarna, care n-au cunoscut pămîntul, nici soarele, ploile sau vîntul, doar perfuzia de chimicale. Strălucesc de bine hrăniți și de bine îmbrăcați ce-s, pînă cînd cască gura sau îs puși la treabă. Spre deosebire de roșiile alea care n-au nici un gust, ăștia își lasă unul foarte pregnant, numa că amar. Dacă ești de acord cu mine, înseamnă c-ai îmbătrînit și pe dinăuntru iremediabil.

reuniuni de clasă

Mintenaș o să avem întîlnirea de 30 de ani de la gătarea liceului. Cu cît foștii optimiști, naivi, nevinovați liceeni au devenit mai lipsiți de scrupule, mai văduviți de idealuri , mai proști, mai încuiați și mai ticăloși, cu atît mai mult țin și mai morțis să se revadă cu colegii și cu profii. Mai demult credeam că se reunesc pentru a se umfla în pene cu vreo realizare materială sau vreo poziție socială obținută dubios de peste rînd. Fals. Mulți dintre ei au și parvenit , însă au și falimentat între timp, dar tot nu se lasă. Vor ca măcar imaginea de sine, de om bun ca-n tinerețe, să și-o mai salveze de șapa de minciuni beton și de autoamăgire în care s-au cimentat. Iar foștii colegi ori dascăli constituie pleașca le ar putea-o reconfirma ori resuscita. Pe unii îi vor podidi chiar și lacrimile, dacă nu, măcar emoțiile, rememorînd din nou scheletul fostei lor cumsecădenii, al cărui parfum nu-i mai poate trăzni, doar pentru că n-a mai rămas nimic pe oase. Misiunea se soldează de fiecare dată cu mîngîierea egourilor șifonate, călcate ca la carte de eternul și nestăvilitul tăvălug și rulou compresor al educației: minciuna gogonată. Gaudeamus igitur!

optică

De cînd am femeie, zic consătenii că m-am schimbat în bine: gata cu ospitalitatea, gata cu mocangeala, gata cu amicii care -s puși numa pe profitat, gata cu disponibilitatea pentru semeni sau pentru binele public. Adică m-am făcut al dracu, am intrat în rînd cu lumea, cum zic pocăiții. Nu că înainte aș fi fost altul, doar că, între realitatea mea și cea a celorlalți, mizam pe a mea. Acu-s mai receptiv, deci mizez pe a lor.

genetica geniului

La marile genii ale omenirii, majoritatea bărbați, veneau fufele să cerșească o gură de spermă, ca să și-o vîre apoi în fofoloancă, că poate, poate or rămîne gravide și or făta vreun viitor nobelizat. Nu știau duduile că trebuie să i-o sugă tatălui geniilor, că din sperma lui ieșiseră marii savanți, că copiii de genii, de regulă-s niște dobitoci ordinari, ca noi toți.

manual

Pe cînd aram ajustor în industria aeronautică franceză, mi-am dat seama că e totuna cu a fi dentist, doar la scară mai mare. Aveam banc de lucru în loc de scaun, în rest toate sculele la mînă: freze, aspiratoare, suflătoare, polizoare, sfredele. Doar anestezie nu făceam, iar dinții erau piesele din titan, inox și dur-aluminiu. Orice muncitor manual e frate cu stomatologul, diferența e că dințarul ia minim 150 lei pe oră. Proletari din toate țările, creșteți prețul!

constanța pasiunii

Mi-am pierdut pasiunea pentru couchsurfing și pentru ospitalitatea gratuită, dar mi-am descoperit altele: pe Andra și horticultura. Mai am și alte ambiții: să-mi traduc singur blogul în franceză și-n engleză, eventual să-i tipăresc conținutul, cînd s-or face destule texte de o cărțulie. Asfel o să am viață motivată, deci lungă, dacă nu mor accidental, cum s-ar fi putut adineauri cînd picai de la înălțime între bolovanii din rîu.

suprapunere

Cunosc o grămadă de oameni educați, cultivați, citiți, umblați prin lume, intelectuali, ziariști, scriitori, doctori, universitari, etc, toți de o imbecilitate incredibilă, nebănuită decît de anumiți cunoscători și de unii intimi ai lor. Creierul are circuite care se suprapun în același modul cum ar fi cel legat de morală, de status social și de intelect. E suficient să pari publicului performant într-unul din ele, că acesta te va înzestra cu celelalte calități, ce-ți pot lipsi cu desăvîrșire. De aia o canalie cu bani, sau un prostănac educat li se pare tuturor și deștept și de caracter.

floarea vîrstei

În jurul vîrstei de 40 de ani, amantlîcurile, certurile și divorțurile sînt la apogeu. Atunci toată spoiala dată de educație, de cultură și de diversele oportunități și de privilegii începe să cojească și să pice, lăsînd să se întrevadă adevăratele caractere, firi, slăbiciuni, fetișuri și gusturi ale omului. Cele date de loteria genetică din arborele genealogic. Perechile cele mai compatibile sînt cele care se creează după criză, cînd fiecare știe mai bine cu ce se mănîncă. Criza asta sanitară a făcut minuni în a da cărțile pe față. Duduie Tinder-ul.

solitudine

Nu cunosc oameni mai antisociali decît ăia care pretind că le e frică de singurătate.

bărbați

Eternul mister masculin poate fi elucidat de orice femeie care se îndură să-i îmbucure participînd cît mai activ la o orgie. Asta înseamnă să înțelegi perfect bărbații de la o poștă.

eufemisme

Unii nu se pot abține să folosească cuvinte frumoase nici pentru subiecte evident infecte, aidoma caracterului lor. Cu vârsta, putreziciunea interioară ne face aproape poeți.

meteosensibili

Clima influențează temperamentul omului. Cei din clima temperată sînt mai temperați: nici reci, nici calzi.
La ecuator sînt cei mai călduroși, iar la poli cei mai reci.
Excepție fac doar cei bogați, care-s de toată pula peste tot, și cei care mor de foame, ce-s oriunde mult mai prietenoși, și nu neapărat canibali.

mărturisiri

Cel mai mult îmi plac cei care mi se spovedesc. Din păcate nu prea mai am noroc de ei. Majoritatea care se confesează sînt oricum bărbați, o fac doar în scop manipulatoriu la femei la care li se dă, metodă uneori eficace de a-și deschide și calea spre cearșafuri și spre cracii respectivelor. Bineînțeles că știu și de ce evită oamenii să-mi spună chestii personale: instantaneu le fac un portret robot îngrozitor al caracterului și al viitorului lor. A citi capcanele propriilor vicii și ale viitorului e singura metodă de a nu cădea în ele. Nici unul nu o apreciază. Mai degrabă mi-ar crăpa capul. Totuși, nu ar trebui să se înfurie ori să mă urască pe ceva de care ei sînt atît de convinși că oricum nu se va întîmpla. Că doar nu i-o tria sfîntu Petru în funcție de profeția mea.

senectute

Bătrînii doar par mai puțin imbecili și mai puțin motivați la rele decît tinerii, pentru că se confruntă cu lipsa energiei, nu cu vreo inteligență construtivă. Dacă boșorogii n-ar fi atît de uzați, ar face ca stupizenia tinerească să pară parfum prin comparație. „Cine n-are bătrîni, să-și cumpere!” e o vorbă inventată de senilii cu spume, și cu clopot. La ce preț o fi unul? Nu cred că-s scumpi, fiind exclusiv second-hand.

orbecăială plăcută

Scandinavilor le place cu lumini discrete, cultivînd semi-întunericul, în miezul zilei. Cosiness / „hygge” light style. Chiar și-n instituții au veioze ori lumînări aprinse, de zici că-i priveghi. Și se mai miră că jumătate din populație e pe pastile psihotrope după 40 de ani. La noi noroc cu Ceaușescu, că ne-a lecuit de prea mult întuneric, iar singurul nostalgic după beznă n-a rămas decît R-Enelul.

decădere

După ce-și pierd privilegiile, foștii norocoși se arată ofensați de cum îi tratează de dizgrațios restul muritorilor, considerîndu-i mult mai răi, mai proști și mai egoiști decît ar fi. Tot așa păreau și cînd erau pe val, dar nu le-o ziceau, că poate se foloseau cu ceva de ei. Problema cu identitatea e că depinde mereu de percepția celor din jur, exceptînd cazurile patologice, de auto-validare. Eu, de exemplu îs Mihai Bursesc al III – lea , dar mi-ar fi plăcut să fiu al XIV-lea, să moară statul român odată cu mine.

comportamentale

Dacă educația îl face pe om, atunci cam lasă de dorit rezultatele, fiindcă de cîteva generații ni se tot dă educație la greu, devenind obligatorie, și nimic. Tot la fel ne comportăm. Dacă geneticul și biologicul determină comportamentul, tot bad news e: e nevoie de cel puțin de cîteva mii de generații pentru îmbunătățiri palpabile. Nu le mai prindem, și din fericire nici neam de neamul nostru. Generații de sacrificiu sînt toate de la maimuță-ncoace. Prin comparație cu cimpanzeii sîntem totuși vîrf de lance.

dezinteres

Nimeni nu s-a străduit vreodată să-mi schimbe ideile, să mă convingă să rămîn , să plec, să nu fac sau să fac ceva. Nu am confidenți, nici sfătuitori. N-a încercat nimeni să mă corupă, nici să mă îndrepte, ori să-mi afecteze imaginea. Nu am nici măcar dușmani convinși. Doar cîteva pizde prăjite și-au prins mintea cu mine și pînă la urmă au renunțat. Tre să fac un copil, pînă mai am ocazia, ca să-mi dea totuși cineva importanță.