De la amor la ură

Dana crescu la țară lîngă Vîlcea, alături de sora ei Cristina. Tatăl stăpîn, mama sclav, se și iubeau. Cristina, băgînd de seamă că toată lumea cumsecade e săritoare, îndeobște cînd ești neajutorată, învăță cum să se facă servită. După un timp nici măcar nu mai era nevoie să facă pe handicapata: cei din jur o tratau ca pe o prințesă, obișnuindu-se cu ea și punîndu-se din proprie inițiativă în postura de valeți. Surioara Dana îi servea și de slugă și de bodyguard la școală. Odată aceasta chiar îi snopise cu o nuia pe niște colegi mai bullies care făcuseră mișto de Cristina. Dana își cîștigase astfel o reputație de kamikaze, cea mai fără de teamă și mai fără de milă dintre toți elevii. După ce repurtase victorii în serie și la un concurs de șah pe oraș, reputația ei atinsese cote periculoase. Într-atît încît risca să nu se mai lase intimidată nici măcar de dictatorul suprem: taică-so, care hotărîse că stingerea se dădea la ora 20, și nimeni nu mai avea dreptul să miște sau să facă cel mai mic zgomot. De atunci , nici soția, nici fetele nu i-au mai încălcat consemnul, obediența și masochismul lor făcîndu-l pe soțul părinte să pară și mai sadic, și mai nebun. (* De la amor la ură – fragmente)