ripostă

„ Răzbunarea e un preparat care se servește cel mai bine rece”, nicidecum „arma prostului”, cum zice „înțelepciunea” totuna cu idioțenia populară. Orice nedreptate nerăzbunată nu face decît să propage la nesfîrșit un șir de alte nedreptăți. Nu te limita la o vendettă cu care să fii doar chit, ci să dai mai mult decît ai primit. Asta înseamnă generozitate. Vor beneficia de ea toți cei care altfel ar fi ajuns următoarele victime. E cea mai pură formă de justiție socială și de igienă mentală. De aia covidul nu iartă bătrînii – ăia care au trecut direct de la sărăcie la poluare, sărind etapa intermediară a ecologiei. E o vendettă a planetei, un intermezzo pînă coace una și mai de efect.

preaviz

Înțelepciunea porcului: – Apelul la sacrificiu nu-l face niciodată cel care urmează a fi sacrificat.

sfiala

Timiditatea e de fapt perfidia celui care-și dă prea multă importanță în ochii celorlalți.

jăndarii

În timp ce țopăiam de zor în tura în jurul lacului, mă bufnii de un echipaj motorizat de gabori, postat la intrarea mănăstirii Plumbuita. Deși e un ger de n-ai lăsa un jandarm afară, cel mai aproape de mine mă privi direct în ochi, văzu că n-am mască, nici c-aș intenționa să scot una, și făcu stînga-mprejur, întorcîndu-mi pur și simplu spatele, privind către mănăstire, unde probabil fuseseră să aprindă lumînări, ca să treacă testul psihologic. Se pare că îl va trece.

bîrfă

Deocamdată singura metodă la îndemîna amatorilor de a depista un sociopat sau un psihopat printre prieteni e faptul că acesta nu bîrfește.

emotivitate

Emoție – momentul cînd inteligența-ți funcționează împotriva ta. Inteligența emoțională, pură contradicție în termeni, e arta feminină de a tulbura apa cu cerneala, ca sepia în fața răpitorilor, cerneala, adică emoția vizînd doar capul tău.

depresia

Depresia cronică azi e numărul 4 în lume ca boală handicapantă. Mîine cică trece pe locul doi. Un sfert din noi o vom dezvolta. Predispoziția o dau factori genetici, biologici, neuronali, hormonali, psihologici. Principalul motiv e stresul dat de incapacitatea de a accepta că pierzi și nu poți schimba nimic în privința asta. Implicit credința nestrămutată în succes și în victorii. Un imbecil convins că viața merită trăită ca winner , e primul abonat. Antidotul e puterea gîndului negativ tonifiant și umorul. Deci stai cu ochii pe mine!

depresivi

De depresie pe vremuri sufereau cei cu traumatizați dinn copilărie sau genetic. Acu – s abonați la pleoșteala demotivației și cei izolați, cei care au parte de schimbări negative majore neprevăzute, cei prea școliți, cei prea sedentari, cei care iau în serios știrile, ori legile, nefutuții, care nu se masturbează frenetic, subordonații care nu cîrtesc, minoritarii, marginalii, mincinoșii, fricoșii, naivii, gurmanzii, ipohondrii, mămoșii, fițoșii, privilegiații, proștii, cerebralii, etc. Așa că nu-ți face planuri pe termen lung.

ludopatie

De ce nu bagă tare și muierile la păcănele? Nu le place adrenalina și riscul aparent gratuit? Atunci de ce stau cu jucătorii împătimiți care le papă tot bugetul familiei? Explicația nu poate fi decît că admiră curajul bărbaților, încercînd astfel și ele să dea dovadă de el prin a sta cu ei.

caracter

În timp, doar privilegiile mai cosmetizează public din turnura penibilă, grotescă, cînd nu e patologică, pe care o ia caracterul. Mascat exact de ceea ce se zice că mai degrabă l-ar trăda. Privilegiile demască totuși: nu atît individul, cît publicul lui.

revel

Se apropie party-ul de revelion, unde nu-i ca la Crăciun, că participă cunoscuți și mai puțin cunoscuți. Întotdeauna se găsesc unii super-irascibili și siderant de susceptibili după cîteva pahare, la vreo remarcă sau la vreo glumă lăsîndu-se cu scîntei. Mai sînt și din extrema cealaltă: apaticii, autiștii, cei disociați total de petrecere. Îi prefer de departe pe primii, cei care stau prost cu nervii, cu ego-ul și cu auto-persiflarea. Nimic mai memorabil și mai bîrfîbil în noaptea dintre ani, decît retarzii cărora le sare muștarul înainte de mici.

agramați

Am lista plină de literați, ce rîd disprețuitor de cei care fac greșeli de limbă. Puțin îi pasă cuiva c-ai fi analfabet, dacă aduci profit, de orice natură ar fi. În schimb, faptele certifică că te poți baza pe un grammar nazi ca pe o mînă ruptă.

manele

Toți fanii altor genuri muzicale se cred superiori maneliștilor, deși consumă cu fervoare același produs: muzica, dovada clară a superficialității și a imaturității neasumate. Cît despre mucoșii care se autoproclamă artiști, sînt și mai penibili, iar cei care le încurajează închipuirile fiind de o cruzime pe măsura prostiei.

după 40

Viața e mai interesantă după 40 de ani, pentru că oamenii-s tot mai interesanți. Încep să se cunoască mai bine, la început stupefiați , ba chiar amărîți de propria persoană, năpîrlind de blana de aparentă cumsecădenie, apoi acceptîndu-și mai cu veselie ticăloșia și viciile, ajustînd vorbele cu fapta. Nici flirtarea ori curtarea nu mai țin, sexele trecînd peste vrăjeală direct la ce e esențial: adică fix pula.

retras versus părăsit

Nu-l confunda pe cel care e singur fiindcă așa alege el cu pe cel care-i suferind de faptul că nu-l frecventează nimeni, fiind solitar că n-are de ales. Nici unul, nici altul nu-s de compătimit. În schimb primul trebuie premiat , iar al doilea amendat, că pisălogul ar vrea să ne fută la cap, dacă ar putea, ori dacă i-am da noi ocazia. Singurătatea nu e o boală, cum pretind hoții de buzunare ce se dau psihologi, ci e o binecuvîntare, cel puțin pentru ceilalți.

solitudine

În sfîrșit sîntem în rînd cu lumea bună. A început și-n România să se instaureze simțitor singurătatea. Tot mai mulți singuratici, dînd vina pe ceilalți, că s-au făcut ai dracului. Deși n-am cunoscut nici un om singur care să nu o merite din plin.

doliu

Muri prematur o profă de liceu din Hațeg și toată Țara Hațegului, cu mic, cu mare se apucă de condoleanțe înlăcrimate și de slăvirea ei pe plan profesional, ba chiar și personal. Elogiile astea -s cel mai bun stimulent ca să motiveze absolvenții să nu se facă căpșunari, ci dascăli, chiar și pe unde și-a înțărcat dracu copiii. E adevărat că programa e depășită, posturile-s cu dedicație, părinții tembeli, iar copiii și mai retarzi, dar hei, cu ceva tot trebuie ținuți ocupați, și buzunăriți, că, dacă-s prea liberi și prea hodiniți le vin idei anti-sistem.

scoaterea din sărite

Dacă vrei să-și dea un bărbat arama pe față:
1. îl acuzi de ceva grav de care nu e vinovat
2. îi insulți inteligența ori logica.
3. îi exagerezi frica, obediența, zgîrcenia, incompetența, ipocrizia, lăudăroșenia și dezechilibru-i mental.
4. vezi la ce ține mai mult, cu ce nu glumește, și fă ceva pe ele.
Pe femeie o rezolvi mai simplu:
o eviți, ori o ignori, neascultînd-o și nerăspunzîndu-i, și cît mai bine-dispus.

ireconciliabili

Oamenii-s învățați de mici să disprețuiască, să pedepsească, să atace, să marginalizeze ori să excludă omul prost, uneori și pe cel prea diferit de ei. De același tratament are parte și cel foarte inteligent, cînd își face de lucru cu proști, trăiește printre ei, ori se încăpățînează să nu renunțe la presupusa lor prietenie.

viruși umani

Dacă se află, primul reflex al celui care se știe că calcă strîmb e să nege, al doilea e să afirme că știe ce face, ori că face ce vrea, cînd vrea, cum vrea. Cei care recunosc fățiș ori se laudă că umblă cu lucruri slabe sînt fie degenerați, fie proști de bubuie. Apropiații care le fac morală, încercînd să-i oprească, ori să-i facă să se simtă măcar rușinați își pierd dizgrațios vremea. Oricum toate variațiunile-s pe aceleași teme: femeia / banul / rivalitatea familială. Adică pofte și ambiții tipice celor care nu văd doi metri-n față, nici primprejur, în schimb dispun de o mare energie destructivă, de care speră să se cruțe pe ei-înșiși, canalizînd-o spre alții, cu precădere spre cei cît mai inofensivi ori mai neajutorați. Parcă-s covizi.

manipulări semantice

Inversarea valorilor în scop manipulatoriu se face la rădăcină. Pentru impact maxim garantat, la limbă: risipei îi zice „economie”, libertății totale „anarhie”, sclaviei, vieții furate ori pierdute irecuperabil i se spune „ a-ți cîștiga existența”, banii sînt echivalați cu ”(locuri de) munca”, neguțătorii de sclavi cu ”job creators”, bordelul e „club de noapte”, ”strip tease”, prostituția e ”escort”, ”sex working”, corupția, traficul de influență, nepotismul sînt „lobbying”, delirul obscurantist de grotă ori medieval e ”spiritual”, țeparii și speculanții sînt „oameni de afaceri”, cerșetorii profesioniști sînt ”non -profit” /„ONG”, beizadelele care spală bani negri sînt ”tineri antreprenori”, și așa mai departe, you name it!

chimia percepției

Percepția realității e un proces chimic în creierul fiecăruia. Nu e o alegere. Optimismul ori pesimismul sînt dereglări neuronale ușoare. Orice alte afecte interferează cu percepția vieții, distorsionînd-o, deci falsificînd-o. Trebuie că știi că experiențele personale, în speță ale mele, diferite de ale tale, nu îți pot afecta neuro-transmițătorii, decît dacă ți-s un pic defecți. Sociopatia felină e mai sănătoasă, decît efuziunile sentimentale canine.

sadism electoral

Bucuria comună tuturor românilor e pușcăria. Să intre în ea cel pe care l-au votat. O altă plăcere comună, dar de mai mică intensitate, e să-l ierte, ba chiar să-l voteze din nou. Evident, doar ca să aibă iar parte de bucuria cea mare.

incurabila credință

Mințile pierdute în religie ori în credințe suferă și de sindromul Stockholm, ce le face răpirea inițial mai suportabilă, iar în extrem indispensabilă, confundîndu-se cu iubirea. De iubire te mai lecuiești, cînd e unilaterală ori neîmpărtășită, nu și de dragostea față de concepte, care n-au cum să-ți dea peste bot. Orice încercare de a vindeca pe cineva de vreo credință e pură pierdere de vreme.

(de*)generațiile dragostei

Cînd ești tînăr îndrăgostit, iubirea ți se pare ceva pur, frumos, incoruptibil, excluzînd complet compromisurile, umilințele, ticăloșia, lașitatea, calculele și meschinăria. După vîrsta a doua, iubești doar dacă mai ai stomac de perversiuni, sadism, masochism, compromisuri, umilințe, ticăloșie, lașitate, calcule și meschinărie. Și oricum ai, că ăsta-i aluatul din care sîntem făcuți, vizibil chiar și în ciuda măștilor, acum obligatorii.

resetare afectivă

Avantajul de a fi fost sezonier ori emigrant de medie ori de scurtă durată de-a lungul a peste 20 de ani în toată Europa e că te vindecă de narcisism, de trufie, de ignoranță și de rigiditate mentală. Dar adaptările nu te tăbăcesc atît de tare, încît să nu mai sesizezi hibele la alții. Cînd tarele astea ale privilegiaților îmi sînt servite recurent și prea personal de către ființe dragi, mă trece un val de furie mocnită, amintindu-mi de toate datoriile. Valul îmi stinge și focul atașamentului pentru ele, lăsîndu-mi în vidul creat astfel, o luciditate și o resetare mai critică decît o insomnie pe stomacul prea adesea și demult gol.

zoomenirea

Gătai „Zoomenirea” lui Desmond Morris / „The Human Zoo”, captivantă pură psihologie evoluționistă, cu argumente bine închegate și cu exemplificări edificatoare. O perlă rară în oceanul de speculații și de extrapolări debile. Materia asta va fi predată în toate școlile serioase. Nu la noi, că noi încă n-avem așa ceva, decît pe frontispicii, pînă nu se ajunge la personal.

rectitudinea oboselii

Cei trecuți de 40/45 de ani sînt totuși mai dintr-o bucată și mai principiali, fiind prea obosiți psihic, și fizic, ca să mai poată face ori să mai poată răbda orice, indiferent de miză. Cum fusese și Rosa Parks, cînd refuzase să se scoale de pe locul destinat albilor, deși pînă atunci se conformase toată viața.

importanță locală

Nicăieri nu-i ca acasă, și pentru că, acasă, cunoscuții îți dau mai multă importanță, decît străinii în altă parte. Ca să-mi pot oferi casa cu necunoscuților, a trebuit să învăț să nu-i prea mai bag în seamă, ceea ce mi-a luat ani de zile. Dar am reușit. Cu unii m-am întîlnit și prin periplurile mele de căpșunar în străinătate, și atunci nu prea m-au băgat ei în seamă. Atît de bine am învățat, că nici nu băgam de seamă pînă ajungeam acasă.

tupeu amical

Fiind sincer, transparent , dînd totul din casă pe facebook, se găsesc întodeauna cîțiva cvasi necunoscuți să mă anunțe entuziaști, că, după îndelungi căutări, în sfîrșit au găsit și ei pe cineva care să gîndească ca ei, în speță pe mine. Drept urmare mă tratează de parcă am fi fost prieteni intimi de o viață, iar pe măsură ce aflu cîte ceva despre ei, mă ia cu o mînie mocnită: cum de îndrăznesc imbecilii ăștia să mă coboare la nivelul lor?

mister virtual

Joia e zi de tăiat curentul a Renelului pe jumatea de Est a Țării Hațegului. La unii din lista mea pare să fi fost luat vreo juma de an, neavînd nici o postare. Nu tu poze noi, nu tu reflecții proprii, nici măcar o șeruială debilă de fake-news. Mai există și alții care n-au facebook. Cum pretind unele pe Tinder, cu poze doar de la gît în sus, din spate.

Empatie

Cică între 1% și 4% din populație e lipsită de empatie: narcisiști, sociopați, psihopați. Eu zic că minim 4%. Și dacă nu se suprapun frigizii ăștia afectiv între ei, cu cumul de imunitate la semeni, vine 4 X 3 = 12%.
Adică aproape un miliard de oameni. Bucureștiului îi revine cam un sfert de milion din ei. Aci, în capitală, încerc acu să-mi găsesc sufletul pereche.

Nebunie

„Dacă un om de rînd care se crede rege e nebun, un rege care se ia drept rege nu e cu nimic mai puțin nebun” (Lacan).

Corolar: Nebunia e darul făcut de supuși stăpînilor.