culoarea atracției

Cică atractivitatea fizică scade dacă porți galben, gri sau maro închis și crește la maxim cu negru ori roșu. Adică cu culorile infernului. Unii și-o caută cu lumînarea!

rude de sînge

Doar în românește „vitreg” are conotații și sinonime total negative. Încă o dovadă a inveteratului mental mioritic de clan, după care om bun e doar cel cu care ai legături de sînge. Bine, mai puțin în Vaslui, ori în tîrgurile uitate de lume.

bruiaj neuronal

Inteligența emoțională e o contradicție în termeni. Un oximoron, un antagonism, pentru că cu cît crește emoția , cu atît scade inteligența. Dar, cum majoritatea oamenilor sînt mult mai emotivi decît deștepți, nu puteau să-i zică prostie emoțională. Chit că în rarele lor momente de luciditate, toți îs conștienți că n-au fost niciodată mai prostiți, decît atunci cînd a dat emoția-n ei.

civism

Bucureșteanul tipic e foarte implicat în treburile publice, avînd păreri și soluții despre tot ce se întîmplă, sau tot ce se hotărăște în capitală: arhitectură, drumuri, spații verzi, infrastructură, școli, primărie, politici, etc. Crede sincer că poate schimba ceva la alții doar avînd o convingere. Îi este imposibil să se schimbe pe sine, fiind fragil, mincinos, lăudăros, dezechilibrat, leneș, leșinat, sperios și de umbra lui, cacealmist, pofticios mult peste potențial, analfabet în cultură, știință și relații umane. Se comportă ca și cum tot orașul e al lui, iar dacă-l întrebi pe cîți metri pătrați e proprietar, s-ar putea să afli că e în chirie și pe ăia.

suprapunere

Cunosc o grămadă de oameni educați, cultivați, citiți, umblați prin lume, intelectuali, ziariști, scriitori, doctori, universitari, etc, toți de o imbecilitate incredibilă, nebănuită decît de anumiți cunoscători și de unii intimi ai lor. Creierul are circuite care se suprapun în același modul cum ar fi cel legat de morală, de status social și de intelect. E suficient să pari publicului performant într-unul din ele, că acesta te va înzestra cu celelalte calități, ce-ți pot lipsi cu desăvîrșire. De aia o canalie cu bani, sau un prostănac educat li se pare tuturor și deștept și de caracter.

pofte prioritare

Dolofanele din născare își păstrează fizionomia veselă și îmbătrânind. În schimb, cele frumoase odată, ajungînd ca porcul, au întipărită de-a pururea pe față o expresie de tristețe îngrozită, realizînd, ca și privitorii, c-au ajuns moartea definitivă a pasiunii erotice. Locurile rămase asfel libere pe piața amorului sînt rapid ocupate de cele ce vor îngroșa curând alte rînduri pe tușă. Și toate aceste monstruozități pentru a nu se fi abținut de la un împuțit de blid.

post mortem

Idea copilărească, cum c-ar exista viață după moarte, nu e deloc puerilă, pentru că copiii nu-și bat capul cu așa ceva. Și e evident că nu se sfîrșește viața odată cu tine, dacă mori, cum pretindeau unii părinți pe vremuri: „ – Dacă murim noi, o să vă ia dracu!”. În cazul meu, de abia atunci a început adevărata viață.

delapidare

Din 2007 de cînd am intrat, UE a început să dea bani la proprietarii de terenuri și păduri prin APIA. Într-un sat ca al meu, veneau peste 300 mii de euro pe an numai la asociația composesorală. Adică pînă acum cîteva milioane de euro. Plus milioane de euro din vînzarea lemnului. Toți banii ăștia sînt furați și împărțiți între 2-3 persoane, care dau țeapă la un sat întreg. Sătenii nu-i pot da în judecată ori la DNA, din solidaritate de clan, că-s toți neamuri între ei, deci și cu escrocii delapidatori. Toată lumea știe care-s ăia, că le cresc casele și parcul auto de lux peste noapte. Așa că nu visa c-ar fi străinii cei care te tîlhăresc , ori îți rad pădurea, ci chiar dragii tăi de români verzi. Culmea că o fac lăsînd dovezile furtului chiar și-n acte și-n tranzacțiile bancare, și-s toți în libertate. Nu pot fi arestați , că asta ar însemna să se construiască mii de pușcării noi. Iar acu prioritatea statului îs spitalele, ce se sterilizează prin incendiere.

carnivori

Strămoșii noștri erau majoritar prădători carnivori, cu aciditatea stomacală mult mai ridicată și acum față de restul omnivorilor. După ce hominizii devorară la carne la greu, timp de două milioane de ani, cam în ultima sută de mii de ani, de nevoie, au mai băgat pe sub măsea și cîte un fruct sau vreo rădăcină. Existența de astăzi a veganilor și a vegetarienilor de bună voie, și nu din motive pasagere de supraviețuire, e cea mai bună dovadă că evoluția nu-i doar o teorie. N-a fost nevoie nici de alte cîteva mii de ani ca să ne descotorosim de nevoia de a ucide de foame, deja o facem mai mult pentru distracție.

biblioteca

Mă uit la interviuri cu oameni de cultură, artiști, scriitori, și toți au pe fundal rafturi pline de cărți. Am auzit că unii și le cărau după ei, dacă se mutau, iar alții și cînd călătoreau. Uneori sute sau mii de volume. Or fi avut valoare de izolant termic și fonic al pereților? Cărțile care merită citite se găsesc în toate bibliotecile. Dacă le-ai citit , după ce să mai colmatezi camera cu ele? De ce să nu le dai mai departe, ăsta fiind adevăratul act de cultură? Dacă nu le-ai citit , de ce să tot le aduni? Îs cumva interzise sau ediții unicat?

regres

Ultimele cercetări certifică că nici preaplinul de educație în familie, nici în școală, nu ascute inteligența, caracterul ori aptitudinile copilului, decît temporar, un super-boost efemer. La maturitate, cel îndopat, revenind la setările din fabrică, dă impresia că s-a prostit tuturor celor care l-au cunoscut copil și adolescent. E ca la culturiștii pe steroizi sau la dopați: un drog, cu sechelele de rigoare. Mai de impact sînt relațiile ori banii părinților: de unde și numărul exacerbat de prostovani grămadă în posturile cheie.

despuiat

Tocmai ieșii afar gol pușcă să mă piș. Luna reflecta lumina aparent caldă a soarelui. Pînă golii toată vezica, m-apucă dîrdîitul, înlesnind scuturarea picăturii finale. Odată cu ea mi se scurse și plictiseala de țoale. Mi-amintii și cu ce entuziasm vestimentar îmi defilau pe vremuri consătenii primeniți de Paște. Acu nu-i mai încîntă nici măcar o mască nouă.

ereditar

Am ceva din gena idiotului de taică-meu, care era un workaholic manual. Noroc că în căutarea muncii fizice prin Europa, am învățat involuntar și geografia și istoria și limbile altora, deci pot să mor pe pula mea.

la lucru

Orice muncă de durată necesită nesimțire, altfel nu poți duce nici o misiune la bun sfîrșit. Pînă și cerșitul. Demnitatea crește doar cu nivelul umplerii buzunarelor goale, și nici atunci, dacă lipsa ei garantează un și mai preaplin. Diferența între un muncitor, un funcționar, un antreprenor ori un cerșetor e insesizabilă.

napolitana

După „Epoca de Aur”, în timp ce securiștii își scoteau certificate de eroi ai revoluției, eu, savurînd neașteptata libertate, mai furam cîte o napolitană în ciocolată Margareta, de la alimentara „Bumbescu” din Hațeg. Vînzătoarea se prinsese, nu zicea nimic, doar mă privea tot mai uimită și mai reprobator, fiind din Sălașu de Jos și cunoscîndu-mi toată familia. „Margareta” fu furată și de „Joe”, și deveni indigestă. De furat n-am mai furat decît cărți, dar m-am lăsat, că și anii lor de glorie trecuseră. O altă carieră ratată.

cei 7 ani de acasă

Ultimele cercetări dovedesc că educația dată de părinți sau de școală nu are nici un efect asupra copiilor. Nu le crește nici inteligența, nici bunătatea și nici tăria caracterului. Nici lipsa educației nu are efecte, nici supra-încărcarea cu stimuli noi, jocuri, cursuri, ore particulare, artă ori cultură. Copilul e produsul loteriei genetice a ultimelor generații amestecate, și al anturajului din afara familiei. Nu poate fi modificat decît dacă e abuzat, și doar în rău. Așa că lasă-l în pace, nu-ți mai pierde nici vremea cu el, nici veniturile. Dacă-i prost, prost o să moară. Dacă-i deștept, nu-i meritul tău. Nu poți decît să-l enervezi, să te țină minte și să te bage la azil.

dopaj

Pizda e ca un drog pentru bărbați. Atîta vreme cît își iau doza, nu contează că se mai schimbă dealer-ul.

ascensiune

Cînd te apropii de 50 de ani trebuie să fii la apogeul carierei tale, al realizărilor materiale și intelectuale. Din păcate, noi, ăștia crescuți în Retezat, n-am plecat niciodată de atît de jos, ca-n versul popularo-manelist, încît să ne mîndrim cît de sus vom fi ajuns peste ani. Cînd pleci din Sălașu de Sus, nu poți s-o iei decît la vale. Ce noroc pe ăia din Sălașu de Jos!

închis

Universul concentraționar, claustrarea, lipsa libertății te pot face și mai mare caracter sau, cazul cel mai des, chiar și mai mic și mai mîrșav. În orice caz, cine-i supraviețuiește va fi dezvoltat niște aptitudini, care, odată ajuns în condiții normale de viață, îl vor propulsa deasupra celorlați, mai norocoși, deci scutiți de asemenea experiențe. De aia nu ne conduc marii dizidenți, inexistenți, ci micii securiști și odraslele lor. Se văd cu ochiul liber chiar și în cel mai infect sat,

la pat

La ce foame de iubire e în lume, să dormi singur/ă e o crimă împotriva umanității.

biciclete

Bucureștiul o să ajungă o adevărată capitală europeană, atunci cînd de toate gardurile și de toți stîlpii vor fi priponite biciclete, majoritatea abandonate, iar autoritățile vor fi nevoite să le mai rărească ca să facă loc, tăind cifrul cu flexul pe baterii înaintea hoților.

De la amor la ură

Dana crescu la țară lîngă Vîlcea, alături de sora ei Cristina. Tatăl stăpîn, mama sclav, se și iubeau. Cristina, băgînd de seamă că toată lumea cumsecade e săritoare, îndeobște cînd ești neajutorată, învăță cum să se facă servită. După un timp nici măcar nu mai era nevoie să facă pe handicapata: cei din jur o tratau ca pe o prințesă, obișnuindu-se cu ea și punîndu-se din proprie inițiativă în postura de valeți. Surioara Dana îi servea și de slugă și de bodyguard la școală. Odată aceasta chiar îi snopise cu o nuia pe niște colegi mai bullies care făcuseră mișto de Cristina. Dana își cîștigase astfel o reputație de kamikaze, cea mai fără de teamă și mai fără de milă dintre toți elevii. După ce repurtase victorii în serie și la un concurs de șah pe oraș, reputația ei atinsese cote periculoase. Într-atît încît risca să nu se mai lase intimidată nici măcar de dictatorul suprem: taică-so, care hotărîse că stingerea se dădea la ora 20, și nimeni nu mai avea dreptul să miște sau să facă cel mai mic zgomot. De atunci , nici soția, nici fetele nu i-au mai încălcat consemnul, obediența și masochismul lor făcîndu-l pe soțul părinte să pară și mai sadic, și mai nebun. (* De la amor la ură – fragmente)

floarea vîrstei

În jurul vîrstei de 40 de ani, amantlîcurile, certurile și divorțurile sînt la apogeu. Atunci toată spoiala dată de educație, de cultură și de diversele oportunități și de privilegii începe să cojească și să pice, lăsînd să se întrevadă adevăratele caractere, firi, slăbiciuni, fetișuri și gusturi ale omului. Cele date de loteria genetică din arborele genealogic. Perechile cele mai compatibile sînt cele care se creează după criză, cînd fiecare știe mai bine cu ce se mănîncă. Criza asta sanitară a făcut minuni în a da cărțile pe față. Duduie Tinder-ul.

schizofrenie

S-a descoperit gena PCDHA3 care înnebunește, producînd incurabila schizofrenie, o bolunzeală care vine după depresii, nevroze, psihoze, bipolarism, borderline, credințe, mitomanie, supranatural. Nu-ți face griji dacă o iei pe arătură pînă se editează gena! Mici schizofrenici au ajuns astfel oameni mari: Moise și Nu Mai Știu Cum, Isus Cristos, Ioana D*Arc, Vincent Van Gogh, Vaslav Nijinsky, Vlad Voiculescu, Drulă, Năsui, Barna…

moartea demiterii

Odată cu înmormîntarea parazitului ăla Philip, retardat de umplutură al reginei Angliei, altă vită încălțată, am putea sărbători și moartea beizadelei clanului de securiști Voiculescu, impostorul ăla imbecil de Vlăduț – care declară că nu visa decît să doarmă pe săturate. Odihnească-se în pace! Se pregătesc ceilalți doi frați de clan ai lui: Drulă și Năsui. Îs morți , dar încă n-au aflat.

ripostă

„ Răzbunarea e un preparat care se servește cel mai bine rece”, nicidecum „arma prostului”, cum zice „înțelepciunea” totuna cu idioțenia populară. Orice nedreptate nerăzbunată nu face decît să propage la nesfîrșit un șir de alte nedreptăți. Nu te limita la o vendettă cu care să fii doar chit, ci să dai mai mult decît ai primit. Asta înseamnă generozitate. Vor beneficia de ea toți cei care altfel ar fi ajuns următoarele victime. E cea mai pură formă de justiție socială și de igienă mentală. De aia covidul nu iartă bătrînii – ăia care au trecut direct de la sărăcie la poluare, sărind etapa intermediară a ecologiei. E o vendettă a planetei, un intermezzo pînă coace una și mai de efect.

doctor ministru

Șeruielile cu Doctor Alban – pentru Ministerul Sănătății – nu prea fură virale, fiindcă numa decrețeii mai știau cine-i ăla: un nigerian care pe vremea lu Ceașcă trimitea pachete de cafea și de țigări lu frac-su ce făcea medicina la Timișoara. Doctor Alban avea și el diplomă de medic, dar, fiind mai integru decît ai noștri, s-a hotărît să ne chinuie mai bine urechile, decît să ne îngroape. Merita să-l punem ministru, c-a făcut româna celebră în lume în melodiile lui cu : „take a trip to pizda mă-tii!”

solitudine

Nu cunosc oameni mai antisociali decît ăia care pretind că le e frică de singurătate.

terapie de cuplu

De cîte ori am prins un pic de rădăcini cu vreuna, speram să fie salcie plîngătoare: să-mi depene de-a fir a păr necazurile ei, iar expertiza mea s-o înveselească sau s-o lecuiască prin relativizarea lor. Din păcate, duduile cu care mi-am făcut de lucru se fereau ca de dracu să se deconspire, ca să nu mă sperie, și bine făceau, fiind incurabile. Iar acum, toată experiența și cunoștințele acumulate de o viață nu mai servesc la nimic, că Andra nu are absolut nici o problemă.

estimări

După un an de pandemie, România are pe hîrtie cam un milion de foști covidați – care acum n-au nici pe dracu, și cam 25 mii de morți – care și ei o duc mai bine, majoritatea chefuind în Rai. În anii de dinaintea pandemiei mureau cam 250 mii / an, iar cam 100 mii / an emigrau definitiv. Deci țara pierdea cam 350 mii de locuitori/an în favoarea unor lumi mai bune, iar covidul schimbă prea puțin lucrurile. După estimările mele o să treacă epidemia de la sine peste 3 ani, precum gripa spaniolă . Deci în ăștia 4 ani vom fi pierdut 100 de mii de covidați, 1 milion prin moarte naturală de bătrînețe și vreo 400 mii prin emigrare. Ce plm se tot cacă pe ei ăștia de la putere? În afară de vreun savant bătrîn nu riscăm să pierdem nimic. Iar din ăia nu mai avem de mult.

vracii

Cînd doctorii pleacă într-o lume mai bună, cît mai des și cît mai prematur, nu pot decît să mă bucur. În sfîrșit un pic de reciprocitate, dacă-i privim ca pacienți.

medicina

Vracii ăștia ai noștri de Ev Mediu, ce se cred doctori, oameni de știință, cercetători, sînt produsele școlii de medicină mioritice, instituție de tradiție mai aproape decît crezi de o măcelărie de cartier sărac din Coasta de Fildeș. Pînă și într-un veterinar dintr-un trib de canibali te poți încrede mai mult decît în ei. Norocul lor e că cei mulți și proști au încă respect pentru diplome, grade , decorații, uniforme și halate. De-ar bănui publicul cum stă treaba cu șamanii cu stetoscop, i-ar teleporta de la Reanimare direct pe Veșnicele Plaiuri ale Vînătorii, sugrumîndu-i cu furtunurile de la perfuzii.

uzura

Femeia cu ușoare probleme mentale, sau doar obosită de viață, după 35 de ani caută doar bărbați foarte ascultători, adică sclavi. Și bărbații știu asta, așa că se dau cam toți dubios de obedienți și de serviabili, măcar pînă își golesc punguța. Bine, pe ăștia mai tineri nu-i cunosc prea bine, dar par să aibă un suflet de slugă înnăscut. Așa că viitorul e al femeii obosite din naștere.

predare

Eu încă sper ca școala românească de hackeri – singura recunoscută pe plan mondial – să producă pe unul care să pună învățămîntul online de tot pe butuci. Elevii nu merită să aibă mai multă școală decît vacanță, iar profesorii nu merită să fie toți plătiți. Dacă tot e online, atunci să fie un singur prof pentru toată țara.

credulitate

Să ai încredere în știri e primul simptom de imbecilitate de bună credință. Să le produci e al doilea, cel de rea credință.

speculanți

S-o umplut netu și tv-ul de specialiști în nutriție, in horoscoape, în medicină, în numerologie, în vocaționale, în economie, în motivaționale, în politică, în psihologie, în spiritualism, în energii. Iar România merge din greșeală în greșeală spre victoria finală în absolut toate domeniile. Și orice e aplicat aici, e expirat deja de mult în altă parte. Credulitatea și incompetența ne sînt singurele resurse umane inepuizabile.

bărbați

Eternul mister masculin poate fi elucidat de orice femeie care se îndură să-i îmbucure participînd cît mai activ la o orgie. Asta înseamnă să înțelegi perfect bărbații de la o poștă.

Cioran

„Încercaţi să fiţi liberi: veţi muri de foame. Societatea nu vă tolerează decît dacă sînteţi, rînd pe rînd, servili şi despotici; este o închisoare fără paznici – dar din care, dacă evadezi, pieri. „
Cioran n-a încercat să fie sclav, că ar fi preferat să fi murit de foame. Nici tiran n-a fost, că n-avea pe nimeni în subordine. Dar îi cam plăcea să ațîțe. Ce-ar mai fi trollat de apuca facebooku!

prințul

Îmi dau lacrimile șuvoi că s-a stins încă o Majestate, prințul Philip, o prea nobilă viță regală. Cum să mai pot să-mi duc viața de nime-n drum mai departe, știind că s-a stins încă un far călăuzitor, înainte să afle că exist? Îmi vine să mă duc dracului, să-l prind din urmă.

cioranisme

Cioran ura munca, considerînd-o cea mai perversă invenție umană. „ – Păi, să scrii atîtea cărți e muncă”.- zic ăia care n-au cunoscut inspirația și pasiunea. Emil chinuia hîrtia dintr-o plăcere sadică și dintr-un imbold nestăpînit, trădîndu-se că nu suferea de nici o depresie. La depresivi vin doar pastilele, nu și muzele. ”- Și insomniile cum i le explici?” – continuă scepticii selectiv. Simplu: încearcă să nu miști un deget toată ziua, să vezi de te ia somnul. Și asta dacă ar fi să-l cred. De fapt se scuza la clasa muncitoare, rușinat că nu-și caută de lucru, trăind din pomeni, sub pretext că neputînd dormi noaptea, nu poate nici munci ziua. Avea orgoliu, drăguțul.

otrava

Femeile au două tipuri de venin, rural și urban. Cel de țară e mai slab, acționează pe termen lung, că prada n-are unde să scape: nu există anonimatul mulțimii. Cel de oraș e aproape mortal, riscul fiind mult mai mare ca victima să dispară ca măgaru-n ceață, făcînd imposibilă depistarea ei ulterioară pentru devorare, înainte să-și piardă efectul.

preaviz

Înțelepciunea porcului: – Apelul la sacrificiu nu-l face niciodată cel care urmează a fi sacrificat.

sfiala

Timiditatea e de fapt perfidia celui care-și dă prea multă importanță în ochii celorlalți.

ha ha

Cică rîsul e cel mai bun anti-corp: face leucocitele leoaice, zămislește celulele albe de criză cu reacție blitz-krieg, dînd o imunitate beton. De ce crezi că din milioanele de români contaminați timp de un an, majoritatea n-au avut nici pe dracu? În România, de n-aveai simțul umorului, o beleai oricum de mult.

serii pandemice

De obicei, cînd vin necazurile, vin în serii de trei. Am o premoniție, că la următoarea pandemie, virusul va putea fi răspîndit doar de gravide, iar, în loc de mască, va fi obligatoriu prezervativul. Cum statul nu poate să se vîre chiar mereu sub plapuma ta, să te prindă că trișezi, va fi interzis amorul în orificiul clasic, dar încurajat cele secundare, statul avînd o lungă practică la ele în relația cu cetățenii săi. La ultima pandemie, virusul va fi transmis doar de nou-născuți, înainte de a-i termina. Asfel va fi instaurat avortul obligatoriu și planeta va scăpa o vreme de principalul virus dezastruos care-i sîntem – ai ghicit! – nimeni alții decît noi.

dezbină

Puterea reuși după un an să învrăjbească societatea cu privire la restricțiile covid: pe cei pro îi asmuți asupra celor contra, și invers. Asta ca să redirecționeze furia publicului asupra lui-însuși, ca să nu se prindă plătitorii de taxe, că statul își bate joc de ei, pe banii lor, nefăcînd nimic de peste un an de zile: nu tu ajutoare financiare ca în restul UE și al lumii civilizate, nu tu spitale noi, nu tu doctori, nu tu aparate și nici paturi ATI. Puterea azi e : PNL, PSD, USR, AUR, UDMR. Ăștia nu-s prietenii voștri, ci ai covidului.

horticultura

Cu pomii fructiferi de transplantat la spinare, pe drum de la Carrefour spre casă, se uitau bucureștenii ca la urs, unul și strigă după mine: ” – Domnu*, domnu*, v-a crescut verdeață-n spate!”. Normal că se lăfăiau castanii și duzii și între 20 de kg de pămînt de flori.

franțuzoaice

Acu 20 ani, căpșunar fiind în leagănul culturii europene, mă amorezasem de o franțuscă – traducătoare de rusă – Vanessa. Am curtat-o cum se cuvine: i-am dat și timp și flori de cîmp și de florărie – de congelator. Ne-am pupat, pipăit, perpelit , dar tot nu voia să deschidă larg piciorușele-i înfipte-n fundulețul mai mult decît obraznic. Eram prea mîndru ca să trag de ea, sau să insist prea tare, deși îi dădusem orgasm fingăruind-o cu clasicul pistol din degete. După a doua reușită digitală, văzînd că nu pun și gura, îmi propuse să-mi facă și ea un bine, însă doar manual. Indignarea de amorez scrupulos m-a făcut să-i refuz zgîrcenia. Deși ea voia doar să mă prind mai repede ce e cu adevărat Franța: o labă.

italienii

Primul meu contact cu diaspora din Italia fusese în vizită la o familie nevoiașă de români cu mulți copii. El lucra în construcții, ea făcea curat la niște îmbuibați, prea bogați ca să-și mai strîngă singuri mizeriile. M-au întrebat gazdele cu ce mă ocup, și am recunoscut că cu cît mai puține posibil, că dacă exista ceva de care aveam oroare, aia era munca. S-au uitat la mine ca la un nebun, cu o ostilitate crescîndă ce se înfiripa pe măsură ce vorbeam. Mă adusese în casa lor cumnata, la care tocmai se lăudau cu banii primiți cadou pentru copii de la bogătani respectivi. Capul familiei specifica că are o tactică de a-și vîrî plozii în continuare pe sub pielea macaronarilor, că poate , poate, se agață de vreo sponsorizare mai consistentă și mai permanentă . Menționase și că avuții ăia aveau o slăbiciune pentru una din fetițele lui, cu care spera să dea lovitura. Așa am realizat că există chestii și mai rele decît munca.

masca

Ipocriții care se oripilează în mass-media de tupeul unora de a nu purta masca. Indignarea nu le vine de la grija pentru semeni, ci de la ciuda pe curajul altora, care-și asumă ceea ce cred și se comportă ca atare. Nimănui nu-i place să poarte mască, dar o purtăm de frica amenzilor. Personal, mă plimb de peste un an în spațiul public fără mască, și nici măcar un singur cetățean nu mi-a atras atenția, sau mai rău: să mă reclame la 112. Știi de ce? Pentru că nimeni nu dă doi bani pe legile penalilor. Cînd tîlharii dau legi, strigînd „- Hoții!”, doar retarzii îi mai pot lua în serios.

grase

Se încălzi afară, dar îngheță sîngele-n venele graselor. Nu, nu de la inevitabila arteroscleroză, ci de spaimă, fiindcă nu mai pot să-și ascundă caracterul porcin și faldurile de slănină galbenă după cele ale paltonului. Oricum asta e și singura formă de frig ce le e cunoscută, grație straturilor succesive de untură izolantă cu care se căptușesc în continuu, neabținîndu-se niciodată de la troacă. Se putea și mai rău: să-și piardă și imunitatea la pesta porcină.

postul Paștelui

Restricțiile covidului impuse de stat de peste un an, fără protecția socială suplimentară și compensațiile financiare de rigoare, au adus o mare parte a populației în pragul foamei și al falimentului personal total. Exact ceea ce ar fi făcut și Cristos, ca să implementeze cît mai abitir prea-sfîntul și prea-curățitorul post al Paștelui. Chiar dacă postacii involuntar o să moară de foame înainte de a crăpa de covid, nu-i decît spre binele lor: vor trăi veșnic în Paradis, unde protecția socială fiind chiar mai mare decît în Marea Britanie, morții foamei se vor înfrupta copios, compensatoriu și fără a lua în greutate pentru restul eternității.

vaccin

Avînd o reputație de om deștept, lucid și modest, fui întrebat de cîteva ori de către cunoscuți dacă mă vaccinez, dacă mi-e frică, dacă ezit sau dacă de abia apuc s-o fac, mai mult ca să se lămurească despre ei-înșiși, decît despre mine.
1. nu mă vaccinez, și nu recomand nimănui vaccinarea. Dacă ai avut o răceală, o gripă și mai ești încă în viață, atunci ești deja imunizat.
2. mai devreme sau mai tîrziu, toată lumea va lua covid, iar ăsta e cel mai bun vaccin. Centrele de vaccinare sînt adevărate focare de covid, îl iei înainte sau odată cu vaccinul oricum.
3. majoritatea cazurilor grave și a deceselor țin de incompetența notorie a personalului medical, de aparatura defectuoasă și de panicarea pe bună dreptate a pacientului.
4. e o dovadă de supremă generozitate față de semeni să te duci dracului, să faci loc altora în toate privințele. Prin simplul fapt că ai crăpat, lași în urma ta o lume mai bună.

dating

Majoritatea femeilor ar face sex chiar de la prima întîlnire, dacă le-ar place de el. Nu o fac cele care vor să nu fie respinse imediat după. Ăia care n-au viață sexuală regulată, nu le prea resping chiar și după ce și-au golit ouțele. Problema e la ele. Cînd ele-s fizic de nota 6-7-8-9, vor bărbați de nota 8-9. Iar ăia sigur au parte de sex constant. Ceea ce înseamnă adesea flit. Dacă nu ai toleranță la adio, coboară ștacheta! Ori cu sula de 8-9 în cur, ori cu sufletu-n rai!

genitale

La bărbați, ambiția, carierismul și nevoia de ascensiune socială sînt invers proporționale cu dimensiunile penisului. La femei sînt direct proporționale cu diametrul găurii negre.

actorie

Am în listă zeci de actrițe de teatru. Toate-s cel puțin frumoase, grosul lor fiind chiar de o frumusețe răpitoare. Totuși, cînd acestea trebuie să joace și roluri de femei normale, adică de șterse, de grăsane, de babe libidinoase, ori de banalele urîte, preponderente și în viața reală și în ficțiune, atunci ce fac? Se machiază să pară slute, se umflă cu recuzita. În mod normal cererea de hîde ar trebui să fie mai mare. Însă, dacă vor să facă carieră în teatru, cele dizgrațioase n-au nici o șansă. Dovada clară că actrițele profesioniste își fac cariera, nu atît cu gura, cît cu curul, diferența între un teatru și un bordel fiind insesizabilă.

ziua curcanilor

Îmi apar în news-feed urări de la mulți ani Poliției Române. La mulți ani la ce? Unui sistem cu niște infractori, chiar criminali în uniformă. Complet inculți, adesea analfabeți, posturi fictive, aranjate, pensii speciale, cu răfuieli intestine, similare cu reglările de conturi mafiote, cu taxe de protecție, biruri pentru tratamente preferențiale, cumetrii, șmenuri, înscenări, falsificări, violențe, pasivități și mînăreli, cîrdășii cu interlopii, parveniții și politicul. Exact ca oricare altă instituție a statului. O rîie care nu trece cu pucioasă, ci cu ștreang, de n-ar fi ilegal.

cultivare

Cum dau de bani sau urcă pe scara socială, norocoșii parveniți caută să se și cultive. Nu pentru că brusc le-ar fi crescut curiozitatea intelectuală ori veleitățile artistice, ci pentru a ne putea scuipa semințe-n cap cu justificarea superiorității lor, dacă sîntem mai jos decît ei, fie ca să poată accede la cercuri mai înalte, fără să se facă de comedie . Eu m-am pregătit de mic pentru marele salt înainte, crezînd că educația, erudiția, cultura te scapă de sărăcie. Țeapă! Nu te scapă nici de prostie, doar că-ți dă la imbecilitate niște aere, care ți-o dublează.

efeminare

Bărbatul relaționează direct, scurt și cît mai practic, curajul fiindu-i motivat de profit, de putere, de validare sau de sex. Femeia recurge la strategia omisiunii, a non-divulgării informației, a intențiilor sugerate, a neasumării, fiind animată de frică: de risc, de deconspirare, de imprevizibil, de a fi judecată de ceilalți, de eșec, Bărbatul se simte bine în acțiune, în identitatea ce i-o dau faptele. Pentru femeie contează mai mult imaginea ce o reflectă, adică impostura proprie n-o deranjează, dimpotrivă. Pizdificarea ireversibilă a bărbatului modern dovedește că stilul dintotdeauna al femeii e mai eficace și mai de viitor.. Adio masculinitate clasică! Fie-ți țărîna ușoară!

mitici

Bucureștenii = egocentrici fără individualitate pregnantă, copii xerox, cu insignifiante variațiuni în vicii. Toți se cred deosebiți, fiind doar palide reproduceri ale celor din provincie, de unde li se și trage spița, diluată între timp de cușca citadină. Convinși că pot schimba orașul, țara, lumea, în realitate nefiind nici măcar stăpîni pe ei înșiși, incapabili să se lase măcar de îngrășarea galopantă, neabținîndu-se de la troacă, de la snacksurile cancerigene, de la abuzul de țigări, de la prea mult alcool, sau chiar de la ramolirea prin alte droguri sau mai grav bălăcindu-se în mocirla fetișurilor relaționale destructive ori de căcat fie cu prietenii, fie cu familia, ori chiar cu partenerii. Pe scurt: miticii nu-s niște șmecheri nesimțiți, cum sînt percepuți dinafară, ci doar niște panseluțe disimulatoare, stresați de propriile pofte și lăcomii, de fricile lor patologice ce frizează paranoia. În lanțul trofic ei riscă extincția, ar trebui declarați monumente ale naturii și protejați.

descalificare

Odată cu emanciparea femeilor, cele urîte au belit pula, dar nu chiar într-atît cît cei urîți și faliți. Totuși aceștia mai au o șansă prin supunere oarbă. Se stă la coadă la una futabilă, iar aceasta dezvoltă alt tip de preselecție decît cel clasic, tot sesizarea masculilor alfa, dar nu pentru a-i alege , ci pentru a-i înlătura.

impact

După lista cu cărți, fusăi solicitat, mai mult la mișto, să divulg și lista cu femei care m-au marcat. Nu le dau decît prenumele, cînd nu e din ăla rar, deci indentificabil imediat, și fără numele de familie, ca să nu-mi dezmint discreția proverbială: Ramona, Flavia, Carmen, Roxana, Monica, Mihaela, Cristina, Mirela , Oana, Ana, Anca, Andreea, Maria, Alina, Alexandra, Laura, Corina, Lavinia, Diana, Anamaria, Raluca, Dana, Andra. Uite că avem ceva-n comun, dacă și pe tine te-au marcat.

bronz

Viitorul rezervîndu-ne o doză tot mai mare de radiații solare și de rezistență la antibiotice, vor supraviețui doar cei care-s protejați natural de cancerul de piele și tulpinile altoite de viruși, de microbi, de bacterii, adică cei mai colorați. Așa că nu spera să scapi în grabă de bucureșteni.

vaccinnare

Începe să-i vină rîndul la vaccin și prostimii. De aia o să vezi cum se va umple facebookul de idioți și de idioate care se laudă sau ezită. Și înainte și după vaccin vor fi la fel de imbecili. Nu riscă nimic. Covidul nu-i decimează în masă pe necopții la minte, ci doar pe boșorogii copți pe dinăuntru.

puieți

Urîtă lapoviță! Urît pleonasm. Plantai altă tură de caiși, piersici, peri, pruni, meri, și-n jurul casei , în scop decorativ trei soiuri de viță de vie moldovenească, și ceva foioase, conifere/ turtei. Sper să se prindă. Vreau să fac o junglă mai prietenoasă decît aia din capitală.

vestimentație

Consătenilor mei nu le mai este rușine să meargă la oraș cu mine îmbrăcat în haine de lucru. Ăsta e primul pas în evoluția surprinzător de rapidă, ce vestește următoarea etapă a progresului nu doar rural, ci și totodată universal omenesc: capacitatea de a se duce ei-înșiși la oraș, în alte haine decît cele de duminică.

găzduire

De cîte ori bag o roabă de lemne în sobă, de atîtea ori plantez un copac. De aia nu prea fac focul. Și nici nu o să mai primesc musafiri iarna.

dantura

În ultimele sute de mii de ani speranța de viață a omului era 30-40 de ani. Pînă la ultima mie de ani, când a început să crească, iar acum chiar s-a dublat. De aia ne și cedează dinții după 30 de ani, că pentru atîta erau și zămisliți și garantați. Cînd văd vedete trecute de 30-40 de ani, cu dinții perfecți, îmi dau seama de ce îmi vine să l-i sparg, să-i fac la loc oameni.

iepuraș din Nazaret

Echinocțiu de primăvară poimîine, și-i plin de nămeți. Mi-e că și de Paște o să-i dea un îngheț de o să-i degere membrele lu Isus, cel fără de nazuri în staul, încît n-o să mai aibă nici ce, nici de ce bate romanii cuie, doar în lemn. Nu te întrista! Nazarineanul nu-i decît rodul unei năzăriri. Că Nazaretul n-a fost fondat și n-a existat decît la 300 de ani după închipuita lui neavortare. Și asta e un fapt dovedit, nu năzăreli.

programare de joacă

Pe vremea lu ceașcă, în Retezat veneau și oameni „grei”, adică cu funcții înalte, nomenclaturiști sau din Securitate. Cabanieri la Pietrele fiind babacii, iar eu copil, m-au pus să mă joc cu beizadeaua unui cuplu de privilegiați, la solicitarea expresă a acestora, îngrijorați să nu le facă copilul depresie , că n-are cu cine se juca. Desigur m-au corupt cu dulciuri și alte bunătățuri străine din abundență. Copilul, atașant, afectuos, plîngea cînd nu veneam sau dacă plecam, îmi plăcea să-l frustrez, probabil pentru că joaca nu pornise din inițiativa proprie. . Nu știu de ce am ura asta pe beizadele, acum. Că doar ele nu-s de vină că au avut părinții, ca și ai mei, peste medie de cretini.

salvarea

Circulă de peste un an o gripă nasoală, numită covid. Din cei contaminați, 98% n-au nici pe dracu. Restul de 2 % , majoritatea bătrîni muribunzi, riscă să îngrașe pămîntul, dacă nu-s betonați în vreun cavou sau vreo criptă. Oricum o să moară, curînd, și dacă scapă de covid. Singurul motiv pentru care cei de la putere ne tot fut cu restricții e ca să aibă votul pensionarilor ăștia. Că nu le mai merge cu votanții morți.

ospitalitate

Am îmbătrînit. Nu mai îs în stare să suport orice necunoscut ca musafir mai mult de o zi două. Spre deosebire de ultimii 15 ani.
Deși îs curios de viața altora. Am ajuns ca pizdele alea care salvează cățeii vagabonzi, dar nu i-ar ține pentru ele, ci i-ar plasa cît de repede la alții. Ce norocoase! N-am auzit nicoiodată ca cățelofilele și pisiciofilele să fi salvat pe vreunul turbat. Dacă aș crede în reîncarnare, unul din ăla aș ajunge.

fățărnicie

Am trăit din 2014 în 2017 în Franța, în Țara Bascilor. Chiar și cu o bască timp de un an. Deși intenționam să rămîn de tot. Nu recomand. E o țară de cacealmiști pe toate planurile. O soră mai mică a României. Prefer spațiul mioritic, că-i impostura, netrebnicia și totul pe dos, dar mai pe față. Acolo am scăpat nebătut , că era cu cîntec să ataci emigranți și pe deasupra românași considerați automat romi. Aici scap nebătut, pentru că merg la sală, și oamenii nu-s uniți.

feciorie

Am prins o permisie din armată, cîștigînd un concurs de istorie pe unitate, la care am fost forțat să particip fără să mă pregătesc, ca să fie cineva și pe ultimul loc. Cînd m-am întors, camarazii mă invidiau că aș fi fost în pizdă pînă-n gît. Cred că mă bănuiau că aș fi avut bani de aruncat pe curve. Nu m-am străduit să-i conving că preferam ca o femeie să moară, decît să se prostitueze, și mai ales
pentru că mi-era rușine că eram încă virgin.

juni

Tinerețea e o boală mintală. Singura care se vindecă, și culmea chiar de la sine. Că terapeuții, psihologii, psihanaliștii, psihiatrii n-au însănătoșit niciodată pe nimeni, și în nici un caz financiar, reușita lor constînd în a-și buzunări clienții, descalificați sub tutelă, infantilizați ca „pacienți”, adică discreditați, deposedați de discernămînt propriu, și îmbolnăviți, chiar de nu sufereau de nimic. În schimb, tinerețea îți dă anestezia tipică copilăriei și adolescenței și post-adolescenței, plus genul ăla de șoric gros, care te ajută să ignori anturajul propriu și societatea în general.

mijloace de comunicare

„The medium is the message” / Mijlocul de comunicare în sine e chiar mesajul. De aia orice cale de comunicare a unei pretinse informații / infotainment / entertainment la care nu există posibilitatea de reacție imediată a destinatarului / public and open feedback e pură intoxicare ori propagandă. De ex: presa scrisă pe hîrtie/ tv/ radio, legile, ordonanțele, carantina, etc. Contra exemplu: internetul fără cenzură.

cinema

Cei inteligenți și trecuți prin viață nu se prea mai pot bucura de filme bune, adică dpdv critic proaste, fiindcă se prind la tot pasul că povestea e fake, trasă de păr, fără noimă. Se pot uita doar la filme din domenii despre care nu au habar. Și cum românul se cam pricepe la toate, logic, se închid cinemaurile definitiv și unul după altul.

lanț trofic

În eternă moarte și indiferență, cosmosul, ostil vieții, face o excepție, acolo unde speciile se devorează unele pe altele, iar cea mai mintoasă le vine încetișor de hac la toate. După felul situației, i s-a spus Planeta Albastră.

eufemisme

Unii nu se pot abține să folosească cuvinte frumoase nici pentru subiecte evident infecte, aidoma caracterului lor. Cu vârsta, putreziciunea interioară ne face aproape poeți.

inflație de poeți

Românul continuă să fie fătat poet. Într-atît, încît acu-s mai mulți cei care scriu poezie, decît cei care o citesc. Impactul lor asupra realului fiind zero, năpădiră virtualul: strigoi , morți după propriile rime.

reverii

În mintea bărbaților importante nu-s cele care le-au dat pizdă odată sau de mai multe ori, ci femeile pe care nu le-au avut. Ele constituie principalul motiv de labă reușită. Ca să nu mai vorbim că asta e ceva la care învățămîntul doar ar visa să inoculeze elevilor: cel mai mare stimul al imaginației. Dar pentru ele, oare care or fi mai importanți?

la case tot mai mari

Lumea-și face case tot mai mari, cu tot mai multe camere, chiar cu etaje, fără să fie vorba de familii numeroase. Și dacă ar fi, statistic e dovedit că greu se mai suportă mai mult de 2 oameni sub același acoperiș, și nici ăia. Probabil au nevoie de multe odăi, că să aibă unde se refugia unul de altul.

meseriași

Toți se vaită de meseriașii pe care i-au tocmit să le facă casa, apartamentul, anexa ori doar îmbunătățirile. De vină fiind chiar cei care se smiorcăie: au ales prost profesioniștii, s-au lăsat duși de nas, s-au lăcomit la materiale, fie s-au zgîrcit și la manoperă și la materiale, au explicat prost ce vor, s-au răzgîndit fie prea devreme , fie prea des, fie prea tîrziu, etc. Oricum cine are banul nu merită iertat. E chiar moral să-l lași și în curul gol, să-l obligi la redistribuirea capitalului. E win -win situation. Proștii parveniți învață că banul lor nu e totul, iar clasa muncitoare mai face un pas spre clasa exploataoare, acumulînd din capitalul acesteia, sau din neglijența ei. Cu adevărat win- win ar fi să le trăznească pe amîndouă părțile, dar pînă atunci măcar pe una.

foste

Aveam o slăbiciune pentru una care se pare că avea pasiunea auto-distrugerii, inoculată de părinții, ce o confudaseră în copilărie cu un sac de box psihic și fizic. Confuzia lor se datora faptului că Ceaușescu îi cufundase prea des în întuneric. Iar pe cine vedeau ăștia doi la lumînare credeau că și-o cam caută. Le-am cerut mîna fetei și au fost de accord, nu înainte să mă prevină cine le e odorul, descriind-o cum suportase ani de zile abuzurile fizice și psihice totuna cu tortura de la partenerul ei de dinaintea mea. Nu cred că le păsa de mine. Probabil o făceau ca ulterior să nu le returnez marfa. Ea era încă sub vraja respectivului torționar, dar sadismul lui întrecuse masochismul ei, aducînd-o în pragul nebuniei. N-am reușit să-i fiu terapeut pînă la capăt, nici să fiu mai pasional decît ăla, ca să-i treacă nostalgia după el. Măcar am încercat. Dar cînd te bați cu una care doar părea puternică, slăbiciunea se ia. Iar pentru slăbiciune nu am milă.

carantină iar

Cînd ești într-un sat complet depopulat, și nu mai aveai oricum cu cine socializa, fiind și carantinat, nu dispera! Cineva, acolo sus, te iubește protejat: Ministerul Afacerilor Interne, Romania!

actualizare statut

Cum dau de bani sau urcă pe scara socială, norocoșii parveniți caută să se și cultive. Nu pentru că brusc le-ar fi crescut curiozitatea intelectuală ori veleitățile artistice, ci pentru a ne putea scuipa semințe-n cap cu justificarea superiorității lor, dacă sîntem mai jos decît ei, fie ca să poată accede la cercuri mai înalte, fără să se facă de comedie . Eu m-am pregătit de mic pentru marele salt înainte, crezînd că educația, erudiția, cultura te scapă de sărăcie. Țeapă! Nu te scapă nici de prostie, doar că-ți dă la imbecilitate niște aere, care ți-o dublează.

mita electorală

De abia aștept să se gate cu covidul să merg iar la nedei, la rugi, la sărbători sătești, la zilele localității, unde primarii cumpără voturi pe banii altora. Un exemplu: premierea cuplurilor care au îmbătrînit împreună, în ciuda bunului simț. Chiar dacă covidul va fi diminuat drastic numărul de premiați, tot se merită spectacolul sado-masochist al defilării ultimilor mohicani, arareori însoțiți și de copiii lor mai întregi la minte – adică cu minim un divorț la activ. Premiul constă în:
1. invariabilele două buchete de flori de neam prost și de fițe, unul pentru ea și altul pentru el – ca și cum ar exista vreun boșorog în România ce s-ar da în vînt după aranjamente florale moarte, altundeva decît la înmormîntări.
2. o diplomă care atestă nunta de bronz, de argint ori de aur, ca pe o performanță culturală, sportivă, educativă ori științifică, de care puțini ar fi în stare.
3. Plicul cu bani – cel mai edificator – ținînd cont că în afară de motive economice, respectiva uniune oricum nu mai avea altele. Suma nu depășește 100 de euro, mai mult nu se cinstește nici la o nuntă de oameni normali, darămite la irecuperabili.

badante

După un an de covid, zeci de mii de badante mioritice au rămas fără obiectul muncii: broscoii muribunzi macaronari de casă. Adică și ăia 800 de euro/lună li s-au dus pe copcă odată cu ei. Oricum omul a determinat extincția a peste 60% din populația de batracieni a lumii, ce mai contează o sută de mii de boșorogi italieni? Tot răposații ăia apelau și la alte zeci de mii de prostituate românce la propriu. Clienților, fiind catolici convinși, căci pe ducă, le era teamă să să recurgă doar la păcătoasa masturbare mentală, ca să nu sfîrșească-n iad. Impactul aspra economiei românești va fi catastrofal. Pentru noi, iarna de abia acum începe.

pascale

Anul ăsta, Învierea din mahmureală, renumitul Paște, pică pe 2 mai, succedînd un mort de beat Unu Mai Muncitoresc. Ca să nu exagerăm cu cu cheful și cu sărbătorirea morții lui, prea torturatul fără tort Isus ne-a trimis drept mesager ceresc covidul – un îngeraș înaripat mai mic, să ne anunțe și că Ziua Judecății e aproape. Pentru unii trecînd deja, Statul s-a gîndit să ne țină-n case și de Paștele ăsta, claustrare pascală care să împiedice răspîndirea bolii ridicării premature de la cerul numărul unu la cel de al nouălea.

instituții de încredere

De cînd e lumea ni se spune că instituțiile în care românii au cea mai mare încredere sînt Armata și Biserica. La revoluție Armata a tras în populație, iar Biserica era dintotdeauna totuna cu Securitatea. Ofițerii alcoolici de carieră și popii turnători, șmenari și pedofili numai încredere nu inspiră. Ori se falsifică sondajele, ori românii nu cunosc alte instituții. Altfel ar avea și mai mare încredere în Poliția care acoperă criminalii, te bate pe cîmp, cînd nu o face la secție, sau în Sănătate și-n spitale, unde îți iei foc, nozocomiale sau adio de la lume legat de pat.

abstinență

Ai remarcat că, pe fața femeii trecute de 30 de ani, fără viață sexuală, se instalează treptat tristețea trăsăturilor? Pe ea-însăși se poate păcăli mental, cum că nu i-ar lipsi nimic, dar trupul e greu de indus în eroare, tînjind să fie smotocit intens și regulat. Nici mentalul nu-i rămîne neafectat, se susceptibilizează, se acrește ori în cel mai bun caz se radicalizează pentru diverse cauze pierdute ori chiar anti-om. Nu degeaba se recomandă să nu bei dintr-o apă stătută, fie ea și la munte. Nu există virtute în abstinență. Pînă și Maica Tereza, ori se futuse în draci, ori devenise ea unul. Asta nu înseamnă că alea bine și constant smotocite devin angelice. Doar mai puțin otrăvitoare. La mulți ani!

fără mască

Nu-i totul pierdut în capitală. Nu te atacă, nici măcar nu te ceartă oamenii că nu porți mască în spațiul public. Ba unele vînzătoare te privesc chiar cu o complicitate admirativă, atunci cînd nici măcar nu te mai sinchisești să-ți tragi masca peste gură cînd comanzi ceva. E o lehamite generală de legile astea pandemice și de ciuntire a libertăților sub masca pro-oameni, fiind de fapt fățiș liberticide, bașca fără nici un efect de peste un an. Ce e limpede aici e că nimeni nu poartă mască pentru că i-ar păsa de semeni sau de eforturile hoților de buzunare cu halat alb din focarele de infecții mortale numite spitale, majoritatea auto-incendiatoare. Pînă și miticii, cacealmiști prin definiție, au minte și curaj, cînd li se umple paharul.

claustrare

Nu mai citisem știrile și nu mă mai uitasem la televizor de 15 ani. Acu, dacă-i ceva, oricum afli , că postează toți pe facebook. În ultimul an, tot îi dau jurnaliștii ăștia de investigații tip click dreapta- copy, pe toate canalale, în toate fițuicile, siturile, blogurile, cum că peste un sfert din populație suferă de boli psihice nediagnosticate, și mai toată lumea de depresie, acută, cronică, sporadică, permanentă. Te îmbată de cap, iar de ești mai ipohondru, chiar începi să-i crezi, și te auto-medichezi cu ceva pastile sau suplimente alimentare placebo. Ori mai rău, arunci la bani și pe fereastra cursurilor de yoga, meditație, couching, pe terapii diverse, pe consult psihologic, pe mers la psihanalist, la astrolog, la diverși șarlatani, bio-energeticieni ori la vrăjitoare. Prin definiție dacă suferi de ceva nediagnosticat, deja nu figurezi în statistici. Nu are cum să știe nimeni vreun procent din ceva neidentificat. Dacă te suspectezi că ești depresiv, n-ai nevoie de confirmarea escrocilor în halat alb, albastru, sau în cămașa de forță încă nearborată. E suficient să încerci să stai cîteva zile între patru pereți, nefăcînd nimic, și neieșind afară. Dacă nu poți, înseamnă că n-ai nici pe dracu. Ești sănătos tun. Că te țin ăștia de la putere cu forța înăuntru, e semn că-s ei nebuni nediagnosticați, ceea ce oricum nu e nici o noutate. Nebunia puterii nu se tratează decît cu pușcărie. De aia potentații vor să închidă populația. Să i-o ia înainte și să mai elimine din fașă eventuala concurență.

meteosensibili

Clima influențează temperamentul omului. Cei din clima temperată sînt mai temperați: nici reci, nici calzi.
La ecuator sînt cei mai călduroși, iar la poli cei mai reci.
Excepție fac doar cei bogați, care-s de toată pula peste tot, și cei care mor de foame, ce-s oriunde mult mai prietenoși, și nu neapărat canibali.

uniforma statului

Polițistul ăla care a bătut oamenii în secție apoi pe cîmpuri, a fost cel mai bun camarad de arme al meu în armată la Jandarmi, acu un sfert de veac. Era și cel mai prietenos, săritor, empatic și cel mai cultivat din toată șleahta aia de 1000 de descreierați: soldați, gradați, subofițeri și ofițeri. N-am mai întîlnit pe nimeni ca el, care să fi știut, de exemplu, absolut toate capitalele lumii și poziționarea lor geografică din cap, la 20 de ani. Morala: după două decenii în Poliția Română, chiar și campionii orientării își pierd busola. Noroc că am rezistat tentației de a face Academia de Poliție, deși îmi surîdea ideea să sabotez sistemul din interior. Sigur aș fi ajuns și eu la bulău pentru tăbăcirea „recalcitranților” cetățeni ce-mi plăteau salariul, dar sper că nu înainte de a-mi fi împușcat în cap toți superiorii.

la sală

Auzii c-ar veni valul trei de covid, și iar se închid sălile. Tocmai achitai abonamentul la sală pe o lună înainte. Îmi dă statul banii înapoi, 140 lei? Dar muschii pe care i-aș fi făcut într-o lună, două, trei? Ori îmi dă înapoi numai grăsimea, obligîndu-mă la sedentarism? A creat deja un precedent. Dacă s-ar uni zecile de mii, toți cei care se antrenează în capitală, ar ieși de o demonstrație de forță, compensatorie, să-i urecheze nițel pe obraznicii din guvern. Ce, numai statul poate lua ostatici o nație?!

police story

După ce negociatorul poliției l-a convins pe pensionarul din Onești să-și omoare ostatecii, azi alți trei negociatori profesioniști, cei mai buni ai poliției țării, l-au convins pe un tînăr să se zdrobească aruncîndu-se de la etaj. Ce au în comun toți negociatorii ăștia?: Faptul că le ia cîteva ore de trăncăneală ca să facă prăpăd. Măcar prelungesc viața victimelor cu acele cîteva ore. Nu e chiar nimic.

kilograme

Nu-ți lua niciodată parteneră de viață, fără să-i cîntărești mama! Dacă e grasă, nu te mai încurca, că tot așa o să-ți ajungă și consoarta.

blue eyed

Iubita mi se tot minunează cît de schimbătoare mi-e culoarea ochilor: că ar bate spre gri, ba că ar bate spre mov, cînd nu va fi bătut spre diverse alte nuanțe de albastru. Măgulit, nu bat încă și la ea, cum se aștepta toată lumea.

parvenire

Ca să urci pe scara socială, repurtînd succes după succes, ai nevoie de sociopatie / pshihopatie funcțională. Ca să fii iubit, ai nevoie de empatie. Singurii oameni care-s iubiți, deși au urcat pe scara socială, sînt aceia pe care iubitorii nu-i cunosc personal suficient de bine: artiști, politicieni, vedete, influenceri, etc: toată floarea cea vestită a celor cărora nu le pasă de nimeni, în afară de ei-înșiși. Bine poți să fii sociopat și fără să urci pe scara socială, cazul meu.

sezonieri

Odată cu valul trei de carantinări covid abuzive în România, începe în Vest și noul sezon de muncă în agricultură, sector care fără români va fi pus pe butuci. Restricțiile demenților noștri din guvern îi vor împiedica pe sezonieri să-și facă banul de supraviețuire, și vor obliga guvernele occidentale să intervină iar, ca să le fie furnizați sclavii necesari pe plantații. Hai că o să ne distrăm ca și anul trecut cu dictatura legii discreționare!

carantinare

De mîine cel mai mare oraș din Banat va fi, cum altfel, decît banat. L-a mai carantinat unul în ’89, și s-a ales c-un vaccin anti-gripal marca Kalașnikov. „Azi în Timișoara, mîine-n toată țara!” o să scandeze mass-media, care întotdeauna se bucură de luarea de ostatici.

vize

UE ar putea invoca clauza reciprocității, ca să oblige SUA să ne slobozească fără vize pe teritoriul ei. Fără păcăliciul Trump, cu delirurile lui de grandoare, numa noi am mai putea face America great again, iar pe Europa și mai mare prin absență.

afaceri

Neocupîndu-se de oameni sănătoși, Ministerului Sănătății ar trebui să i se spună Ministerul Bolii, că doar obiectul muncii îi sînt bolnavii, și, cel puțin cu capul îi sînt executivul și executanții. Din contră, un minister care-și merită numele e Ministerul Afacerilor Interne, că numa la afaceri le stă mintea necurată.

socializare

Pot să zic că am ori o vastă , ori o extrem de limitată experiență cu oamenii, judecați voi: crescut într-un sat de munte -Sălașu de Sus – cu sute de oameni cu metehnele demenței austro-ungare, apoi ale celei dictatoriale comuniste, strămutat la Hațeg – un orășel anonim, cu mii de anonimi lipsiți de anonimat, toată lumea cunoscînd cîte parale face toată lumea, adică nici măcar două parale, apoi săltat cu japca în diverse unități militare ale torționarilor fostei Securități/ actuala Jandarmerie, cu alte mii de sado-masochiști dovedind cea mai cruntă prostie, ce le mai salva din bruma de umanitate. Din mediul cazon, avansat în mediul studențesc și universitar din Timișoara, cu colege urîte suportabile, iar cele frumoase, scorpii pline de bășini și de pofte de parvenire, căpușînd fazani, banul privat ori public, profesori impostori, libidinoși, incompetenți mai vanitoși decît neputincioșii de bani gata. Păcat că n-a fost covidul atunci, m-ar fi scutit de ani de zile de interacțiuni cu mii de poluați în cuget și-n simțiri. Trăiască partidul, poporul și distanțarea socială!

dictatura cititului

În Epoca de Aur, existau lingouri contra-făcute cu mult mai mari decît ăștia din AUR, chiar și printre scriitori. Poporul le devora în draci autorilor români dejecțiile ce proslăveau dictatura ori o dădeau drept un sistem normal, chiar ideal. Autorii de romane polițiste la tonă, turnători, ofițeri la Securitate sau cu grade în sistemul represiv, ăștia erau cei mai citiți: ne băteam pe ei, la coadă în bibliotecile publice, lingușindu-ne și corupînd bibliotecarele să ni-i pună deoparte: George Arion, Rodica Ojog-Brașoveanu, Constantin Chiriță, Leonida Neamțu. Haralamb Zincă, Petre Sălcudeanu, Traian Tandin, Nicolae Tăutu, Tudor Negoiță , Nicuță Tănase, Olimpian Ungherea, etc, îi știți voi mai bine. Mi-am sacrificat pentru ei banii de buzunar din sticle și borcane adunate de pe maidan și reciclate, cumpărîndu-le cireșe negre de mai drept mită bibliotecarelor din Hațeg.

fus orar

Azi ziua comemorării cutremurului din 1977, tocmai avu loc un cutremur similar pe coasta Noii Zeelande. Diferența e că noi știm de el deja de azi joi, iar ei doar de mîine vineri. Nici viitorul nu mai e ce-a fost.

imunitare

Prima iubire e ca o gripă. Cu cît o iei mai repede cu atît îți crește imunitatea și rezistența la următoarea. Vai de cei care n-au suferit la timp, ori chiar niciodată din dragoste! Cînd îi lovește, o să pățească mai rău decît intubații de covid.

ai carte, ai parte

O carte e ca o femeie: te poate captiva, inspira, ferici, îmbogăți sau vindeca. Sau te poate plictisi, adormi, tîmpi, enerva, ori otrăvi. Prost nu-i cine scrie…

anti-talent

3 martie – Ziua mondială a scriitorilor: oricine are cîțiva cititori se crede publicist ori scriitor. După principiul că orice prost se crede genial, dacă dă de un prost mai mare. Dacă n-ar exista cititorii ăștia debili, n-am mai avea scriitorii proști români de azi, care te adorm de la primele rînduri. Somnul cititorului naște monștri.

omerta

Interesant că nu există jurnalist, nici polițist în România care să poată sau să vrea să dea numele șoferiței bete care a zdrobit minoritarele pe trotuar, cu o mașină de peste 4 miliarde. Ba poliția a și acoperit-o, neluîndu-i alcoolemia pe loc, după lege. Nici numele soțului nu e divulgat. Ghici cine poate pune botniță la toată presa și la toată poliția? Ai ghicit: Securitatea/ SRI. Nu dă bine să ai un bugetar care se dă cu mașini de sute de mii de euro, kilărind pirande.

cramponare

Valoarea cuiva e invers proporțională cu disperarea cu care aderă sau se ține de un lucru, de un loc ori de o grupare. De aia, cei care ne conduc, făcînd carieră politică de partid – în care nu se poate rezista dacă ai coloană vertebrală, aceștia nu pot fi decît nulități sadea. O știu toți cei care au simțit pe pielea lor încleștarea pe putere a unui cizmar ajuns dictator.

spațiu personal

De cîte ori aud părinții că se agită să amenajeze viitoarea cameră a copilului, îmi amintesc că părinții ne-au ținut 3 frați pînă am crescut mari în cea mai oarbă, cea mai rece și cea mai înghesuită cameră pe care o aveau, deși dispuneau de încă două libere, cele mai luminoase, aerisite și spațioase, pe care nu le foloseau la nimic, decît ca să stocheze produsele de lux, bijuteriile și surplusul tot mai mare de bani. Enigmatici și cuminți, dragii noștri, dragi părinți…

reproducere

În selecția naturală sexuală, femelele, alegînd să se reproducă prioritar cu un tip de mascul, îi propagă tipologia prin urmași, ce vor moșteni și preferințele mamei și caracteristicile tatălui.
Distractiv cum, genul de panarame, cu vederi panoramice , cu cap și creier pe măsură de păpușă, gen Dana Budeanu, fac mișto de masculii de azi: metrosexuali, cosmetizați, efeminați și pămpălăi. Păi ăștia sînt exact produsul mamelor, astea le sînt setările din fabrică, fiind fătați și condiționați taman de opțiunile suratelor lor în materie de tați, că doar nu s-au reprodus prin clonare din ei-înșiși. Dacă dați în ei, dați în fabrici și uzine, adică în prea sfintele născătoare și educatoare de bipede bovine.

statul român

Adolescente sechestrate, violate, torturate, tranșate, și incinerate, după ce au anunțat poliția, pacienți arși de vii cu zecile în spitale, de pe o lună pe alta, femei care se aruncă de la balcon sub nasul pompierilor spectatori la flăcări, bugetare piloase bete care zdrobesc cu mașini de lux copii pe trotuar și acoperite și eliberate de poliție, ofițeri negociatori analfabeți și criminali, avocați și judecători ce pactizează și se confundă cu mafia, miniștri și generali plagiatori cu diplome, cv-uri și declarații de avere măsluite, președinți hoți de case dovediți,, senatori și deputați cu prețul la vedere, jurnaliști mercenari jurînd respectarea omertei, oameni de știință, doctori, psihiatri, psihologi ce predică credința, dascăli, popi și polițai pedofili, diasporă patriotardă xenofobă, de extremă dreaptă. România: adevărata Grădină a Maicii Domnului Avocat al Diavolului.

săracii

Mare motiv de indignare pentru noi, îndrăgostiții de justiție socială: ne-am dezbărat, fie și la la spartul tîrgului, de dictator și de dictatură, ca să fim totuși, de 30 de ani, tot sclavi, argați, paznici, prostituate, codoșe, mercenari, vătafi, zbiri, ori arendași pe plantațiile securiștilor și ale urmașilor lor, ce dețin acum frîiele și profitul țării. Dar, hei, am uitat că securiștii și turnătorii la Securitate erau recrutați dintre cei mai pîrliți dezmoșteniți ai soartei: săracii sărăciei pure. Acum că s-au îmbogățit ori s-au ajuns pe scara socială, ne legăm de un fleac, că au făcut-o prin haiducie inversă, slujind puterea. Important e că au plecat cîndva de jos, cum zice versul popular. Și că-s de-ai noștri, nu străini.

amendă covid

După isprăvile de zilele astea, polițiștii primiră ordin să facă exces de zel. Tocmai mă amendară cum că n-am avut mască din depărtare și că mi-am pus-o în mers traversînd intersecția spre ei. N-am negat, doar că polițistul mă abordă sărindu-mi în față și deși mă oprisem, mă acuză că nu aș vrea să stau locului și că aș fi sărit la el la bătaie. În timp ce-i dădeam buletinul, întrebai dacă pot înregistra interacțiunea. Mă întrebă ce motive am să-l înregistrez și-i amintii că a sărit în fața mea fără să-l văd, fără să-l aud, aveam și căștile în urechi, dar și masca pe față, apoi mă acuză că intenționez să-l agresez și să fug, deși nu făcusem nimic din toate acestea. Îmi zise că am de plată 5 milioane, că, dacă aș fi tăcut se lăsa doar cu avertisment. Pe doamna fără mască n-o amendară, că n-avea buletinul la ea. Niște gentelmani.

banat

Care cum e influencer, persoană publică, ori aproape publică, se trezește banat din te miri ce. Îi raportează publicul cu cea mai mică ocazie, ori îs suspendați automat de către algoritmii sensibili la cuvinte. Trump, Șoșoaca, Radu Alexandru, you name it! Ce să mai zic de tot Vestul țării care a fost , e și va fi tot timpul Banat.

ingratitudine evoluționistă

Conform teoriei evoluției primele forme de viață au pornit de la aminoacizi, care zgîlțîiți continuu într-o zamă chimică călduță la o presiune variabilă timp de mii de ani au prins viață, dînd celula vie, aia simplă, ce s-a înmulțit și si-a unit forțele cu altele formînd organisme mai complexe, gen alea cu ADN ce se replicau, din care ne tragem și noi. Covidul fiind un virus, o moleculă de ADN liberă, e strămoșul nostru comun al tuturor. De aia și o prins atît de mult drag de noi. Nu-i frumos să nu-i fim recunoscători, că ne-a crescut și nu ne-a scos ochii milioane de ani la rînd.

teoria

Erudiția, cultura enciclopedică, cititul, și toate celelalte forme de educație și informare sînt în principal doar spălare de creier, cîtă vreme tot ce ai aflat nu a fost trăind-le și simțindu-le pe propria-ți piele, că să vezi că lucrurile stau altfel sau chiar pe dos. Asemeni credinței în orice, care e în întregime doar prostie și prostire.

fraude

Toate școlile și universitățile mioritice funcționează și pe examene aranjate, pe pile sau pe bani. Personal cunosc detaliile de fraudare a admiterii, a parcursului și a încheierii studiilor la universități din Timișoara și Cluj, direct de la studenții ori de la profii universitari beneficiari, că doar nu și-au făcut vile de lux din meditații. Eu am copiat din clasa întîi pînă la licență. N-am corupt pe nimeni. Mergeam la școală pentru colegi, nu pentru diplome. N-am luat oricum niciuna pe drept. Mulțumesc Ministerului Învățămîntului pentru condițiile ideale de absolvire fără merite deosebite. Nu mi-au folosit diplomele la nimic oricum, ca și carnetul de șofer profesionist pe care l-am obținut pe pile. Noroc că n-am omorît pe nimeni, că am încercat totuși uneori și să șofez. Mulțumesc oricum Scolii de Șoferi a Jandarmeriei și Poliției Române pentru permisul cadou. Calul de dar nu se caută la dinți.

mărturisiri

Cel mai mult îmi plac cei care mi se spovedesc. Din păcate nu prea mai am noroc de ei. Majoritatea care se confesează sînt oricum bărbați, o fac doar în scop manipulatoriu la femei la care li se dă, metodă uneori eficace de a-și deschide și calea spre cearșafuri și spre cracii respectivelor. Bineînțeles că știu și de ce evită oamenii să-mi spună chestii personale: instantaneu le fac un portret robot îngrozitor al caracterului și al viitorului lor. A citi capcanele propriilor vicii și ale viitorului e singura metodă de a nu cădea în ele. Nici unul nu o apreciază. Mai degrabă mi-ar crăpa capul. Totuși, nu ar trebui să se înfurie ori să mă urască pe ceva de care ei sînt atît de convinși că oricum nu se va întîmpla. Că doar nu i-o tria sfîntu Petru în funcție de profeția mea.

complicitate

Or sărit de cur în sus toți avocații cînd fu condamnat la pușcărie avocatul Robert Roșu în cîrdășie cu „prințișorul” Paul de România pentru crimă organizată. Tot asta pățiră acu și Sarkozy – președintele francez-, avocatul său, și un magistrat ce tocmai fură toți condamnați la parfumata pușcărie franțuzească. Diferența e că în Franța nici măcar unul din cei 70 de mii de avocați și magistrați nu se solidarizară cu colegii lor de breaslă mafioți. Nici măcar ăia cărora le țîțîia curul, știindu-se vizați, mînjiți, dar încă neprinși. Numa-n România hoțul strigă: „-Hoțul!” , vezi penalii securiștilor și beizadelele din USR PLUS.

senectute

Bătrînii doar par mai puțin imbecili și mai puțin motivați la rele decît tinerii, pentru că se confruntă cu lipsa energiei, nu cu vreo inteligență construtivă. Dacă boșorogii n-ar fi atît de uzați, ar face ca stupizenia tinerească să pară parfum prin comparație. „Cine n-are bătrîni, să-și cumpere!” e o vorbă inventată de senilii cu spume, și cu clopot. La ce preț o fi unul? Nu cred că-s scumpi, fiind exclusiv second-hand.

mărțișoare

Fusăi pe acasă, greblai frunzele, măturai, curățai pomii, plantai niște puiet de mesteceni și acu revenii în capitală. Ce fain e să ai două case: una în buricul tîrgului și alta la mama dracului. Încep să-i înțeleg pe Năstase 6 Case și Iohannis 4 Case. Niște romantici incurabili care voiau doar să aibă ce oferi ființelor iubite drept mărțișor. Doar nu era să le dea pula, cu sau fără șnur! De aia le-au mers și relațiile șnur. Femeile nu te judecă de unde le dai, atîta vreme cît le dai. Numa nu-n cap. Că rămîn urme.

cazone

În armată, cînd un soldat avea vizitatori, dacă primea pachet cu de-ale gurii, împărțea și cu cei din dormitor, unii discreționar, alții lăsau pachetul deschis undeva, să se servească toți, cu ce și cu cît vor. Așa făcu și unul pe care nu-l suportam, și totuși am băgat mîna și am luat hămesit de dulce un cornuleț. Pachetul i s-a volatilizat în cîteva secunde. Nici măcar nu se uita la noi ofertantul. M-am simțit prost pe moment, dar nici ulterior nu mi-a trecut. Am jurat să nu mai pun botul la genul ăsta de tentații pe veci. Toți ați făcut lucruri de care vă e rușine, sau ați fost supuși unor tratamente umilitoare. Nu vorbesc aici de cazurile grave, care s-au lăsat cu traume și ulterior cu pastile. Ci de cornulețul groazei. Cînd sharing is not caring.

Hidrocorupția

Are spate politic, nu Carpații, salba de baraje ce dă energia vie a corupției din Hidroconstrucția Rîu Mare Retezat, unde rotația cadrelor și mutările se fac în plic, ca și angajările, exceptînd curvele lipite la cine trebuie. Tot o apă și-un pămînt cu Apele Române, cele mai tulburi, unde nu există nimeni nemînjit, nici măcar vitejii care se dau whistle-blowerși pe Recorder, incoruptibilii virgini cu pula-n-cur și sufletu-n rai.

Hațeg

Un orășel de munte, cu locuitori care se cred la șes, fiind la fel de netezi la creier ca și cîmpia. Totul aici e șters: și trecutul, și oamenii, și prezentul și viitorul. Nu cu buretele, ci cu meschinăriile și găinăriile mai contagioase decît ciuma din Wuhan. Pandemia nu i-a schimbat cu nimic, poate chiar i-a înmulțit, că-n carantină nu făceau altceva decît tot ceea ce știau mai bine: adică să se fută între ei.

Andrei Muraru

Habemus papa! Alt papă -lapte și prostănac, nu c-ar fi moldovean, la americani. Noul ambasador mioritic în SUA, sugaciul Andrei Muraru se umfă nu doar prin blow-job description, ci și-n penele-i de cocoș PNL, acum trans, cică atlantic, și încă nejumulit de tot, cum că făcuse fulminanta-i carieră printr-un un stagiu Erasmus la greci: alea de turiști deghizați în studenți, cu cursuri 3 D – drinking, dating, drugging. De acolo l-a și pescuit mahmur actuala-i nevastă, pe atunci teacă la pula oricărui petrecăreț promițător. Pomanagiu abonat la orice sinecuri, burse, stagii, adică la supt pula securiștilor fondatori. Pînă și pe beizadeaua dictatorului Carol al II-lea, pe gîngavul retard rege Mihai l-a lins în cur, așa muribund cum era, puțind a hoit. Îl citez: ”Presa națională și internațională a apreciat strădania mea, elitele românești m-au încurajat, iar tinerii au arătat o susținere fermă a acestor eforturi.” O să afle că ambasador e orice lingău infect, de care alți infecți nu știu cum să se mai scape, decît prin a-l exila. Să sperăm că rămâne dracului acolo de tot, iar americanii s-or milostivi de noi, să nu ni-l extrădeze.

parte de carte

Niciodată nu mi-a plăcut școala. Să fi fost profesorii? Genul ăla de jepcuitori, ca popii, și ca politicienii, ca ONGiștii, cei care ar fura și firmiturile unui cerșetor. De carte am avut parte și fără ei, ba am ajuns și departe, dacă socotesc kilometrii. Ia uite ce frumos dau cu mătura!

block / delete

Săptămînal îmi dau block sau delete cîteva persoane. De cîte ori îi ghicesc respectivului adevăratul chip, din postările lui de facebook, în care se prezintă drept prea curajos, prea deștept, prea bun și prea drept, în mod direct sau indirect – prin comparație cu restul. Fie că e indignat că alții au ajuns mai departe decît el, grație sistemului, ce pe el nu l-a băgat în seamă. Nu știu de ce se înfurie într-atît pe mine, fiindcă eu nu fac decît să sper că-mi găsesc și eu nănașul, unul care să mă dea și pe mine de gol, ca fiind doar un impostor.

validare

Nu există nulități intelectuale mai mari decît ăia care-și adaugă titlul sau profesia la nume. La români merge de minune cu afișarea decorațiilor, fie ele și capace de bere. Imediat muritorii de rînd li se închină, impresionați de o asemenea valoare supremă: achiziționarea unui carton ștampilat de fabricile și magazinele de diplome recunoscute drept nule peste tot, numai la noi nu. Am în listă cîteva zeci de scribi care se laudă cu deșănțare între ei. Unii avînd scuza tulburărilor mentale trădate de apucăturile de a scrie poezie la bătrînețe, simptom îngrijorător de psihoză. Alții pur și simplu joacă rolul de stație de epurare a limbajului, captează și sedimentează toate căcaturile, otrăvurile, poluările lexicale pretențioase, livrești , arhaice, ieșite din uz, sau folosite doar de prețioși pedanți. În loc să-și basculeze vocabularul în vreo groapă de gunoi, îl deversează înapoi în apa limbii curente limpede. Și se mai miră că nu-i citește nimeni, în ciuda recenziilor favorabile făcute de pretins recunoscute curve masculine cu clopot ale lumii literare sau universitare.

bere

Coviduțu o adus și lucruri bune: de un an o cam dispărut exasperanta expresie „cu băieții la bere!”. Cred că și reclamele alea pentru debili, lăbari și creduli în care bărbatul ar alege dintre o seducătoare femeie și bere, pe ultima, rîgîind prea satisfăcut de propria companie și de boilerul care-i ține loc de abdomen.

tergiversare

A nu se arunca cu capul înainte în materie de bărbați nu e un defect, ci o mare calitate și o strașnică armă feminină. Înțelepciunea de a nu se pripi ca fata la măritiș le aduce femeilor numai avantaje. Însă la unele, de regulă pocăite, care se întrec cu gluma, răbdarea a degenerat în a nu sta la pulă, ci cel mult la pipăieli, la mîngîieri, fie la un oral din an în paște, ori la vreun anal chinuit în Ajun de vreun nesperat disperat cu pula mai subțire. Nu se lasă nedefloratele astea nici după ce au întins coarda, ajungînd în floarea vîrstei, la peste 30-40 de ani. Neprihănitele riscînd astfel să se ducă pe pulă, înainte să fi cunoscut cu adevărat pulele. Etate la care altele, bine rodate, și care nu se cacă pe ele, fiind pe pula lor, își încep deja a doua viață familială, departajîndu-se prin maturitatea și experiența lor diversificată sexuală, emoțională, psihologică, renăscînd chiar și din propria cenușă, cu un alt partener și cu noi perspective, evident mult mai bune.
Ironia face ca exclusiv nepreacurvitele ori neprinsele astea baptiste să fie considerate cu adevărat „born again christians” / creștine ce s-au născut a doua oară. Cine o zis că religia n-are umor? Nici Dumnezeu tatăl n-o avut viață sexuală, dacă violul nevestei virgine a altuia nu se pune. Nevastă fecioară oricum n-o văzut nici dracu. Nici Dumnezeu fiul aparent n-o futut nimic, cel mult pe mă-sa, dîndu-i-se mort, apoi făcînd-se tot una cu tac-su. That’s what they call a real born again motherfucker.

bunăstare

O societate cu atît e mai evoluată, cu cît o duc mai bine cei și fără cap, și fără capital. Nu-i cazul României, ci doar al tău.

hater troll

Toate vacile proaste, pe care le-am ars cu vreun comentariu tipic de hater / troll, se miră că mă suportă vreo femeie. Doar vitele masculine nu se miră, convinși fiind, că alea de mă rabdă șigur ar fi doar ceva handicapate, prăjite afectiv-intelectual, cum îs alea pe care reușesc ei încă gudurîndu-se să le mai fută. Nu-mi pare rău să-i dezamăgesc, dar chiar am prietene normale, fiind complet intolerant la dezaxate.

revanșă

După cum merg lucrurile macroeconomic și adaptațional individual, cred c-o să apuc și vremurile cînd o să-și caute de lucru vesticii în Romania, nu noi la ei. De abia atunci cred că o să mă fac patron.

vipere

Ar dori încă niște bucureșteni să-i aduc la mine-n Retezat, și mă întrebară dacă e adevărat că-i plin de vipere pe acolo.
„- O grămadă! zic. Dar nu mușcă decît omul bun.”

adopție

Am niște prieteni, cuplu, care ar cumpăra un animal de companie, și mă consultară cam ce nu se pretează la bloc. Însă ea cam ezită, că stă și să nască. Le-am zis să aibă răbdare să vadă ce iese, că poate nu mai e cazul.

Dragobete

Urmașii, căpușele, colaboratorii, turnătorii, angajații, torționarii fostei Securități, actualul SRI, și Parlament, sînt azi în toate structurile parazitare sau profitabile ale societății. În PSD, USR, PNL, UDMR, AUR. La stat, la privat, în cultură, artă , sport, mass-media, bănci, asigurări, turism, internet, învățămînt, institute, ambasade, sănătate, ONG-uri, asociații, biserică, culte, minorități, agricultură, industrie, import, export. Din curvele bătrîne mai găsim și la morgă și în cimitire, n-au plecat de tot, pactul cu diavolul îi obligă să ne bîntuie încă prin succesiunile urmașilor și prin creierele noastre spălate de iertare și împăcare cu soarta. De Dragobete 2021, încă te iubim Securitate. Iubește românește!

cușetă

Luai două locuri la cușetă, București-Subcetate, pentru la noapte. Sper să ne lase să dormim fără mască, ca să ne imunizăm natural cu covid. La 3 milioane cît fură biletele, era singurul motiv pentru care se mai merita să fi fost student.

dragoste la prima vedere

În tinerețe pe mess vrăjeam din satul natal la o „spanioloaică” (*o româncă dintr-un sat vecin, mutată definitiv în Spania). Părea că pune botul, aproape tot cît îl puneam și eu. Stabilirăm să ne vedem la următoarea nuntă, la care primiserăm invitații amîndoi. La nuntă, virtuala mi se prezentă de braț cu altul, notoriul idiot al comunei. O întrebai ce s-a întîmplat, și-mi recunoscu că ăla se oferise s-o aducă cu mașina de la aeroport și pe drum s-a îndrăgostit de el. După miezul nopții pînă spre dimineață remarcai că era tot singură la masă. Mă interesai la țațe unde îi dispăruse amorezul. Aflai că se dusese să tocmească și să aducă o prostituată, cică de lux, cu 50 de euro/de căciulă pentru un gang-bang împreună cu alți nuntași amatori, candidați mai discreți la titlul de imbecili ai satului, Acești fii aparent solvabili ai satului, stabiliți în orașe mai mari și pe afară, reveneau în vatra lui doar pentru fală și parade. Amorezul le dădu țeapă și de bani și de futut, adjudecîndu-și curva promisă pentru restul nopții, în timp ce flăcăii ce o arvuniseră, cu buzele umflate, înjurau, se turau și jurau să-l fută pe țepar în gură la propriu, cînd or pune mîna pe el. O consolai pe spanioloaica contrariată cu o vorbă bună: că poate data viitoare o avea mai mult noroc în dragoste, dacă nu la prima vedere, măcar la a doua.

comerț

Negoțul aneantizează empatia. Nu-l aveam oricum în vene. La noi pînă și un copil îi depistează pe sociopați, pe psihopați, pe perverși narcisiști, ori pe sadici. Ca să-și mai facă damblaua, să rămînă funcționale, și aceste valori se văd nevoite să emigreze-n Vest. De aia nu prea vin nici investitorii.

elegie monoparentală

Fiecare duduie care și-a crescut copilul fără aportul consistent al tatălui biologic are o poveste tristă, de pseudo-curaj și de falsă dăruire, pe care o folosește ca să dezarmeze, să prindă-n laț potențiali fazani, uneltele ei de menținere pe linia de plutire materială, atunci cînd simte că s-a uzat ireversibil psihic și fizic. Altele recurg la pretinse sau reale abuzuri din familia părintească sau din precedente relații. Bărbatul care vrea doar o aventură evită orice deviere pe drumul ăsta alunecos al confesiunilor, ca să nu fie obligat din compasiune să o trateze cu mănuși, în loc de șutul în fund de rigoare. Mai există și tați care și-au crescut copilul fără mama biologică, dar ăștia îs prea terminați ca să mai prezinte vreun pericol. Știu că pe unii vă inspir. Cu plăcere!

candidatura sexuală

Bărbatul care vrea să fută ceva se comportă precum cel care vrea să facă bani și caută de lucru ori să facă vreo combinație urgentă ori cu bătaie lungă. Banul, patronul, jobul ori șmenul, aici e pizda. Pofticiosul poate să candideze la o poziție cu ora, cu ziua, pe termen scurt, lung sau pe o perioadă nedeterminată. Candidatul se înscrie la interviu, online sau în persoană, își prezintă cv-ul, atuurile, poate da și o probă de lucru, așteaptă confirmarea. De la muncitorul de rînd, pînă la savant, singura armă în raport cu angajatoarea și concediatoarea pizdă e candidatura multiplă, la cît mai multe firme, adică purtătoare de sex nu neapărat frumos. La politicieni, bogați, vedete sau cei aflați pe val, cu un capital mai consistent ori imaginar se inversează treaba: ei fac angajările și disponibilizările, nu vînează, ci sînt vînați. Mult succes dragi nefutuți fără indemnizație de șomaj!

orbecăială plăcută

Scandinavilor le place cu lumini discrete, cultivînd semi-întunericul, în miezul zilei. Cosiness / „hygge” light style. Chiar și-n instituții au veioze ori lumînări aprinse, de zici că-i priveghi. Și se mai miră că jumătate din populație e pe pastile psihotrope după 40 de ani. La noi noroc cu Ceaușescu, că ne-a lecuit de prea mult întuneric, iar singurul nostalgic după beznă n-a rămas decît R-Enelul.

jăndarii

În timp ce țopăiam de zor în tura în jurul lacului, mă bufnii de un echipaj motorizat de gabori, postat la intrarea mănăstirii Plumbuita. Deși e un ger de n-ai lăsa un jandarm afară, cel mai aproape de mine mă privi direct în ochi, văzu că n-am mască, nici c-aș intenționa să scot una, și făcu stînga-mprejur, întorcîndu-mi pur și simplu spatele, privind către mănăstire, unde probabil fuseseră să aprindă lumînări, ca să treacă testul psihologic. Se pare că îl va trece.

maladive

Majoritatea celor cu veleități intelectuale, vînători de inspirație, bloggeri, vloggeri, scribi, publiciști, influensări, vedete, creativi, scriitori, artiști, filozofi, oameni de cultură, sensibili la frumos, bufoni, etc. intră în grupa de risc la boli mintale grave sau mai ușoare. De aia aceștia ar putea face vaccinul anti-covid peste rînd, calificîndu-se tocmai prin factorii de vulnerabilitate mai sus menționați. Asta nu înseamnă că, ceilalți, oamenii de rînd, mai de acțiune, mai manuali, mai lipsiți de sensibilitate, ca mine, nu ar putea să se descurce să se facă vaccinați în timp util, atîta că, oricum mai vaccinați decît ei, nu-i nici dracu.

bîrfă

Deocamdată singura metodă la îndemîna amatorilor de a depista un sociopat sau un psihopat printre prieteni e faptul că acesta nu bîrfește.

bilanț

Dubiosul an covid 2020, pe care l-ar șterge mulți din calendar, fu printre cei mai buni ani ai mei. Pe plan sentimental, că e singurul care contează pentru mine, eu fiind de un romantism incurabil, ce frizează imbecilitatea. M-am scăpat in 2020 de două potențiale neveste de care mă credeam îndrăgostit și cu care negociam pe rînd predarea reciprocă a armelor de un an deja. Ambele mame de adolescenți, crescuți fără tatăl biologic, sau cu diverși fazani la care acestea stăteau de partenere atîrnătoare. Mi-am găsit și sufletul pereche pe Tinder în vara anului trecut. Mai înainte mă mutasem în Germania, realizînd că încă mai am motivație și vitalitate să încep de la zero. Apoi în București, la ea. Aici am și mii de prieteni pe facebook, ceea ce mă face să mă simt din prima ca acasă. Fie ca Valentine*s Day să-i prindă înconjurați de cei dragi, adică singuri!

erotice

Cînd primește inimioară/ ador, și nu doar un simplu like, femeia se uită mai atent la profilul lor. NFHa -șii / nefutuțiiDeHăHăHă nu se zgîrcesc la emoticoane. Ele fac la fel cînd se masturbează-n gînd cu vreunul. De regulă îs urîte sau duse cu pluta.

decădere

După ce-și pierd privilegiile, foștii norocoși se arată ofensați de cum îi tratează de dizgrațios restul muritorilor, considerîndu-i mult mai răi, mai proști și mai egoiști decît ar fi. Tot așa păreau și cînd erau pe val, dar nu le-o ziceau, că poate se foloseau cu ceva de ei. Problema cu identitatea e că depinde mereu de percepția celor din jur, exceptînd cazurile patologice, de auto-validare. Eu, de exemplu îs Mihai Bursesc al III – lea , dar mi-ar fi plăcut să fiu al XIV-lea, să moară statul român odată cu mine.

comportamentale

Dacă educația îl face pe om, atunci cam lasă de dorit rezultatele, fiindcă de cîteva generații ni se tot dă educație la greu, devenind obligatorie, și nimic. Tot la fel ne comportăm. Dacă geneticul și biologicul determină comportamentul, tot bad news e: e nevoie de cel puțin de cîteva mii de generații pentru îmbunătățiri palpabile. Nu le mai prindem, și din fericire nici neam de neamul nostru. Generații de sacrificiu sînt toate de la maimuță-ncoace. Prin comparație cu cimpanzeii sîntem totuși vîrf de lance.

nonverbale

Primul indiciu de ostilitate și de îmbrobodeală e pauza prea lungă a interlocutorului înainte de a-ți răspunde. Și viceversa. Asta dacă nu se trădează trecîndu-și mîna prin păr, pe la nas, pe figură, sau evitîndu-ți privirea. De aia se înțeleg oamenii mult mai bine online. Să fie pace-n lume!

calorii

Mii de ani le-au trebuit primilor locuitori ai coclaurilor noastre să ajungă, în sfîrșit, în rînd cu lumea bună. Adică de vreo 10 ani să consume și românii mai multe calorii decît le poate arde fizicul. La orice alte animale eficiența energetică e încă o chestiune de viață și de moarte, de aia n-au ajuns la o inteligență superioară, fiindcă creierul mare le-ar fi consumat prea multe calorii. Acu să te ții! Dacă n-om scoate noi genii pe bandă rulantă!

spălare de creier

Condiționarea pavloviană la noi înseamnă că poți face școli înalte, carieră, la început în privat și apoi neapărat prin stat, devenind persoană publică, cu condiția să ai spate la fosta Securitate. Manevra nu-i neapărat nevoie să se facă pe la spate, chiar dacă se săvîrșește pe față, tot are succes, fiindcă populația e efectiv și afectiv și rațional frîntă la capitolul dreptate. Părem iertători și împăciuitori , cînd de fapt sîntem doar spălați pe creier, salivînd și la cei care ne fură viața.

absenteism

Aproape trei sfert din populația cu drept de vot n-a participat la ultimele alegeri. În ciuda mass-mediei care-o bombarda și o instiga să dea cu ștampila, mai abitir decît industria farmaceutică cu vrăjeala ei și cu suplimentele ei alimentare de căcat. Soluția ar fi să se coboare vîrsta dreptului de vot la 4 anișori. Oricum prosteala partidelor e mult sub nivelul școlarilor. Bașca că spoturile electorale ar putea ajunge în sfîrșit acolo unde le cu adevărat locul: pe canalele de desene animate.

Maia Morgenstern

Maia Morgenstern ne lovește din nou cu reclame. Atîta că de data asta e obeză, bătrînă și urîtă. Și nu, nu cred că s-a deformat anume pentru rolul din neinspirata aia intoxicare publicitară. Și asta după ce ajunsese celebră, și planetar și în al nouălea cer, întruchipînd-o pe Fecioara Maria. Și-o fi băgat dracu coada ca s-o facă pe Precistă de comédie.

farsori

Ca să vezi cîte parale face un politician e de ajuns să i te uiți la replici pe facebook. Dacă n-are, e vai de pula lui, dar și de a noastră.

nerecunoaștere

Dau o raită prin statusurile celor cîteva mii de deștepți din lista mea. Arborează un elitism condescendent nostalgic după vremurile de demult cînd elita era mai cultivată și mai inteligentă. Acu și elita li se pare varză made în China. Chiar și proștii par mai proști, mai răi și mai indiscreți, mai lipsiți de eleganță. În schimb deștepții mei n-au nici o urmă de vulgaritate, nici de nihilism ori de fatalism sumbru. Din ei răzbate doar indignarea celui care se crede genial, dar cumva moare de foame: foamea de recunoaștere, de ploconeli, de poziții sociale înalte, de lux, de consumerism afectiv și erotic intens. Adică tot o varză chinezească.

cinefil

De cîte ori vizionez un film sau serial american mă minunez de cît sînt protagoniștii de scîrbe sociopate, de o impotență ori de o frigiditate afectivă greu de înghițit. Noroc că, cu anii trăiți în Occident, realizez că nici bătrîna Europă nu-i departe. De aia și merită să piară înghițită de restul lumii. Din păcate nu-i mai apucăm și noi happyend-ul .

gunoaie

Stau în Colentina între o școală islamică de pașnici arabeți și o școală normală de cre(ș)tini nătăfleți. Administratorul blocului ne recomandă să depozităm gunoiul mare la gardul Generalei, unde basculai o remorcă de obiecte inutile, ce dispărură în juma de oră, grație magneților, care adună tot. Surprinzător, pe dascăli încă nu i-au ridicat.

dezinteres

Nimeni nu s-a străduit vreodată să-mi schimbe ideile, să mă convingă să rămîn , să plec, să nu fac sau să fac ceva. Nu am confidenți, nici sfătuitori. N-a încercat nimeni să mă corupă, nici să mă îndrepte, ori să-mi afecteze imaginea. Nu am nici măcar dușmani convinși. Doar cîteva pizde prăjite și-au prins mintea cu mine și pînă la urmă au renunțat. Tre să fac un copil, pînă mai am ocazia, ca să-mi dea totuși cineva importanță.

selecția naturală a depresiei

Depresia îi obligă pe apropiații deprimatului să aibă grijă de el. Un stimul al cooperării și al altruismului selectat de evoluție. Dacă acesta nu are apropiați, atunci se vindecă mult mai repede, ori nici măcar n-ajunge s-o dezvolte.
De depresie sufereau pînă și oamenii primitivi, chiar și animalele, adică cei de acțiune. Era singura formă de a-i opri și a-i face să gîndească. Aceasta e de fapt pretinsa verigă lipsă între noi și cimpanzei. Așa s-a demarcat homo sapiens, prin gîndirea analitică.

afecțiune

Între a ține la cineva și a avea o slăbiciune pentru el e o prăpastie invizibilă. N-am suferit prea tare pentru nimeni pe care l-am pierdut, fie prieten, fie iubită, din simplu motiv că n-am avut niciodată vreo slăbiciune pentru nimeni. Chiar și cînd eram îndrăgostit, și-mi trăgea respectiva clapa, mai mult mă înfuriam , decît sufeream, spre dezamăgirea celei care presupunea că mi-e feblețea. Singurul neajuns e cînd n-apuc să mă răzbun, fiindcă întrerup contactele de regulă instantaneu. Dacă răzbunarea-i arma prostului, atunci recunosc că cam bubui.

regres

Primul semn că te-ai tîmpit e confuzia și uitarea. Deși n-ai spus la nimeni, cu toții știm că tu și acum crezi că 2019 e anul trecut.

grizzly man

Mă uitai pe netflix la documentarul Grizzly Man – un bipolar sinucigaș se cortuiește vara printre grizzly și sub pretext că vrea să-i protejeze de braconieri se filmează îndrugînd narcisisme, mitomanii și alte deliruri de grandoare. Mai își ia cu el niște pizde la fel de duse cu pluta, ca teacă la pulă. Pînă la urmă îl halește un urs care nu știa că și bolnavii mintal îs protejați de lege, cu tot cu ultima lui tembelă, în timp ce-și regizau filmarea în direct. Descreierata, în loc să fugă, îl lovea în cap pe grizly cu o tigaie la reduceri. Morala: gospodina nu te lasă la greu, nici nici musafirii pe nepusă masă nu rămîn flămînzi.

sinceritatea prieteniei

Cu vîrsta trebuie să alegi între libera exprimare și prietenie. Toată lumea alege fără să clipească prietenia. Deși sinceritatea e singura care-i verifică trăinicia. Arată-mi un om care crede că are prieteni, și-ți arăt un mincinos.

a omorî timpul

„In the absence of orders, go find something and kill it”- le ordona soldaților notoriul general al umorului nazist involuntar, cel poreclit și Vulpea Deșertului, probabil al minții. Noroc că soldații știau întotdeauna să omoare timpul, dar nici timpul nu le rămînea dator.

dacopatie

Dacii fură decimați, aproape de extincție, de legiunile romane. Legionarii din toate colțurile imperiului le violară pe dacele rămase de pripas, ba chiar unii dezertară cu ele în pădure, iar alții din trupele staționare le luară și de neveste în colonie. Vreun secol au tot corcit la ele, pînă majoritari ajunseră urmașii mercenarilor de toate culorile. Apoi le călăriră veacuri la rînd valuri de barbari migratori, ce le futură băștinașelor și ce a mai rămas din pedigree-ul deja corcit la maxim. După cîteva mii de generații altoite de sperma și de sîngele străin, nu-i de mirare că n-au mai rămas din pretinșii noștri strămoși decît vorbele, și nici alea, că o limbă nu-i făcută doar din brînză, barză, viezure , mânz, nici măcar dacă-i ferală. N-ar fi rău, dacă toți dacopații și-ar face un test ADN să se prindă dracului odată că se trag din tătari, turcaleți, mauri, slavi, hinduși și alți colorați. Iar dacă o fi vreunul pui de dac, măcar 1% din gene, să-l împăiem ori să-l mumificăm după moarte, că, șanse să mai găsim vreunul, îs tot atîtea cît să dăm de vreun extraterestru.

dresură

Toată spoiala de educație, de bune maniere și de politețe nu e ceva ce le vine natural doar la unii copii mai înzestrați, însă la alții mai primitivi nu, ci e doar măsura dresajului, prin pedepse și recompense, la care primii au fost supuși de mici, iar de care ultimii au fost scutiți. Manierismul copiilor denotă doar gradul de snobism, de conformism conservator și siluitor al părinților. Nici o formă de respect nu vine de la sine, orice dresaj e o formă de viol al sufletului și de otrăvire a minții cu o otravă lentă, dar sigură. E și motivul pentru care pe eroii pozitivi ai intoxicării părintești nu-i găsim decît în filme.

canapele

De cînd a comandat nevasta o canapea extensibilă, mă bombardează facebooku nonstop cu reclame la ele. Fusăi scutit un deceniu, cît am fost printre primii canapeliști ai lumii, cazînd moka mii de turiști prin couch-surfing – surfarea canapelelor. La spartul tîrgului, vrea netul să-mi vîndă niște oribilități de sute de euro, pe care le aruncă alții după cîteva luni, pe care astfel le-aș putea lua moka. Dar acu nu mai pot nici să bag toate gunoaiele în casă. Nici măcar alea umane.

selecția feminină

Femeia alege cu cine și-o trage ori cu cine se reproduce, descendenții ei fiind copiile fidele ale alegerilor ei. Toate tipologiile de bărbați existenți sînt exclusiv produsul selecției sexuale feminine. Pînă și ăia curvari ori cei violenți sînt rodul triajului ei. La fel și poligamii. Oricum, muierea preferă să i-o sugă stînd la rînd unui mascul alfa, fie și temporar, decît să-i fie fidelă în monogamie unui mascul beta. Bărbatul prost, adică cel adevărat, bănuiește că-i doar o unealtă a ei, doar cînd îl apucă gelozia. Femeilor cu simțul umorului de abia atunci li se pare cu adevărat simpatic.

sare, zahăr și grăsimi

Ne tot bombardează spoturile publicitare cu cît e de dăunător sănătății consumul de zahăr, sare și grăsimi, fără ca să ne explice pe scurt și de ce. Normal, că la un popor cre(*ș)tin, nu-i poți servi și biologie evoluționistă. Acu peste 2 milioane de ani ne-am dat jos din copac, hăcuind tot ce prindeam. La ecuator, ploaia continuă spălase sarea, ce ajunsese rară și vitală metabolismului și efortului nostru fizic extrem. Ardeam orice grăsimi animale, zaharuri din fructe și tot ne încăpea pe mînă și pe gură. Organismul cerea un supliment de zahăr, sare și grăsimi, iar cei ce nu le găjbeau, nu supraviețuiau. De aia avem încă predilecție pentru ele, deși mult mai sedentari și mai longevivi. Că creierul ne e, cel puțin pe un sfert, tot de maimuță.

culturism cultural

Tocmai îmi făceam la sală ora de terapie prin culturism, cînd o văzui la aparate pe celebra scriitoare și jurnalistă culturală la Dilema Veche, Ana Maria Sandu. De n-o fi fost sora ei geamănă. M-am holbat la ea ca un obsedat, că e prima dată în viața mea cînd am văzut un om de cultură să facă fesieri.

pile, cunoștințe, relații

Reconfortant curentul ăsta de indignare a populației împotriva angajărilor la stat cu dedicație. Condamnările unanime îi fac pe unii să aibă rezerve ori chiar să se abțină în a mai corupe pentru a-și plasa protejații. Spre bucuria celor majoritari, grosul poporului, care n-au nici un fel de scrupule în a-și exercita nepotismul pe față sau pe din dos, oricum tradițional, ancestral, peste tot în lume.

minimalism

Toată viața am trăit economic minimalist, estimîndu-mi veniturile viitoare de la minim la zero. Mi-am ajustat preventiv și dorințele și consumul la ele , trăind ca un spartan. Mi le futu nevastă-mea acu, o anti-fomistă care a făcut exact pe dos. Cînd îi scădeau veniturile, creștea volumul de muncă și investițiile, nu consumul. Vă anunț pe această cale , că nu mai sînt nimic din ceea ce am fost. Mi-a venit de hac capitalismul ei.

dăscălime

Se știe că dascălii, buni de dracu sau nu, au oroare de predatul online, fiindcă, pe lîngă că le înregistrează și le trădează nepriceperea, prostia, nebunia, abuzul, perversitatea, îi mai și împiedică să frece menta, să se distreze, ori să se ocupe cu probleme personale, ca de obicei. Cînd eram prof îi puneam în catalog prezenți pe cei absenți, le umflam notele tuturor, nota 7 le-o dădeam doar la retarzi, restul căpătau 8, 9, 10, din burtă, și dacă erau bîtă. Părinții credeau că o fac din obligație ori din prietenie pentru ei, majoritatea fiindu-mi foști colegi de școală. Mă interesa pe mine învățămîntul românesc, tot atît cît balada Miorița pe un chinez .

semn de carte

În lumea civilizată, adică cu tradiție în exploatarea celor necivilizați, cărțile de la bibliotecă încă mai au semnul de carte. La noi și pe ăla-l fură, fiind unul din stimulentele ce-i aduc pe cititori pe acolo. De aia-s bibliotecile publice goale, că nu mai au ce fura.

compensația deșteptăciunii

Oamenii deștepți îs adorabili. E adevărat că-s de un conformism grețos, de un egocentrism năucitor, complet dezechilibrați psihic, impotenți afectiv, și trădători în toate, însă astea nu-s motive serioase să nu-i apreciezi. Din contră, chiar te fac să te simți mult superior.

beția hormonilor

Elevii români sînt printre cei mai bețivi din lume. Cică 80% dintre școlari trag la măsea începînd din Generală, de pe la 12-13 ani. Cu fumatul stau mai prost, fiindcă nu le mai ajung banii și de țigări. E și vîrsta primei lor îndrăgosteli, alcoolul facilitîndu-le iluzia frumuseții colegelor lor, tot mai butucănoase și mai grase, victime colaterale ale îndopării părintești și animaliere cu antibiotice și hormoni de creștere.

sensul vieții

Sensul morții e să mai lași loc și altora. Sensul vieții e să lași un loc mai bun. Cum de bunăvoie nu dă nimeni privilegiile înhățate, natura ne-a prevăzut cu dată de expirare. De aia se zice că de morți , numa de bine.

demografie

În România ne crapă salutar cam 70 mii de nemernici pe an. Ne mai scutesc anual de porcăriile lor încă vreo 100 de mii de hoți de rai, emigrați definitiv. Adică dispare populație cît un oraș întreg de ordinul Sibiului tot la 12 luni. Cu cît mai mulți pe ultimul drum, cu atît sînt mai pe drumul cel bun cei rămași. Din păcate colindătorul covidel ne-a scutit de tot doar de 18 mii de canalii, emigrate definitiv în iad. Să sperăm că anul ăsta o să fie și mai bun.

ereditare

Noroc că începe în sfîrșit școala! Altfel riscam ceva cu mult mai periculos decît coviduțul: să creadă nu doar copiii, ci și părinții, că au scos ceva deștept din ei.

intuiție feminină

O altă calitate de necontestat a sexului frumos e faimoasa intuiție feminină. Oricît am fi de instinctuali, noi, bărbații, n-avem parte de ea. Nu există mascul care să nu-și fi astupat urechile, măcar cu gîndul, de cîte ori a trebuit să audă lăudăroșenia asta crasă și sado-masochistă din partea intuitivelor. Nu se abțin să se dea balene cu intuiția nici măcar pățitele, care, mizînd pe acest al șaselea simț, și-au ales parteneri ce le-au îmbolnăvit fizic și psihic, le-au rupt cu bătaia, cu pe copii cu tot, le-au înșelat ori le-au abuzat în fel și chip. Pînă la urmă, nu-i chiar așa de rău să fii scutit de asemenea puteri extra-senzoriale.

cuplu compromis

Cunosc o gălăgie de muieri care s-au prostituat intelectual și afectiv cu un singur partener timp de ani de zile. După alți ani de zile de ezitări, într-un final fericit l-au părăsit, uneori și mai penibil: au fost părăsite de el. Tot duduile astea fripte cu zama sleită, acu suflă și-n iaurt, nemaîndrăznind să intre în nici o relație, nici măcar într-o aventură de Tinder. În schimb predică celorlalte independența și se laudă cu fericirea dată de libertate, și de ruperea lanțurilor iubirii. Ca și cum ar fi știut ce-s e alea. Cine le gustă, nu se mai satură. Poftă bună!

pizdificare

La frații noștri din regnul animal, masculul e sexul frumos, prezentînd modificări exterioare care-l fac mai atrăgător, mai estetic, mai puțin șters, mai cu vino-ncoace decît femela. Deși și în lumea animală tot masculii se luptă între ei pentru acces la femelă ori ca s-o convingă să-i aleagă.
La om sexul tare e urît, iar sexul slab e frumos, femeile abuzînd chiar de semne exterioare și împopoțonări ce frizează ridicolul pentru a stîrni cu orice preț atracția, unele dedîndu-se la orice tertipuri pentru a fi ”alese” de bărbați cu capital. Selecția sexuală naturală a luat-o invers. De aia ne ducem pe pulă.

virilitate

Odată cu vîrsta scade și vîna bărbatului. Doctorii recomandă o metodă de auto-diagnosticare infailibilă a vigorii, înainte de a recurge la serviciile medicale, și așa supra-aglomerate. Deschide robinetul cu jetul la maxim, țintește-l cu jetul urinar. Dacă reușești să redirecționezi șuvoiul de apă , rupîndu-i verticalitatea, atunci încă mai ai vlagă. Dacă trăiești în cuplu, dă mai înainte vasele la o parte din chiuvetă. Nu, nu tot cu jetul de pișat,

prietenie

Mă bănuie unii de misoginism, că n-aș fi prea female friendly, cum sînt bărbații obișnuiți. Am întrebat femeile cum sînt sau dacă există bărbați cu care se simt în largul lor, cu care și-ar putea face confidențe, mărturisi intimități, ori la care și-ar putea pune sufletul pe tavă, fără ca vreo susceptibilitate, nici vreo eventuală conflictualitate să le umbrească relația pur și simplu umană, de o deschidere și de o generozitate dezinteresată. „- Gay”, mi-au răspuns. Gay-ii sînt cei mai buni prieteni ai femeii.

pofte

Bărbații amatori de lux sînt cu mult mai ridiculizați de frații lor mai modești, care-i bănuiesc c-ar fi lipsiți total de cojones, decît sînt luate în derîdere duduile pofticioase de opulență, de către suratele lor mai minimaliste, lăcomoasele nefiind bănuite decît că-și iau prea în serios pizda și lupta cu concurența feminină.
Tirania bogăției și a pizdii au același numitor comun: poftele. No poftă, no cry.

monoparentale

Cu cît o femeie a crescut un copil mai de tînără, singură sau cu un alt bărbat decît tatăl biologic, cu atît e mai antisocială și mai pornită împotriva oamenilor de care se va folosi doar ca de niște unelte. De regulă își aduce totuși contribuția la societate cu un căcăcios de copil zeu, manipulator, mincinos, egoist și narcisist. Mama va dezvolta nevroze ușoare după 35 de ani, și psihoze după 40. Procesul e ireversibil, și tot mai răspîndit. În consilierea vocațională și profesională psihologia și psihiatria sînt recunoscute ca printre puținele meserii de viitor, în afară de cea de gropar.

laudă de sine

Ca să-mi mențin tonusul mental și prin culturism, alergam de zor spre sală care e la vreo 2 km. Mă opri o băbuță bine îmbrăcată , care tremura și se cam clătina, rugîndu-mă să-i dau brațul ca să coboare de pe trotuar, să treacă strada. Am făcut deci și o faptă bună, de necontestat. Trebuie s-o trec în CV, cum fac copiii ăștia de securiști din guvern.

testosteron

La bărbați testosteronul dă gradul ridicat de competitivitate și de infracționalitate. Gradul de prostie ori de inteligență dă felul în care își folosesc ambițiile și impulsurile. Cei proști recurg la violența fizică, iar cei un pic mai inteligenți folosesc violența psihică, manipularea, înșelăciunea, devalizarea, etc. Cei cu adevărat deștepți nu recurg la nimic din astea. Doar demotivarea scoate ce e mai bun din om.

frustrare

Cu toții cunoaștem senzația aia la locul de muncă, cînd ești nevoit să suporți și să colaborezi cu cineva care ți-e antipatic, de neînțeles, care-ți pare cînd nesimțit, cînd prost, cînd nebun, cînd agresiv, cînd mincinos, ori libidinos, niciodată superior? Ei bine, telemunca de acasă rezolvă 90% din problemele astea care-ți pun toleranța la încercare și pericolul de a realiza că colegul intolerabil, freaky și imbecil ești chiar tu.

Cătălin Drulă – ministrul Transporturilor

Cătălin Drulă – Excelența Sa ministrul Transporturilor
Îl infirmă și dicționarul pe preafrumosul Cătălin – băiat de casă mai mare – cum că ar fi predestinat politicii, ca necontestat bărbat mare de stat, dar asta nu e de ajuns. (DRULĂ = subst. „femeie stricată/ depravată”). Trebuie s-o facă și faptele.
Deși bucureștean get-beget, Drulă a fost plasat și lansat candidat USR pentru județul Timiș, cu care n-a avut niciodată nici în clin, nici în mînecă. Dorința lui arzătoare de a-i reprezenta pe prea-necunoscuții-i timișoreni e un alt indicator al înclinațiilor sale ”democratice” personale, nu neapărat în răspăr cu apucăturile profesionale, ale disciplinei de partid de la centru și din toată țara. De „Tot Banatu-i fruntea” se săturase și capitala, mai ales cînd se știe deja că pe cei din capul listei nu-i impun bănățenii, ci girul Bucureștiului.
Acuma, or fi încercat și prea-curajoșii timișoreni de partid să se opună, ca să-și pună eligibilii dintre oamenii locului, dar na, asta e! Cine poate rezista cv-ului ireproșabil al miticului forumist – trollul Drulă?
Unde ați mai văzut CV nedetaliat în care autorul să țină morțiș să accentueze totuși că ar fi terminat un schimb universitar cu media 3.93 din 4? Ați ghicit! La USR – Universitatea Securiștilor Renăscuți.
Tot la curriculum are și o faptă de maică tereza, desigur nu prea verificabilă, cum că ar fi salvat Africa Neagră cu drona de cărat sînge recoltat în Ruanda. La ruandezi, probabil, Drulă s-a dat drept ardelean, nu bănățean, ca descendent pe linie indirectă din Dracula, singurul recognoscibil în lumea largă și în universul realităților ficționale ca sugător omologat de sînge al poporului.
Ce nu menționează în CV , prințișorul Cătălin, e taman mijlocul său de propulsie de la sugaci la țîța mamii la cea a patriei: aripile protectoare și promovatoare ale Securității, prin trioul notoriu invincibil – tătucul Drulă senior, generalul de secu Ilieș și Traian Mihu – greii întreprinderii poliției secrete dictatoriale ICE Felix, deghizată ulterior în Felix Telekom, pe ale cărei acțiuni deținute beizadeaua Drulă junior le trece totuși ingenuu la declarația de avere și cea de conflict de interese.
Firma lu tăticu se ocupa și de furtul invențiilor din vest, spionaj economic și infiltrări în firme ce dezvoltă tehnologii moderne. De unde și pretenția de mare inventator al unei aplicații bluetooth a lui Cătălin, recunoscută de PF Cucu din străinătate și de SRI, care i-o cumpără cu banii altora, adică ai noștri, la pachet cu ceva servicii pretins necesare, exclusive și supra-evaluate la milioane de euro, alți bani publici teleportați în buzunarul lui, asigurîndu-i ministrului nostru al Transportului, experiența necesară pentru a freca menta pe net, prin forumuri și talk-showuri cu dedicație la plic sau la firul scurt.
Precum celelalte beizadele securiste: Vlad Voiculescu – ministrul Sănătății, Claudiu Năsui- ministrul Economiei, al Antreprenoriatului și al Turismului, trimiși după liceu, direct la studii mai mult sau mai puțin fictive și înalte în străinătate, tot așa și Drulă junior fu teleportat în Franța apoi în Canada, la spart preaplinul financiar al statelor de plată din fosta și actuala Securitate/SRI.
Cu toții au îndemnat la vot fazanii prin slogane gen: ”O Românie fără hoție!” / ” Fără penali în funcții publice!” și au reușit! Măcar ăștia-s de ai noștri! Cum și hoții neprinși întotdeauna-s negustori cinstiți.


Vlad Voiculescu

Încă un pui de turnător la Securitate, Vlad Voiculescu miorlăind ca o pisică castrată sub duș pe scena pretins progresistă TEDx Talks discursuri de pocăit, ișpășit de pocăință: „Sunt eu oare păzitorul fratelui meu? ” cu citate lacrimogene din primitivo-fantastica Biblie. Întrebare la care știa oricum răspunsul, ce i-l dăduse deja prin exemplul personal tac-so, care și-a tras și certificat de revoluționar, după ce că cu tot neamul avea state vechi de plată la Securitate.
Beizadeaua asta se laudă cu deșănțare că și-a început fulminanta carieră demarînd dintr-un sătuc, cu cașul liceului neuscat la gură direct la studii înalte în Viena în limba germană, limbă din care nu știa o boabă, afirmînd că erau prea săraci ca să-și permită un dicționar ori vreun curs tipărit, de 10 lei și să o fi învățat dinainte măcar ca începător. Așadar există minuni dumnezeiești: săracii care n-au nici bani să treacă strada, sar direct la studii în marile capitale ale lumii, pornind cu handicapul de a fi surdomuți ca analfabeți lingvistici. Acolo , ca prin minune, viața fiind mult mai ieftină ,sărmanul analfabet funcțional și-a găsit bani de dicționar, ba chiar și direct un job la bancă, știut fiind că băncile angajează cu precădere români, imigranți, care nu stăpînesc limba, ori nu o vorbesc deloc. Și surioara lui face o carieră fulminantă cu predilecție pe ce nu cunoaște, sfîrșind în Frankfurt, furînd nu doar limba, tot din mers.
Slăbiciunea pentru medicamente, declară Vlad, o are de la unchiul său – Nyk Voiculescu – care suge la industria farmaceutică, acesta impresionîndu-l profund cu un Audi -mașină de serviciu- cu care venise să facă paradă în satul natal.
Faima de maică tereza Vlăduț afirmă că și-o cîștigă străfulgerat într-o zi de inspirația divină de a cumpăra dintr-o farmacie vieneză citostatice de 300 de euro, ca să salveze 3 vieți, livrîndu-le personal la un spital bucureștean. Uitînd că nici dracu nu dă leacuri de cancer fără rețetă, în Austria, și nici un doctor nu le poate prescrie fără hîrtii de proveniență și alte aprobări. Ca să nu mai pomenim de naveta Viena-București, mai scumpă decît marfa la negru. Stă prințul vreo 15 ani în Viena , la scuteală de România, apoi vine să-și ridice premiul politic de mare iubitor de țară de la distanță.
Premiul și motivul real sînt întotdeauna banii , puterea sau o fustă. Cea care-i puse lesă, lăcrimosului ăsta fără vlagă proprie, fu chiar o vedetă a sexului slab pe cale de a expira, Melania Medeleanu, fiind borțoasă cu alt profitor al sistemului, prea condamnat și prea însurat probabil ca să-i divulge numele. Marea vedetă a oralului regizat, îi lăsă lesa mai lungă ca Vlad să apuce ciolanul, apoi îl aduse înapoi la raport și la crescut copilul altuia.
Între timp îl scăpă de tot oralista televiziunilor de doi lei în detrimentul altei prădătoare și colecționare de împăiați din panoplia politică : „jurnalista ” Laura Ștefănuț , beneficiara ca din întîmplare a unei burse de frecat menta la un institut din Viena. Luă și incoruptibila, feminista și dezinteresata Laura apărarea amantului ei de un an , pe care-l recunoaște doar acum, că ajunse tartore la Ministerul Sănătății , spălîndu-l puțin: ” – E normal să fie incendii în spitale: în SUA sînt cu miile!”
Îl mai spală și Liiceanu cu niște declarații care frizează patologicul: „M-am îndrăgostit de Vlad Voiculescu. Mi se părea angelic”și l-am băgat în edificiul meu afectiv, indiferent că el știe sau nu … un om minunat ”
Acest ministru , pastor de pocăiți ratat, a reușit să intre totuși pe portiera din față în afacerea cu altfel de pește și altfel de curve: cele politice. Numele Tatălui să fie lăudat!

Claudiu NĂSUI

Claudiu-Iulius-Gavril NĂSUI-ministrul Economiei, al Antreprenoriatului și al Turismului: promotor al turnătorilor la Securitate, ca demn urmaș al clanului Năsui, cu state vechi de plată în aparatul represiv și de teroare al dictaturii, deveniți multimiliardari peste noapte prin tunurile date la stat, corupînd actualul SRI, armata, justiția și guvernul.
Beizadeaua asta, care n-a muncit o zi pe bune la viața ei, acu vîrf de lance al USR (*Urmașii Securității Reînscăunați) are mai multe CV-uri de copil de bani gata cu invenții demne de frații Grimm. Pe cel de pe linkedin pretinde că cunoaște 7 limbi, pe altul doar două. Îl lasă memoria de la atîta poligloteală.
Clanul escrocilor patentați , dar prescriși, a mobilizat și o adunare de câteva sute de „admiratori” spre a marca o „reunire” a Neamului Năsui la Vișeul de Sus, ocazie cu care a fost lansată și cartea „INGENIO ET VIRTUTE. Istoria Familiei Năsui din mica nobilime a Maramureșului” de Paula-Iulia Molnar și Ovidiu Molnar (Prefață de prof. univ. dr. Vasile Pușcaș – mare om, mare caracter!). Organizarea întregii manifestări, inclusiv costurile tipăririi, i-au aparținut lui Doru Năsui, tătucul, il capo di tutti capi, pornit pe spălarea nu doar a banilor , ci și a imaginii prin orice mijloace, unul mai grotesc decît altul. Și odrasla-i mai figurează cu acțiuni de mecenat în duo cu alți neisprăviți. O simplă căutare google ar face să roșească și motorul merțanului său cîștigat cu ani de muncă imaginari. Ca să nu fie tratat de măscărici efeminat, aducînd a mister Bean, drăguțul nostru de conducător și-a lăsat barbă neagră, să pară mai puțin imatur și mai credibil cînd vorbește de anii săi de luptă și de carieră în cîmpul imposturii . Deschid cu el seria portretelor celor care ne conduc, deși nu l-aș tocmi nici la sapă cu mîncare de acasă.

selecție sexuală

La frații noștri din regnul animal, masculul e sexul frumos, prezentînd modificări exterioare care-l fac mai atrăgător, mai estetic, mai puțin șters, mai cu vino-ncoace decît femela. Deși și în lumea animală tot masculii se luptă între ei pentru acces la femelă ori ca s-o convingă să-i aleagă.
La om sexul tare e urît, iar sexul slab e frumos, femeile abuzînd chiar de semne exterioare și împopoțonări ce frizează ridicolul pentru a stîrni cu orice preț atracția, unele dedîndu-se la orice tertipuri pentru a fi ”alese” de bărbați cu capital. Selecția sexuală naturală a luat-o invers. De aia ne ducem pe pulă.

indiscreții

”Rufele murdare se spală în familie” e tertipul tuturor abuzatorilor, al celor care manipulează, înșeală, maltratează, corup, fură, delapidează, au un schelet în dulap, etc. Secretul e esența dictaturii, iar pretinsa discreție e doar asigurarea propagării abuzului, fără interferențe ori riposte pe măsura lui. Deși întotdeauna am fost deschis să răspund la orice întrebare, oricît de intimă, ori de deplasată, nu prea au fost mulți care au îndrăznit să mă întrebe ceva personal, dar majoritatea m-au condamnat cînd am făcut-o eu. Misterul a fost mereu la modă, fiind și singurul care-mi dă urticarie.

divorț

De cîte ori îmi divorțează cunoscuții mă bucur ca un copil că s-a mai vindecat o familie disfuncțională. Deși de regulă familiile disfuncționale nu divorțează, că n-au unde sau la cine altcineva să se ducă. Iar cînd o fac, trecînd la alții, creează automat alte două cupluri disfuncționale. Crescînd într-o familie abuzivă știu că-s cam puținele pe care doar moartea le va fi despărțit.

onomastică

Pe bunicul îl chema Mihai, pe taică-meu tot Mihai, pe mine, ai ghicit: la fel, Mihai. Ancorarea într-un nume, tipic pentru toți neisprăviții, cei care nu pot rămîne în posteritate cu nimic altceva. Speră să mai fie confundați cu odrasla, în caz că se va fi ales ceva de capul ei. Fie e doar pur tribalism, mentalitatea de clan: totul pentru noi, nimic pentru ceilalți. Cred că s-ar întoarce în mormînt.

rușii

În curînd o să scoată Merkel și vizele ce stăvilesc rușii să intre odată cu gazul. Așa că curvele noastre trofeu pentru toți handicapații din Europa o să piardă vizibil teren în fața frumuseților naturale rusești. Avantajul e că diaspora românească o să fie în sfîrșit mai tolerată și mai preferată de țările gazdă prin comparație cu tăvălugul rusesc ce va schimba radical fața Europei.

empatie infantilă

Se știe că pruncii sesizează doar pe etape și în timp diferențele din capul adulților: mai întîi se prind de dorințele acestora, de abia mai apoi de credințele lor diferite, ulterior și de accesul lor la alte surse și baze de informații, iar într-un final conștientizează și că aceștia îi pot minți, manipula și să le ascundă emoțiile. De aia părinții au impresia că copiii lor se uită adesea la ei și nu îi ascultă mai mult decît pe un televizor.

derivă

Între a încerca ceva nou, a întreține ori a salva o relație și a te prostitua afectiv e o linie întreruptă nu prea vizibilă. Nici nu bagi de seamă cînd ai trecut pe contrasens.

emotivitate

Emoție – momentul cînd inteligența-ți funcționează împotriva ta. Inteligența emoțională, pură contradicție în termeni, e arta feminină de a tulbura apa cu cerneala, ca sepia în fața răpitorilor, cerneala, adică emoția vizînd doar capul tău.

depresia

Depresia cronică azi e numărul 4 în lume ca boală handicapantă. Mîine cică trece pe locul doi. Un sfert din noi o vom dezvolta. Predispoziția o dau factori genetici, biologici, neuronali, hormonali, psihologici. Principalul motiv e stresul dat de incapacitatea de a accepta că pierzi și nu poți schimba nimic în privința asta. Implicit credința nestrămutată în succes și în victorii. Un imbecil convins că viața merită trăită ca winner , e primul abonat. Antidotul e puterea gîndului negativ tonifiant și umorul. Deci stai cu ochii pe mine!

deștept

În română, ca să nu fii prost e suficient să fii deștept, adică semantic și treaz, dezmeticit, conștient. În alte limbi: réveillé, awake; aufgewacht, despierto nu înseamnă și inteligent. Și vă mai plîngeți de realitatea românească, care vă face automat smart, fiind suficient doar să vă atingă.

Alzheimer

Între femei și bărbați, prefer femeile. Te obligă să gîndești, asigurîndu-ți un continuu antrenament mental prin simplul fapt că nu poți să iei nimic de bun sau de garantat din orice ar fi, ar face, ar spune sau ar gîndi ele. De aia- s mai multe femei decît bărbați care fac Alzheimer și demență senilă, fiindcă ei nu le asigură nici măcar un minim de gimnastică cerebrală.

autonomie

Femeia emancipată si independentă merge la muncă. Cînd piața muncii se schimbă, sau poziția îi este restructurată, recurge la reconversii profesionale. Cu timpul, uzura morală și fizică îi îngroapă vitalitatea, flexibilitatea și rezistența la noi provocări. O pățește și cu partenerul. Dacă are. Dacă nu, își va aduna ultimele puteri să – și asigure unul, a cărui sevă să-i suplinească vlăguirea. Disperarea îi este cel mai bun motivațional, iar calculul cinic și rece garantîndu-i iubirea, a ei de sine, și implicit a celuilalt, cît i-o fi de folos. Happy-restart!

virgine

Musulmanilor martiri li se promit zeci de virgine în rai. Dar conform Coranului femeile n-ajung în paradis. Să zicem că se face excepție pentru fecioarele sortite martirilor. Și ce fel de rai e ăla în care se practică siluirea, în care neprihănite așteaptă și -s violate de un necunoscut? Oare ce se întîmplă cu ele odată deflorate? Trec la raiul fututelor de martiri, în iad sau înapoi în neființă?

păcăniții

Providențialii noștri guvernanți redeschiseră sălile de jocuri de noroc, cu surle și trîmbițe pe toate posturile, fiindcă asta e prioritatea națională numărul unu. Dacă nu poți să dai oamenilor bani, măcar să-i iei de la cei mai fragili sau bolnavi , buzunărindu-i pe împătimiți sau ludopați – cum li se zice în lumea medicală suferinzilor de tulburarea asta psihică ușoară dar incurabilă. Pînă și proprietarii s-au ascuns după vitrinele lor opacizate cu negru funebru, ca să nu-i vadă oamenii întregi la minte din drum, însă rușinea n-a stat niciodată cu guvernul la masă.

comunicare

Animalele n-au dezvoltat limbajul articulat pentru că și cele mai proaste pot sesiza ori intui intențiile celorlalte, aproape telepatic, fie prin comunicarea non verbală. Omului i s-a dezvoltat vorbirea, pentru că închipuirea i-o luase înaintea minții. Graiul îi ajuta pe ființele astea fabulatoare să mai regleze tirul ori să se mai aducă reciproc și cu picioarele pe pămînt. Acum imaginația a devenit rarissimă, iar limba e folosită mai mult ca să prostească. O mă-nțăleji?

singur la părinți

Egocentrismul e o etapă normală a dezvoltării, depășită de puradei între vîrsta de 4-6 ani, un pic mai tîrziu la copilul singur la părinți, care e și mai prost, prezența fraților crescînd simțitor coeficientul de inteligență. Odorul fără frați în schimb se va realiza material mai rapid, exclusiv aranjat și ajutat de părinți și de rude, pînă la moartea lor avînd monopolul pe resursele și disponibilitatea acestora. Materialicește odraslele unice sînt o partidă bună, dar relațional e indicat doar să-ți bagi pula-n în ele.

selecție sexuală

Nu face două parale femeia pentru care nu s-au bătut măcar doi bărbați în același timp. Dar adevărata performanță e cînd bărbatul le face pe mai multe deodată să se porcească ori să se păruiască între ele pentru el. Bine, nici alea nu fac doi bani, dar măcar le dau bătaie de cap darwiniștilor cu selecția naturală.

răzbunare

În Șatra, neasemuita Rada pretinde că-l iubește pe aprigul hoț de cai Luiku, ca mai apoi să-i rîdă-n nas, fapt ce-l determină s-o ucidă pe loc. Pe vremuri erai spînzurat pentru un cal și iertat pentru o crimă pasională. Atunci femeile erau femei.

fără ocupație

Viitorul e simplu: se vor crea tot mai puține locuri de muncă grație tehnicii, care va face să dispară și 90% din blestematele de joburi rămase. Ăștia 10% clasă muncitoare vor asigura traiul tuturor celor care n-au unde, și dacă ar vrea să muncească. Adică VUG: Venitul Universal Garantat, + casă, masă și vacanță- pentru cei văduviți de muncă. VUG-ul va fi dublul salariului celor ce muncesc, aceștia fiind trași la sorți de către instituțiile psihiatrice , în funcție de gradul de depresie pe care-l riscă prin inactivitate. Trăiască covidul, că ne-a grăbit huzurul!

consolare

Se deschid iar barurile, discotecile și cluburile unde bărbații cu bani de vîrsta a doua îs pîndiți de idealiste pîrlite de vîrsta întîi, ca să-i ajute să treacă mai ușor peste criza conștientizării de a fi eșuat în tot ce și-au propus în afară de venituri.

docilitate

Civilizarea sălbaticilor a presupus mai întîi domesticirea lor. Adică le-a fost cultivată gena supunerii, a sclaviei, în detrimentul celei a nesupunerii, de care doar stăpînii nu erau obligați să se lipsească, ca să supraviețuiască într-o societate umană mai numeroasă. De aici provin schimbările fiziologice ulterioare, de obediență, ori de mimare a acesteia, care au dat și fizionomiile moderne: expresii faciale mai prietenoase, zîmbete, blîndețea privirii, bunătatea, figuri blajine, și alte semne exterioare de non- agresivitate, de docilitate și de „lasă-mă să te las”. Evidențe de netăgăduit îndeobște la femei.

nepotism

Nepotismul e instinctual. Nimic mai natural la om și la orice viețuitoare, pînă și la plante. Gradul de sacrificiu de sine pentru alții crește direct proporțional cu gradul de rudenie și profitul potențial. Societățile în care nu se practică nepotismul sînt cele în care oamenii merg împotriva naturii lor, îmbolnăvindu-se psihic. De aia țările scandinave au printre cele mai ridicate procente din lume la depresivi, la alcoolici și la sociopați. În chestionare ăia se autodeclară toți ca fiind cei mai fericiți din lume, uitînd să menționeze că doar din lumea celor pe pastile, pe spirtoase, și pe ajutor social.

oportuniști

Majoritatea celor care dau tunuri, mint, falsifică acte, dedîndu-se la orice ca să treacă într-o castă superioară nu o fac neapărat din din motive de supraviețuire ori din lăcomie, ci ca să cîștige recunoasterea și respectul celorlalți. Cei care obțin astfel ce vor, adică să urce pe scara socială, pierd și minimul de respect și de recunoaștere pe care îl aveau înainte de a o săvîrși. Aviz amatorilor că-și pierd vremea cu sacrificii inutile.

campus

De anul trecut campusurile studențești îs goale, ca și buzunarele celor care-i căpușau: vînzătorii de diplome fără valoare, de cursuri nerecunoscute, de chirii infecte, de alcool, de droguri, de mîncăruri nesănătoase la suprapreț, de cluburi de ars gazul ori de vii, taximetriști hoți, proxeneți de lux, partide de corupți, média, biserici, asociații și culturi de nebuni. Să fie sănătoși!

ierarhie

Oricine are cîțiva cititori se crede publicist ori scriitor. După principiul că orice prost se crede inteligent, ori genial, dacă dă de un prost mai mare.

iubirea urii

Îți poți bate joc de cineva care te iubește , făcîndu-l să sufere, ori umilindu-l. Nu-i sigur că te va iubi în continuare, dacă nu era viciat deja dinaintea ta. Însă să faci asta cu unul care nu te iubește e imposibil. Orwell se mai și înșela.

recunoaștere

Ca să afli cite parale face o țară, un sistem, ajunge să sesizezi cui îi oferă traiul cel mai bun.

arta actoriei

Majoritatea autoproclamați – artiștii – recunoscuți doar cînd și-au găsit proștii. Mai penibili decît cea mai joasă speță de papagali și falsificatori ai realității pretins artistică: actorii. Ăia nu mai au nevoie de recunoaștere, fiind atît de mulți, încît își găsesc automat proștii în propria tagmă.

detașare

Libertatea înseamnă să știi că ai pierdut, în raport cu idealurile tale, cu lumea ori cu individul, și să nu-ți mai bați capul.

ereditate

Inteligența, educația și caracterul nu se moștenesc, neputînd fi transmise mai departe genetic. De aia nici bărbații, nici femeile n-au grețuri să se împerecheze cu proști, canalii ori inculți. Orice român născut poet știe că nici pizda, nici pula nu știu carte.

rut

Paradă nupțială face masculul să atragă ori să convingă femela care are altceva de ales. De exemplu bărbatul face paradă de ce are mai bun: fizicul, intelectul, poziția sa sau orice alt capital ce i-ar putea asigura una sau mai multe femei. Mai nou fac paradă nupțială și femeile, să prindă-n plasă bărbații mai dezirabili. Necazul e că indezirabilii nu fac diferența.

ostilitate

Cică gradul de altruism reciproc, maxim între membrii familiei, descrește odată cu gradele mai îndepărtate de înrudire, scăzînd treptat, pînă la a se transforma chiar în agresivitate, fie față alții mai diferiți, ori pur și simplu față de alții mai străini. Mai puțin la noi unde e mixt, ori în Vaslui, unde e invers.

altruism

Ca animal social, omul nu poate funcționa fără ceilalți, nici complet împotriva lor. Chiar și cel mai nociv, mai profitor și mai egoist individ dă dovadă de altruism cel puțin față de o persoană, două. Ura celorlalți față de infractorul relațional nu vine din moralitate, ori din vreun acut simț al virtuții și al dreptății, ci chiar din subconștientul la care n-au acces, din pura animalitate a supraviețuirii prin haită, în care sămînța desolidarizării unuia era totuna cu moartea tuturor. Dezbină și conduce, asta fu deviza grupărilor de care s-a ales praful.

selecție naturală

Cele mai reușite exemplare feminine fură adjudecate într-un final de către leșinați cu bani ori cu statut. Rebuturile feminine sfîrșiră întotdeauna cu sărăntoci, dar mai plini de viață, ce se reproduseră mai mult decît avuții, generînd alt spor de urmași faliți, care și ei se înmulțiră exponențial, de unde și supra-popularea de azi cu pîrliți. Toți fiind vehicole genetice, rezultă că sărăcia dă gena majoritară nu numai a trecutului, ci și a prezentului și a viitorului. Adevărata bogăție la casa omului n-a fost niciodată prezența copiilor, ci absența lor.

depresivi

De depresie pe vremuri sufereau cei cu traumatizați dinn copilărie sau genetic. Acu – s abonați la pleoșteala demotivației și cei izolați, cei care au parte de schimbări negative majore neprevăzute, cei prea școliți, cei prea sedentari, cei care iau în serios știrile, ori legile, nefutuții, care nu se masturbează frenetic, subordonații care nu cîrtesc, minoritarii, marginalii, mincinoșii, fricoșii, naivii, gurmanzii, ipohondrii, mămoșii, fițoșii, privilegiații, proștii, cerebralii, etc. Așa că nu-ți face planuri pe termen lung.

receptivitate

Cică, cu cît ești mai receptiv și mai atent la oamenii din jur cînd ești mic, cu atît mai mult îți crește inteligența socială, empatia, înțelegerea situaților complexe, anticiparea și soluționarea lor și talentul de a lucra cu semenii. Ce vremuri interesante o așteaptă pe generația cu nasu-n ecran.

odorifere

Bucureștenii nu umplu parcurile de bună voie. Îi forțează miile de cîini de apartament să-i scoată măcar odată-n zi la plimbare. Afară, patrupezii beți de fericire ciulesc urechile la orice zgomot, amușină tot ce prind sub trufă, mai puțin pe prea-parfumatele plimbărețe de pudeli și de bișoni. Păi ce haznă mai au ele să arunce o avere pe Sephora, dacă nu stîrnesc nici interesul celor mereu cu nasul cel mai fin și mai în vînt după orice căcat?

moravuri

Acu, că tot săracu-și permite aspirator robot silențios programabil, s-o dus dracu și mitul parveniților mărinimoși cu menajera. Oricum era tot mai greu de găsit o proastă care să curețe și mizeriile intime ale leșinaților cu bani. Nu-i de ajuns că fu lansat și robotul de tuns iarba, altă lovitură dată prostituatelor aciuite pe lîngă oamenii de nimic, nefericite ce-și satisfăceau nesațul sexual dezinteresat cu băiețașii care le tundeau gazonul. Nu rîsul îndreaptă moravurile, ci ultimul răcnet al tehnicii.

baptiste

După ce murise dictatura, e adevărat că agoniza și industria, dar, compensatoriu, înviaseră pocăiții. Cu neprihănitele lor însă, păcătoșii de rînd, ortodocșii, n-aveau nimic. Aveau în schimb fantezii erotice cu o muie dată figurii lor blajine, ce radia de pace interioară și de preaiubire de Isus și de cele sfinte. Din păcate natura nu i-a înzestrat pe toți cu o fizionomie blîndă, la care-s dispuse ele să deschidă larg picioarele ori celelalte două orificii. Amin!

vendette

Toată lumea are o listă neagră cu datornici, cărora ar vrea să le-o plătească cu vîrf și îndesat, ori măcar să fie chit. Datorii materiale, sentimentale, morale pe care timpul nici măcar n-o să le prescrie, darămite să le amortizeze. Cei mai fericiți oameni la bătrînețe sînt cei care s-au răzbunat la timp, ori cei care au făcut-o mai tîrziu dar înzecit. Cineva oricum va plăti, vezi să nu fi tu.

corpolență

E de notorietate că grasele complexate nu se pot abține să nu-și facă poze, însă se ascund după obiecte sau după persoane. Cele mai suferinde se și contorsionează în îmbrățișări înșelătoare vizual cu diverși, mimînd o deosebită afecțiune pentru ei. Grașii în schimb par mai naturali și mai asumați. Știu că nu mai pot păcăli pe nimeni ce i-ar putea interesa, fiind nevoiți să se mulțumească cu grase. Și doar n-o să-i vîndă crastaveți grădinăriței.

migrații

Pînă la Brexit, Regatul Unit fu unul din absorbantele hemoragiei de sute de mii de români. Ciclul emigrarii doar pare să se fi încetinit, fiind tamponat pînă se duce pandemia. Apoi se va revărsa pe Germania. Eventual pe SUA, că, ălor 70 de milioane de retarzi logodiți cu Trump, le-ar prinde bine măcar cîteva sute de mii de troglodiți cu Dacia.

covid forever

Nipah e un fel de covid altoit, cu mortalitate de zeci de ori mai mare, cu perioadă incubare de 45 de zile, pe care liliecii se gîndesc să ni-l facă cadou de Ziua Îndrăgostiților, peste o lună. Corona fu doar un mărțișor. Virusul ăstălalt e un inel de logodnă, de care doar moartea ne va mai despărți. Telemunca, teleșcoala, teleturismul, telesocializarea ne vor fi substitutele de viață. Așadar lăsați copiii să crească cu nasu-n ecrane, că altceva oricum nu-i mai așteaptă.

greutate

Adulții au o greutate constantă cam pînă îmbătrînesc. Cînd ai pus mai mult de 10 kg față de tonajul tău din tinerețe, atunci e semn că ești în linie dreaptă spre lumea drepților. Ești de fapt mort psihic ca și tinerețea-ți , doar că încă nu te-au îngropat și fizic.

educație

Împămîntenirea școlii online și inevitabila renunțare de tot la învățămîntul clasic e cel mai benefic efect secundar al covidului. Cei peste 200.000 de profesori români vor învăța pe pielea lor geografie, economie și relații umane adevărate, căutîndu-și altceva de lucru în lumea largă, contribuind în sfîrșit la PIB cu ceva palpabil. Zecilor de mii de clădiri astfel eliberate li se va da o destinație mai cu folos , de locuințe sociale. Cel mai bun profesor va fi plătit mai bine decît un fotbalist și va rămîne și singurul care va preda materia respectivă, live și înregistrat, la nivel național. Bye-bye mafiilor politice din inspectorate, curvăsăriilor, cumetriilor și răfuielilor din cancelarii, escrocheriilor cu fondul clasei ori șantajelor prin meditații și țigănelilor ședințelor cu părinții. Ca să nu mai amintesc de ciuma bubonică a magazinelor de diplome numite universități.

ludopatie

De ce nu bagă tare și muierile la păcănele? Nu le place adrenalina și riscul aparent gratuit? Atunci de ce stau cu jucătorii împătimiți care le papă tot bugetul familiei? Explicația nu poate fi decît că admiră curajul bărbaților, încercînd astfel și ele să dea dovadă de el prin a sta cu ei.

canonizare

Prea mulți sfinți de genul masculin în calendarul ortodox a protestat Asociația Feministelor din România, propunînd canonizarea și a uneia de genul feminin, recunoscută ca întreținătoare a păcii și a armoniei în familie și nu numai, sărbătoare care să fie cu roșu, și declarată zi nelucrătoare la stat și la privat. Ai ghicit! : ”Sfînta Pulă”.

șofat

Din 1995 am permis de profesionist, dar nu vreau să șofez. Nevastă-mea n-are carnet deloc. Pentru naveta București – Retezat va trebui să ne luăm o mașină. Cît o fi una din astea futuriste fără șofer?

discriminare

Eroticește vorbind nu mă excită nici obezele, nici negresele. Deși am prieteni foarte apropiați extrem de grași ori de negri, după care mă topesc: untul și umorul.

reziliență

Toată viața am trăit într-un mediu plin de iertare, de împăcare, de coabitare pașnică de speranță și de optimism. În toate cuplurile mai vechi de 5 ani adulterul și amantlîcul făceau casă bună cu cei care le îndurau ori le tolerau, deși toți cunoscuții lor aflaseră de ele.
De exemplu, iubitul maică-mii contribuia cu bani la coșul zilnic, iar taică-meu n-avea nimic împotrivă ca maică-mea să ne atragă atenția să mîncăm mai puțină carne din ciorbă ca să îi ajungă pe săturate și sponsorului. De aia ar trebui ca românii să fie negociatori șefi în orice conflict: sînt singurii care împacă și capra și varza.

tatuare

Tatuajul e o formă de sublimare a lașității, expresie a violenței reprimate. Ca și fumatul, alcoolul, drogurile, femeile, jocurile video,de noroc,ori de la bursă, cît și frecventarea bordelurilor ori a partidelor politice.
Toată lumea își va tuna și mîzgăli pielea, pînă și animalele de companie ori nou-născuții.

facultative tribale

N-am reușit să rămîn în vreun trib, nici să-mi fac altul mai puțin întîmplător decît cel dat de accidentul nașterii. Problema triburilor e că toate au un regulament de ordine interioară, o ierarhie și o istorie tabu în părțile interesante, însă mincinoasă plictisitoare în părțile oficiale. Spre sfîrșitul vieții individualismul depășește tribalismul, culminînd cu ieșirea din peisaj, adică cu disocierea totală. Trecerea la cele veșnice, adică la nimic, rareori e de bună voie, de aia nu e opțională, ca și nașterea de altfel. De unde reiese că orice ține de alegere e neesențial.

aer pur

Aerul e cel mai curat în destinațiile de lux. Nu-l împute canabisul săracilor. De altfel nici banii bogaților, nici cocaina lor n-au din miros. Din fericire, că altfel ne-ar trăzni instantaneu.

music ghetto

Mă delectez cu vlogurile de Crăciun ale maneliștilor albi și ale celorlalți, mai puțin albi și mai mult discriminați. Între ei nu se amestecă niciodată, deși-i dau înainte cu același gen muzical, și cu minunatul de Isus, care era orice, numa alb nu. Ghettoizarea se vede și-n clipuri: pigmentații cu dansatoare pigmentate, iară nepigmentații exclusiv cu dansatoare nepigmentate. Există și excepții, însă doar de partea descendenților din sclavi mai iertători.

depresie

Pandemia vine la pachet de anul trecut deja cu epidemii de depresie în țările în care s-a depășit supraviețuirea. Ca măsură de protecție și preventiv se poate folosi tot masca, însă peste ochi și peste urechi. Cei loviți de depresie pot atenua ori pot stopa înrăutățirea ei, evitînd crizele psihotice grave și ireversibile, fără medicamente, prin exercitarea unei violențe fizice și psihice asupra altora, de preferință asupra celor care-i iubesc, prin muncă fizică intensă și de durată combinate cu sporturi sîngeroase. Alt antidot ar fi să li se riposteze cu o violență mult mai mare, să fie bătuți măr, puși la jug, hăituiți cu biciul, forțați la drum lung și la dormit pe sub poduri. Dar asta n-o să o recomande nici un psiholog ori psihiatru, că așa nu poate scoate bani de pe ei ori de pe casa de asigurări.

profitoare

Fetele cele mai frumoase se căsătoresc de tinere cu băieți de bani gata, conformiști, tîmpi și obedienți, cărora le fac imediat și copii. Cînd frumusețile-s mai multe decît beizadelele, atunci se mai cuplează și cu cîte un student sărac, dar chipeș. Beizadeaua știe că fără capitalul părinților, profitoarea nu i-ar fi dat nici pișat de gargară, dar fiind și el un profitor, asta îl excită și mai tare. Mai știe și că capitalul poate dispărea peste noapte, și oportunista lui îl poate salva prostituîndu-se la alte case mai mari. Hai , că ai și tu cel puțin un ”prieten bun” în situația asta, dă-i și numele!

tatuați

Tatuajele la vedere, propagate de la triburile cele mai primitive la cei mai avangardiști dintre moderni, răspîndirea lor pe scară largă e datorată celor mai însetați de libertate tatuatori și tatuați: sclavii, pușcăriașii, militarii. Doar stăpînii de sclavi le-au rezistat. Deși n-ar fi exclus ca să divulge secretul bine păzit al monarhiei badantele mioritice care o îmbăiază pe sentimentala regină a Angliei: tatuajul cu o inimă străpunsă de săgeată de pe acum prea flasca-i bucă.

predicții

Și 2021 promite să fie îmbelșugat: în depresii în masă, în femei tot mai butucănoase și tot mai grase, în bărbați tot mai castrați și mai pizdificați, cu copii și mai handicapați, în oameni ai muncii mîndri de a fi roboți, în paraziții lor – privilegiații – mîndri de a-i căpușa. În rest, toate ca și anul trecut, mai puțin alegerile, a nu avea de ales fiind singura consolare mai mult decît binevenită .

rezoluții

Au învățat ceva duduile de la anul covid 2020: nu se mai pripiră să-și propună cîte-n lună și-n stele ca rezoluții pentru anul covid 2021. Nici măcar nu proferară tradiționalele urări de bine personal și de grețoasă dragoste de sine, cu care și-o luară peste bot anul trecut , înainte să dea în depresie. Ăsta-i rolul pandemiei: să le facă și pe optimistele egotice siropoase să gîndească. De aia nu-i recomandat să vă alegeți nevasta în vremuri de criză sanitară.

caracter

În timp, doar privilegiile mai cosmetizează public din turnura penibilă, grotescă, cînd nu e patologică, pe care o ia caracterul. Mascat exact de ceea ce se zice că mai degrabă l-ar trăda. Privilegiile demască totuși: nu atît individul, cît publicul lui.

copyright

Adesea apar prin news-feed poze de toată pula, însă ștanțate de autor cu copyright © numele lui. Să nu cumva să-i fure careva ego-ul și anti-talentul. Proprietatea oricum e furt, însă de abia cea intelectuală e cea mai mare hoție. Păi dacă ești produsul societății, tot ce produci e automat și al ei.

revel

Se apropie party-ul de revelion, unde nu-i ca la Crăciun, că participă cunoscuți și mai puțin cunoscuți. Întotdeauna se găsesc unii super-irascibili și siderant de susceptibili după cîteva pahare, la vreo remarcă sau la vreo glumă lăsîndu-se cu scîntei. Mai sînt și din extrema cealaltă: apaticii, autiștii, cei disociați total de petrecere. Îi prefer de departe pe primii, cei care stau prost cu nervii, cu ego-ul și cu auto-persiflarea. Nimic mai memorabil și mai bîrfîbil în noaptea dintre ani, decît retarzii cărora le sare muștarul înainte de mici.

loialitate

Cînd e vorba de relațiile de prietenie mai noi ori mai vechi, femeia e mult mai stabilă și mai loială decît bărbatul. Dacă se simt trădați, domnii nu caută-n coarne, n-o dau la pace, nici nu iartă, preferînd să renunțe la prietenia defectuoasă pur și simplu, ba unii trecînd chiar pe modul atac/răzbunare, ca să fie cel puțin chit. În schimb, doamnele-s cu împăcarea, cu iertarea, setate pe încetarea ostilităților și pe reluarea afinităților. De aia ajung de timpuriu să-și vopsească părul non-stop.

prea bine

În cîteva generații vor dispărea prin moarte naturală și alegătorii care votează politicienii de azi. România va fi asfel la fel de prosperă și de plictisitoare ca o țară din Occident. Depresia va fi ceva automat. Și atunci populația îi va regreta amarnic pe votanții care făceau prăpăd, pomenindu-le curajul și optimismul incurabil, antidepresive tipice omului prost și iertător.

imaturitate

Nu-ți face griji, dacă iei covid, dar ești încă tînăr. Să-ți curgă nasul e foarte normal la vîrsta ta, că, pînă-n 35 ani – noua maturitate – ai fost, ești și vei rămîne tot un mucos.

de folos

Oamenii -s de două feluri: cei de care te folosești și cei de care nu. Cei de care nu te folosești nu există.

poezia manelei

”Șefu la bani” – o excelentă și fericită expresie a bogăției culturale molipsitoare, pe care doar geniul recunoscut al liricii manelelor ar fi putut s-o ticluiască atît de bine, sintetizînd dorințele cele mai profunde și mai arzătoare ale omului: cea de a fi stăpîn peste ceva sau peste cineva și cea de a deține finanțele necesare unui grad mai mare de libertate.

antropocen

Singura speranță de mai bine a următoarelor generații e muierea. Adică cucoana puternică, independentă economic și liberă. Toate studiile certifică că genul ăsta de duduie nu face mulți pui, sau chiar deloc, accelerînd trendul de depopulare al planetei, deocamdată doar în zonele prospere. Asta e si ultima șansă a ceea ce a mai rămas din faună și din floră.

adulter

Adulterul e curajul conformistului care vrea să simtă plăcerea perversă și energizantă de a transgresa legile nescrise. Pe cele scrise, care implică riscul unui dosar penal, n-are coaie să le încalce. Cei căsătoriți, indiferent de sex, știu ce înseamnă, avînd cel puțin fantezii erotice cu alții, de preferință tot adulterini, adică căsătoriți, ca să savureze și vinovăția și corupția celuilalt, mai ales dacă se repetă, devenind o relație paralelă.

noii scenariști

De sărbători se stă pînă tîrziu în noapte, chiar pînă spre dimineață. La o bîrfă sau la un film. Problema e că toate filmele noi au ajuns greu de înghițit, rupte de realitate. Scenariștii fiind acum cel mult la vîrsta a doua, albi privilegiați, care n-au trecut prin nimic serios în carieră, în afară de depășirea dependenței de droguri, proiectîndu-și experiența de viață personală nulă în personaje neverosimile ori în intrigi la fel de plauzibile ca un cangur tărcat. Noroc cu calitatea imaginii și a efectelor speciale.

vînat

Supraviețuind vicisitudinilor naturii necruțătoare, ale climei, ale reliefului, ale prădătorilor, plus la intruziunea și la atacul necontenit al oamenilor, animalele sălbatice obligă la respect,la smerenie, radiind o aură de măreție, de curaj, de temeritate, și de incoruptibilitate ce frizează sfințenia. De unde și mîndria, euforia și senzația de putere pe care o au vînătorii cînd le curmă incredibila luptă și nobila aventură cu o lunetă care nu le lasă nici o posibilitate de scăpare.

colinde

Mersul cu colinda era una din rarele ocazii în care fusese încurajat cerșitul pe la cunoscuți, mai rar și pe la necunoscuți. Pe vremuri, cînd se împămîntenise, obiceiul se săvîrșea exclusiv în sat, unde se știa tot neamul cîte parale face. Parale nu se făceau, că le aveau doar bogații, și asta tocmai pentru că nu le puteau fi smulse. Bașca că pînă dădeai de ei, mureai de foame, de frig și de drum lung. În schimb de săraci nu era lipsă. Își trimiteau copiii între ei, la adunat vreo nucă încă nerîncezită și vreun măr aproape mîncabil pe trei sfert. La final toți dădeau și se compensa cu ce le primeau odrasele. Tot așa își furau și căciula și cucuruzul de fiert, fiecare din holda vecinului, c-avea gust mai bun nemuncit de cel ce-l molfăia.

tact familial

Pe principalul canal de știri or ajuns psihologii să fie și polițai, și negociatori de război. Ne recomandă ce cuvinte să evităm la masa-n familie de sărbători ca să nu se lase cu omor. Cică să nu pomenim nimic de politică ori de covid. Un cuvînt absolut interzis fiind și „vaccin”. Noroc cu ei, că altfel nici nu bănuiam că Fîșia Gaza, ori cu butoiul de pulbere căruia-i lipsește scînteia e chiar familia.

agramați

Am lista plină de literați, ce rîd disprețuitor de cei care fac greșeli de limbă. Puțin îi pasă cuiva c-ai fi analfabet, dacă aduci profit, de orice natură ar fi. În schimb, faptele certifică că te poți baza pe un grammar nazi ca pe o mînă ruptă.

de sub brad

Cînd vezi pubelele debordînd de ambalaje crăciunale cu fundițe, atestînd cum s-au cadorisit din plin între ei prietenii și neamurile și anul ăsta, n-ai cum să crezi că va mai fi rămas vreo problemă umană nerezolvată, că mai vine vreo criză post-sanitară, economică, imobiliară, șomaj masiv, concedieri, falimente, restructurări și reconversii profesionale forțate. Valul ăsta uriaș de generozitate premeditată a ne-a spălat pînă și rușinea de covidioți.

înhăitare cu sechele

Cică ajungi ca ăia 5 cu care-ți îți pierzi timpul. Adică o să mă transform în Facebook, în Digi Mobil, în Google, în Instagram și în What”sUp?

manele

Toți fanii altor genuri muzicale se cred superiori maneliștilor, deși consumă cu fervoare același produs: muzica, dovada clară a superficialității și a imaturității neasumate. Cît despre mucoșii care se autoproclamă artiști, sînt și mai penibili, iar cei care le încurajează închipuirile fiind de o cruzime pe măsura prostiei.

biciclete

Se vede cu ochiul liber că covidul a făcut ravagii-n capitală. Foarte multe biciclete abandonate. Tot mai puțini pietoni. Ar putea chiar să-și adjudece bițele rămase de izbeliște, nu trebuie decît să taie cifrul.

baie

În copilărie, la sfîrșit de săptămînă, cînd spălau copilul, se înnegrea apa de jeg. Acu dacă speli boracul și odată pe lună, apa e tot curată, deși are o copilărie mizerabilă.

trădare

Trei sfert din populație e indiferentă ori ostilă tuturor partidelor, dovadă neparticiparea la vot, refuzul de a alege între două rele. Asta nu înseamnă că nealegătorul nu poate să dea în cele două rele, rupînd omerta și făcînd niște plîngeri penale, ori la presă ,care fac cît 100 de mii de voturi una. De unde și valul de condamnări în curs și altele ce vor urma. Datul în gît rămînînd singura speranță ori soluție. Vestea bună e că, chiar și fără spirit civic, delațiunea e normală la o țară de securiști și de turnători.

meditații

Nu există părinți mai proști decît cei care-și dau copilul la meditații. Singura șansă să aibă un copil mai puțin prost decît l-au făcut ei ar fi să mai facă unul mama acestuia cu profesorul, ori tată lui cu profa. Chiar dacă iese tot un prost, măcar se vede ceva palpabil în urma meditațiilor.

după 40

Viața e mai interesantă după 40 de ani, pentru că oamenii-s tot mai interesanți. Încep să se cunoască mai bine, la început stupefiați , ba chiar amărîți de propria persoană, năpîrlind de blana de aparentă cumsecădenie, apoi acceptîndu-și mai cu veselie ticăloșia și viciile, ajustînd vorbele cu fapta. Nici flirtarea ori curtarea nu mai țin, sexele trecînd peste vrăjeală direct la ce e esențial: adică fix pula.

2020-2021

Anul 2020 e cel mai important pentru mulți dintre noi, chiar dacă nu recunoaștem. Ne-a ajutat să ne prindem cît ne sînt prietenii de paranoici sau de imbecili, ba chiar și să realizăm că statul, cu autoritățile și instituțiile sale, ne consideră cel mai mare dușman al lui.
2021 o să trădeze cît sîntem de inadaptabili, de perdanți și de nimic. Adică o să fie și mai bun.

retras versus părăsit

Nu-l confunda pe cel care e singur fiindcă așa alege el cu pe cel care-i suferind de faptul că nu-l frecventează nimeni, fiind solitar că n-are de ales. Nici unul, nici altul nu-s de compătimit. În schimb primul trebuie premiat , iar al doilea amendat, că pisălogul ar vrea să ne fută la cap, dacă ar putea, ori dacă i-am da noi ocazia. Singurătatea nu e o boală, cum pretind hoții de buzunare ce se dau psihologi, ci e o binecuvîntare, cel puțin pentru ceilalți.

solitudine

În sfîrșit sîntem în rînd cu lumea bună. A început și-n România să se instaureze simțitor singurătatea. Tot mai mulți singuratici, dînd vina pe ceilalți, că s-au făcut ai dracului. Deși n-am cunoscut nici un om singur care să nu o merite din plin.

cerșetori

Văzui un bătrîn în costum, cu cravată, ce abia se tîra, și estimai că, la viteza aia, n-o să mai apuce să traverseze pînă se face roșu. La jumatea zebrei se opri și se îndreptă spre portiera primei mașini întînzînd mîna ce-i tremura necontrolat , scuturată de Parkinson. Fu miluit cu 10 lei, iar la următorul geam cu o altă bancnotă de 50 de lei. Dovada clară că a venit momentul ca diaspora să se întoarcă acasă, căci munții noștri aur poartă…iar acum și portierele și guvernul.

doliu

Muri prematur o profă de liceu din Hațeg și toată Țara Hațegului, cu mic, cu mare se apucă de condoleanțe înlăcrimate și de slăvirea ei pe plan profesional, ba chiar și personal. Elogiile astea -s cel mai bun stimulent ca să motiveze absolvenții să nu se facă căpșunari, ci dascăli, chiar și pe unde și-a înțărcat dracu copiii. E adevărat că programa e depășită, posturile-s cu dedicație, părinții tembeli, iar copiii și mai retarzi, dar hei, cu ceva tot trebuie ținuți ocupați, și buzunăriți, că, dacă-s prea liberi și prea hodiniți le vin idei anti-sistem.

bugetari

Am lucrat și eu în primărie. Impropriu spus „lucrat”, că de fapt munca în administrație e prezenteism, care diferă de absenteism, doar prin faptul că ești prezent, în rest nu trebuie să produci, nici să faci nimic. Am fost și profesor de franceză suplinitor, presupune același lucru, doar că mai poți da note și prezențe din burtă, ca să treacă timpul mai repede, eventual dînd și teme din manual pe parcursul orei sau pentru acasă. Ca profesor, cea mai interesantă parte e cancelaria, unde se poate rostui de un amantlîc, cu alea care încă nu s-au deformat de tot de la catedră. La primării opțiunile amoroase sînt mult mai limitate, că acolo-și aranjează posturile toate rebuturile, care au pierdut orice speranță de a mai face ceva mai cu sens.

online

După modelul muncii de acasă, pe plan mondial se preconizează ca școala să se desfășoare exclusiv online. Bugetele uriașe economisite astfel vor fi îndreptate spre reconversia clădirilor, a incintelor și a anexelor școlare în centre de handicapați, ospicii de nebuni, case de corecție/pușcării, aziluri de bătrîni sau în sedii de partid. Dascălii rămași pe dinafară vor asigura personalul celor menționate, chiar și fără cursuri de perfecționare, avînd deja calificarea necesară de la ultimul loc de muncă. Tot ce se face în România fiind copy/paste de la alții…cei vizați, să nu ziceți că v-a luat pe nepregătite.

caritabilii

Iar dau televiziunile și preamilostivii de facebook cu gaze lacrimogene, compătimind cîte un bătrîn care face sărbătorile ori o mierlește singur, ca țoapa de Țopeasca cu cînii ei nevinovați cu tot. Problemă creată chiar de bătrînii respectivi, care și-au educat copiii ori și-au stîrnit anturajul în asemenea hal încît aceștia se pișă pe ei.
Măcar de ar scuti și restul societății de cercul lor familial și de prieteni, dar vezi să nu: boșorogii crapă salutar, iar nouă ne lasă moștenire scursurile lor de urmași.

rezoluții

Personal wishlist / resolutions for 2021:
să-mi fac cît mai mulți prieteni în București
să mă apuc de scris
să nu mă mai îngraș
să plantez o livadă
să-i fac tripleți lu nevastă-mea ca să trăiesc din alocația lor.
să recrutez muncitori străini din Lumea Întîia și a Doua, și a Treia, care să se corcească cu româncele, reparînd astfel nația.

curve

Guvernul german tocmai hotărî să subvenționeze prostituția legală, cu un sprijin financiar consistent pentru industria bordelurilor avînd pierderi considerabile în pandemie, pentru a nu periclita soarta curvelor. 90% din ele fiind românce, vom beneficia și noi indirect de ajutorul lor de stat. Se pregătește o tranșă nerambursabilă și pentru cei cu însemnul cu peștele, ăla de pe mașini, ce certifică că proprietarul e în afacerea cu prostituate spiritual.

Proust Vijelie

Dintre toți scriitorii francezi cu care mi-am obosit ochii, pe Proust n-am reușit să-l înghit, nu pentru că era gay, ci pentru că era un fițos, descriind ca o burgheză, de riscam să dau în misoginie. Toată lumea îi știe vrăjeala aia cu aromele copilăriei, care te fac să călătorești înapoi în timp, dacă ai mai dat de ele mult mai tîrziu. Bine, la noi a ajuns mai cunoscut, chiar călătorind în timp și încarnîndu-se în tizul său mult mai celebru – Vali Vijelie, cu care e leit. Majoritatea gay-lor visează să iubească, desigur consensual, un hetero. Dar , na , numa atîta s-o putut.

scoaterea din sărite

Dacă vrei să-și dea un bărbat arama pe față:
1. îl acuzi de ceva grav de care nu e vinovat
2. îi insulți inteligența ori logica.
3. îi exagerezi frica, obediența, zgîrcenia, incompetența, ipocrizia, lăudăroșenia și dezechilibru-i mental.
4. vezi la ce ține mai mult, cu ce nu glumește, și fă ceva pe ele.
Pe femeie o rezolvi mai simplu:
o eviți, ori o ignori, neascultînd-o și nerăspunzîndu-i, și cît mai bine-dispus.

pact cu diavolul

Reflexul automat al oamenilor e să se dea și să se aibă bine cu cei care au succes, putere, influență, bani, status, sau orice capital din care le-ar putea pica și primilor ceva, fie și firmituri. Indiferent de cît de suspect și-au găjbit parveniții privilegiile. Pe fanii ăștia se bazează relațiile și puterea la toți escrocii, prostanii, impostorii, candidații și deținătorii de castane și la oricine pus pe căpătuială. Pentru vindecarea acestor reflexe, programul prima țeapă, eventual și a doua țeapă, aflat în curs de desfășurare e mai mult decît necesar și binevenit.

mila crăciunală

Luna cadourilor, cea în care să fim mai buni, scoate iar la scenă deschisă caritabilii exhibiționiști, umanitarii de paradă, care în restul anului ți-ar cere socoteală și pentru că ai folosit prea multă hîrtie igienică, în caz că te prinde căcarea pe la ei. Normal , nu le mai rămîne destulă să se șteargă la gură.

materie cenușie

Coborînd din copac, ca să vîneze la cîmp deschis, strămoașa noastră -maimuța- a trebuit să renunțe la mersul în patru labe, ca să-și lărgească și orizontul, și să alerge fie după pradă, fie ca să nu devină pradă. A renunțat și la blană ca să nu se supraîncălzească. Imediat ce a trecut la limbaj articulat a început să-i crească galopant și creierul, mai întîi masculului, nevoit să învețe să aburească pentru acces la femelă, apoi și femelei, forțate să distingă pe cel cu potențial, și pe cei doar cu papagal. Depistarea asta necesitînd mai puțină materie cenușie, decît cucerirea, așa se explică de ce femeia are creierul mai ușor cu vreo 200 de grame decît al bărbatului.

iubire neuronală

Se știe, cînd vine vorba doar de sex ocazional, bărbatul ar fute și pe una extrem de proastă. În schimb, femeia n-ar accepta pe unul cu mult mai retard decît ea pentru o scurtă aventură. Dacă e vorba de o relație pe termen lung, pretențiile legate de minte sînt la fel de mari și din partea bărbatului. Cu toții avem însă un prieten relativ isteț, care stă cu una de o prostie amețitoare, discrepanța făcîndu-ne să-l bănuim de alte interese decît iubirea imposibilă. Cînd nu e vorba de a beneficia de capitalul părinților ei, atunci acesta e viciat , avînd fetișul de a domina patologic, ori de a umili. De Crăciun, să fim mai buni, să-i facem cadou măcar un bici.

generozitatea urîțeniei

Cu cît o femeie e mai neatrăgătoare, cu atît e mai generoasă cu masculii, deschizînd picioarele mai des. Fiindcă bărbații nu-și iau simțul frumosului în serios, altfel ar rămîne doar cu masturbarea.

povață

Nimeni nu mi-a cerut vreodată sfatul cu cine să voteze. Nici măcar cu privire la vreo problemă relațională personală. De fapt nu mi s-a solicitat sfatul în nici o privință, în afară de indicații de orientare de către turiști. Dar am cunoscut multe proaste care se plîngeau că toată lumea le cere sfatul și li se confesează, fiind sătule de rolul de mama răniților. Le-am consolat, cum că se știe că a cere sfatul unei femei e un tertip al masculului care vrea s-o fută.
Și reciproca o fi valabilă?