Polițistul ăla care a bătut oamenii în secție apoi pe cîmpuri, a fost cel mai bun camarad de arme al meu în armată la Jandarmi, acu un sfert de veac. Era și cel mai prietenos, săritor, empatic și cel mai cultivat din toată șleahta aia de 1000 de descreierați: soldați, gradați, subofițeri și ofițeri. N-am mai întîlnit pe nimeni ca el, care să fi știut, de exemplu, absolut toate capitalele lumii și poziționarea lor geografică din cap, la 20 de ani. Morala: după două decenii în Poliția Română, chiar și campionii orientării își pierd busola. Noroc că am rezistat tentației de a face Academia de Poliție, deși îmi surîdea ideea să sabotez sistemul din interior. Sigur aș fi ajuns și eu la bulău pentru tăbăcirea „recalcitranților” cetățeni ce-mi plăteau salariul, dar sper că nu înainte de a-mi fi împușcat în cap toți superiorii.
0
0
20
20
English 
Romanian