sărbătoare

Mîine-i mare sărbătoare: sfinții pulii Petru și Pavel. Îmi plac halucinațiile astea creștine din timpul săptămînii de lucru, că-i opresc pe unii din roboteală, îi fac astfel mult mai disponibili, ba chiar mai buni, nădăjduind să prindă un locușor nu prea garantat în rai. N-am avut gene de la părinți cu frică de domnulzeu: babacu fiind prea redus mintal, ca să priceapă scornelile uneori abstracte, alteori fără utilitate imediată din Biblie, iar babaca era prea deșteaptă și prea psihopată ca să fi luat în serios gogomăniile creștinești. Așadar n-am nici un merit personal în a fi complet impermeabil la credințe, ba chiar alergic la orice nu poate fi testat, verificat și demontat. Spiritualitatea a ajuns o muscă prea minoră acum, ca să mai tragem cu tunul după ea. Bîzîie uneori și amuzant și enervant, dar nu se merită muniția irosită.

Please follow and like us:
error0
fb-share-icon0
Tweet 20
fb-share-icon20

Lasă un răspuns