reuniuni de clasă

Mintenaș o să avem întîlnirea de 30 de ani de la gătarea liceului. Cu cît foștii optimiști, naivi, nevinovați liceeni au devenit mai lipsiți de scrupule, mai văduviți de idealuri , mai proști, mai încuiați și mai ticăloși, cu atît mai mult țin și mai morțis să se revadă cu colegii și cu profii. Mai demult credeam că se reunesc pentru a se umfla în pene cu vreo realizare materială sau vreo poziție socială obținută dubios de peste rînd. Fals. Mulți dintre ei au și parvenit , însă au și falimentat între timp, dar tot nu se lasă. Vor ca măcar imaginea de sine, de om bun ca-n tinerețe, să și-o mai salveze de șapa de minciuni beton și de autoamăgire în care s-au cimentat. Iar foștii colegi ori dascăli constituie pleașca le ar putea-o reconfirma ori resuscita. Pe unii îi vor podidi chiar și lacrimile, dacă nu, măcar emoțiile, rememorînd din nou scheletul fostei lor cumsecădenii, al cărui parfum nu-i mai poate trăzni, doar pentru că n-a mai rămas nimic pe oase. Misiunea se soldează de fiecare dată cu mîngîierea egourilor șifonate, călcate ca la carte de eternul și nestăvilitul tăvălug și rulou compresor al educației: minciuna gogonată. Gaudeamus igitur!

Please follow and like us:
error0
fb-share-icon0
Tweet 20
fb-share-icon20

Lasă un răspuns