italienii

Primul meu contact cu diaspora din Italia fusese în vizită la o familie nevoiașă de români cu mulți copii. El lucra în construcții, ea făcea curat la niște îmbuibați, prea bogați ca să-și mai strîngă singuri mizeriile. M-au întrebat gazdele cu ce mă ocup, și am recunoscut că cu cît mai puține posibil, că dacă exista ceva de care aveam oroare, aia era munca. S-au uitat la mine ca la un nebun, cu o ostilitate crescîndă ce se înfiripa pe măsură ce vorbeam. Mă adusese în casa lor cumnata, la care tocmai se lăudau cu banii primiți cadou pentru copii de la bogătani respectivi. Capul familiei specifica că are o tactică de a-și vîrî plozii în continuare pe sub pielea macaronarilor, că poate , poate, se agață de vreo sponsorizare mai consistentă și mai permanentă . Menționase și că avuții ăia aveau o slăbiciune pentru una din fetițele lui, cu care spera să dea lovitura. Așa am realizat că există chestii și mai rele decît munca.

Please follow and like us:
error0
fb-share-icon0
Tweet 20
fb-share-icon20

Lasă un răspuns