franțuzoaice

Acu 20 ani, căpșunar fiind în leagănul culturii europene, mă amorezasem de o franțuscă – traducătoare de rusă – Vanessa. Am curtat-o cum se cuvine: i-am dat și timp și flori de cîmp și de florărie – de congelator. Ne-am pupat, pipăit, perpelit , dar tot nu voia să deschidă larg piciorușele-i înfipte-n fundulețul mai mult decît obraznic. Eram prea mîndru ca să trag de ea, sau să insist prea tare, deși îi dădusem orgasm fingăruind-o cu clasicul pistol din degete. După a doua reușită digitală, văzînd că nu pun și gura, îmi propuse să-mi facă și ea un bine, însă doar manual. Indignarea de amorez scrupulos m-a făcut să-i refuz zgîrcenia. Deși ea voia doar să mă prind mai repede ce e cu adevărat Franța: o labă.

Please follow and like us:
error0
fb-share-icon0
Tweet 20
fb-share-icon20

Lasă un răspuns