foste

Aveam o slăbiciune pentru una care se pare că avea pasiunea auto-distrugerii, inoculată de părinții, ce o confudaseră în copilărie cu un sac de box psihic și fizic. Confuzia lor se datora faptului că Ceaușescu îi cufundase prea des în întuneric. Iar pe cine vedeau ăștia doi la lumînare credeau că și-o cam caută. Le-am cerut mîna fetei și au fost de accord, nu înainte să mă prevină cine le e odorul, descriind-o cum suportase ani de zile abuzurile fizice și psihice totuna cu tortura de la partenerul ei de dinaintea mea. Nu cred că le păsa de mine. Probabil o făceau ca ulterior să nu le returnez marfa. Ea era încă sub vraja respectivului torționar, dar sadismul lui întrecuse masochismul ei, aducînd-o în pragul nebuniei. N-am reușit să-i fiu terapeut pînă la capăt, nici să fiu mai pasional decît ăla, ca să-i treacă nostalgia după el. Măcar am încercat. Dar cînd te bați cu una care doar părea puternică, slăbiciunea se ia. Iar pentru slăbiciune nu am milă.

Please follow and like us:
error0
fb-share-icon0
Tweet 20
fb-share-icon20

Lasă un răspuns

error

Enjoy this blog? Please spread the word :)

RSS
Follow by Email
ro_RORomanian