socializare

Pot să zic că am ori o vastă , ori o extrem de limitată experiență cu oamenii, judecați voi: crescut într-un sat de munte -Sălașu de Sus – cu sute de oameni cu metehnele demenței austro-ungare, apoi ale celei dictatoriale comuniste, strămutat la Hațeg – un orășel anonim, cu mii de anonimi lipsiți de anonimat, toată lumea cunoscînd cîte parale face toată lumea, adică nici măcar două parale, apoi săltat cu japca în diverse unități militare ale torționarilor fostei Securități/ actuala Jandarmerie, cu alte mii de sado-masochiști dovedind cea mai cruntă prostie, ce le mai salva din bruma de umanitate. Din mediul cazon, avansat în mediul studențesc și universitar din Timișoara, cu colege urîte suportabile, iar cele frumoase, scorpii pline de bășini și de pofte de parvenire, căpușînd fazani, banul privat ori public, profesori impostori, libidinoși, incompetenți mai vanitoși decît neputincioșii de bani gata. Păcat că n-a fost covidul atunci, m-ar fi scutit de ani de zile de interacțiuni cu mii de poluați în cuget și-n simțiri. Trăiască partidul, poporul și distanțarea socială!

Please follow and like us:
error0
fb-share-icon0
Tweet 20
fb-share-icon20

Lasă un răspuns