tergiversare

A nu se arunca cu capul înainte în materie de bărbați nu e un defect, ci o mare calitate și o strașnică armă feminină. Înțelepciunea de a nu se pripi ca fata la măritiș le aduce femeilor numai avantaje. Însă la unele, de regulă pocăite, care se întrec cu gluma, răbdarea a degenerat în a nu sta la pulă, ci cel mult la pipăieli, la mîngîieri, fie la un oral din an în paște, ori la vreun anal chinuit în Ajun de vreun nesperat disperat cu pula mai subțire. Nu se lasă nedefloratele astea nici după ce au întins coarda, ajungînd în floarea vîrstei, la peste 30-40 de ani. Neprihănitele riscînd astfel să se ducă pe pulă, înainte să fi cunoscut cu adevărat pulele. Etate la care altele, bine rodate, și care nu se cacă pe ele, fiind pe pula lor, își încep deja a doua viață familială, departajîndu-se prin maturitatea și experiența lor diversificată sexuală, emoțională, psihologică, renăscînd chiar și din propria cenușă, cu un alt partener și cu noi perspective, evident mult mai bune.
Ironia face ca exclusiv nepreacurvitele ori neprinsele astea baptiste să fie considerate cu adevărat „born again christians” / creștine ce s-au născut a doua oară. Cine o zis că religia n-are umor? Nici Dumnezeu tatăl n-o avut viață sexuală, dacă violul nevestei virgine a altuia nu se pune. Nevastă fecioară oricum n-o văzut nici dracu. Nici Dumnezeu fiul aparent n-o futut nimic, cel mult pe mă-sa, dîndu-i-se mort, apoi făcînd-se tot una cu tac-su. That’s what they call a real born again motherfucker.

Please follow and like us:
error0
fb-share-icon0
Tweet 20
fb-share-icon20

Lasă un răspuns