Vlad Voiculescu

Încă un pui de turnător la Securitate, Vlad Voiculescu miorlăind ca o pisică castrată sub duș pe scena pretins progresistă TEDx Talks discursuri de pocăit, ișpășit de pocăință: „Sunt eu oare păzitorul fratelui meu? ” cu citate lacrimogene din primitivo-fantastica Biblie. Întrebare la care știa oricum răspunsul, ce i-l dăduse deja prin exemplul personal tac-so, care și-a tras și certificat de revoluționar, după ce că cu tot neamul avea state vechi de plată la Securitate.
Beizadeaua asta se laudă cu deșănțare că și-a început fulminanta carieră demarînd dintr-un sătuc, cu cașul liceului neuscat la gură direct la studii înalte în Viena în limba germană, limbă din care nu știa o boabă, afirmînd că erau prea săraci ca să-și permită un dicționar ori vreun curs tipărit, de 10 lei și să o fi învățat dinainte măcar ca începător. Așadar există minuni dumnezeiești: săracii care n-au nici bani să treacă strada, sar direct la studii în marile capitale ale lumii, pornind cu handicapul de a fi surdomuți ca analfabeți lingvistici. Acolo , ca prin minune, viața fiind mult mai ieftină ,sărmanul analfabet funcțional și-a găsit bani de dicționar, ba chiar și direct un job la bancă, știut fiind că băncile angajează cu precădere români, imigranți, care nu stăpînesc limba, ori nu o vorbesc deloc. Și surioara lui face o carieră fulminantă cu predilecție pe ce nu cunoaște, sfîrșind în Frankfurt, furînd nu doar limba, tot din mers.
Slăbiciunea pentru medicamente, declară Vlad, o are de la unchiul său – Nyk Voiculescu – care suge la industria farmaceutică, acesta impresionîndu-l profund cu un Audi -mașină de serviciu- cu care venise să facă paradă în satul natal.
Faima de maică tereza Vlăduț afirmă că și-o cîștigă străfulgerat într-o zi de inspirația divină de a cumpăra dintr-o farmacie vieneză citostatice de 300 de euro, ca să salveze 3 vieți, livrîndu-le personal la un spital bucureștean. Uitînd că nici dracu nu dă leacuri de cancer fără rețetă, în Austria, și nici un doctor nu le poate prescrie fără hîrtii de proveniență și alte aprobări. Ca să nu mai pomenim de naveta Viena-București, mai scumpă decît marfa la negru. Stă prințul vreo 15 ani în Viena , la scuteală de România, apoi vine să-și ridice premiul politic de mare iubitor de țară de la distanță.
Premiul și motivul real sînt întotdeauna banii , puterea sau o fustă. Cea care-i puse lesă, lăcrimosului ăsta fără vlagă proprie, fu chiar o vedetă a sexului slab pe cale de a expira, Melania Medeleanu, fiind borțoasă cu alt profitor al sistemului, prea condamnat și prea însurat probabil ca să-i divulge numele. Marea vedetă a oralului regizat, îi lăsă lesa mai lungă ca Vlad să apuce ciolanul, apoi îl aduse înapoi la raport și la crescut copilul altuia.
Între timp îl scăpă de tot oralista televiziunilor de doi lei în detrimentul altei prădătoare și colecționare de împăiați din panoplia politică : „jurnalista ” Laura Ștefănuț , beneficiara ca din întîmplare a unei burse de frecat menta la un institut din Viena. Luă și incoruptibila, feminista și dezinteresata Laura apărarea amantului ei de un an , pe care-l recunoaște doar acum, că ajunse tartore la Ministerul Sănătății , spălîndu-l puțin: ” – E normal să fie incendii în spitale: în SUA sînt cu miile!”
Îl mai spală și Liiceanu cu niște declarații care frizează patologicul: „M-am îndrăgostit de Vlad Voiculescu. Mi se părea angelic”și l-am băgat în edificiul meu afectiv, indiferent că el știe sau nu … un om minunat ”
Acest ministru , pastor de pocăiți ratat, a reușit să intre totuși pe portiera din față în afacerea cu altfel de pește și altfel de curve: cele politice. Numele Tatălui să fie lăudat!

Please follow and like us:
error0
fb-share-icon0
Tweet 20
fb-share-icon20

Lasă un răspuns